INTERVIU Andrei Moroianu, olimpic cu doua medalii de aur "pur" la Matematica, astazi director de cercetare la Paris: Matematica era singura materie la scoala unde nu era nevoie sa inveti pe de rost pentru note bune

Nu trebuie in nici un caz sa fortezi un copil sa iubeasca matematica, ci sa-i deschizi ochii. Sfatul vine de la un “triplu medaliat” la Olimpiada Internationala de Matematica, cu punctaj maxim la doua dintre editiile olimpiadei. De 10 ani profesor la École Polytechnique si director de cercetare la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, matematicianul Andrei Moroianu a povestit intr-un interviu pentru HotNews.ro cum i-au marcat inceputurile in matematica “problemele cu robineti”, dar si intalnirea cu Terence Tao, copilul-minune australian, la olimpiada internationala din 1987.

Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania

Andrei Moroianu a participat de trei ori la Olimpiada Internationala de Matematica, unde a obtinut medalie de aur cu punctaj maxim in 1987 si 1989 si medalie de argint in 1988. Fratele sau, Sergiu Moroianu, impartaseste aceeasi pasiune si participa de asemenea la Olimpiada Internationala de Matematica in 1990 si 1991, unde obtine medalie de argint si apoi aur cu punctaj maxim.

“Scor perfect” la doua editii ale Olimpiadelor Internationale de Matematica au mai obtinut alti 4 olimpici romani: Daniel Tataru (in 1984 si 1985), Nicusor Dan si Adrian Vasiu (in 1987 si 1988), Dan Voiculescu (1966 si 1967), in timp ce Ciprian Manolescu este singurul roman care a obtinut scor perfect la trei olimpiade internationale de matematica, in 1995, 1996 si 1997.

Andrei Moroianu urmeaza studiile École Normale Supérieure in perioada 1992 – 1995, este cercetator stiintific la Humboldt Universität, Berlin, dupa care cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Franta, invited Assistant Professor pentru un an la The State University of New York at Stony Brook (SUNY at Stony Brook), iar din 2001 revine la CNRS unde incepand din 2012 este director de cercetare. De asemenea, din 2004 Andrei Moroianu este profesor la École Polytechnique. Vezi aici CV-ul integral al lui Andrei Moroianu.

Citeste interviul integral acordat HotNews.ro de catre matematicianul Andrei Moroianu, la implinirea a 55 de ani de la prima Olimpiada Internationala de Matematica

Rep: Cum a inceput pasiunea pentru matematica: a fost o constrangere sau o placere inca de la inceput?

Andrei Moroianu: A fost o placere de la inceput. Matematica era singura materie la scoala la care nu era nevoie sa inveti pe de rost pentru a avea note bune, iar rezolvarea exercitiilor era un fel de joaca.

Rep: Care sunt primele dumneavoastra amintiri despre matematica?

Andrei Moroianu: Problemele cu robineti (de exemplu daca un robinet umple cada in 2 ore si altul in 3 ore, in cat timp vor umple cada impreuna?), care pe vremuri mi se pareau foarte grele!

Rep: Care a fost atmosfera la olimpiadele internationale de matematica din 1987, 1988 si 1989 la care ati participat si la care ati luat argint si aur cu punctaj maxim?

Andrei Moroianu: Participarea la olimpiadele internationale era de fapt ultima etapa a unui lung proces de selectie a echipei olimpice, care noua ni se parea mult mai greu decat olimpiadele in sine. De aceea, atmosfera in timpul olimpiadelor era foarte destinsa, eram cu totii constienti de faptul ca nu mai suntem concurenti intre noi ci impreuna, pentru un clasament cat mai bun al echipei Romaniei.

Rep: Cum ati reusit sa faceti fata emotiilor olimpiadei?

Andrei Moroianu: Nu tin minte sa fi avut emotii, iar daca am avut, acestea ma ajutau sa ma concentrez. Nu stiu daca era un mod de destresare, dar in general inainte de un concurs incercam sa mai rezolv din problemele date la concursurile precedente.

Rep: Care este relatia dumneavoastra cu matematica – este dragoste pura sau sunt si momente de furie?

Andrei Moroianu: As zice ca este dragoste pura. Nu vad cum ar putea exista momente de furie in relatia cu matematica…

Rep: De ce credeti ca majoritatea copiilor antipatizeaza matematica?

Andrei Moroianu: Probabil pentru ca nimeni nu le-a deschis ochii asupra frumusetii ei. O alta explicatie este faptul ca opinia gresita a societatii despre matematica (vazuta ca o stiinta dura, arida, elitista) se rasfrange si asupra copiilor de la cea mai frageda varsta.

Rep: Care este, in opinia dvs, frumusetea matematicii?

Andrei Moroianu: Frumusetea matematicii tine de o anumita estetica, pe care (din pacate) spre deosebire de arta, doar foarte putini oameni o pot admira.

Rep: Ati trecut printr-o perioada in care ati respins matematica?

Andrei Moroianu: Nu!

Rep: Ce v-a motivat in evolutia dvs?

Andrei Moroianu: La inceput perspectiva participarii la olimpiadele internationale, desigur (nu trebuie sa uitam ca in perioada aceea era aproape singurul mod in care un copil putea calatori in strainatate, ceea ce constituia o motivatie puternica!). Ulterior, dorinta de a face o teza de doctorat frumoasa, iar acum speranta de a gasi solutii la probleme nerezolvate inca…

Rep: Cum vedeati matematica in momentul in care ati fost dvs la olimpiada si ce s-a schimbat fundamental in modalitatea in care abordati astazi aceasta disciplina?

Andrei Moroianu: In timpul scolii vedeam matematica oarecum ca un joc. Acum desigur nu mai privesc lucrurile la fel. In momentul acesta consider ca matematica este una din cele mai mari si mai perene realizari ale omenirii. Este un fel de constructie intelectuala in continua evolutie, al carei avantaj fata de orice alta creatie omeneasca este faptul ca nu poate fi demolata. Singurul pericol (dar mai este mult pana atunci, sper) este ca ea sa se prabuseasca sub propria greutate. Cu alte cuvinte, atunci cand pentru a ajunge la matematica activa (adica la problemele nerezolvate) un student ar avea nevoie de prea multi ani de studii, este posibil ca nimeni sa nu mai aleaga meseria de matematician. Dar desigur, inca nu s-a ajuns la acest stadiu…

Rep: Cat timp reusiti sa fiti 100% concentrat pe o problema de matematica? La ce va fuge gandul, daca se intampla asa ceva?

Andrei Moroianu: Cand incerc sa rezolv o problema pasionanta, pot sta concentrat ore in sir. Principala sursa de distractie in cazurile acestea este e-mailul.

Rep: Ati avut caderi in evolutia dvs. de matematician?

Andrei Moroianu: Am avut desigur perioade in care nu aveam inspiratie. In astfel de cazuri in loc sa ma inversunez pe o problema care nu-mi iese, incerc sa ma uit pe ce au mai scris ceilalti matematicieni din domeniul meu, si de obicei asta imi aduce noi idei cu care pot continua cercetarile.

Rep: Ati avut vreodata sentimentul ca ar trebui sa faceti altceva?

Andrei Moroianu: Nu, in nici un caz nu alta meserie. Dar sigur ca pe langa matematica am multe alte activitati si centre de interes…

Rep: Maximum, cat v-ati chinuit sa rezolvati o problema?

Andrei Moroianu: Cateva luni, poate un an. Adorm in fiecare seara gandindu-ma la probleme de matematica (nu de tip olimpiada, desigur!) si mi s-a intamplat sa rezolv in timpul noptii probleme la care ma gandeam demult. Sigur ca mi s-a intamplat si sa nu reusesc sa rezolv anumite probleme.

Rep: Care ar fi sfatul dumneavoastra pentru un copil caruia ii este teama ca pasiunea pentru matematica sa nu il transforme intr-un outsider, in timp ce toti ceilalti colegi se distreaza? V-a fost vreodata frica sa nu ramaneti captiv in matematica si sa lasati viata sa curga pe langa dvs?

Andrei Moroianu: Nu, dimpotriva, a face matematica este un mod a nu lasa viata sa curga, spre deosebire de distractiile cu colegii, jocurile video etc. Sigur ca nu trebuie exagerat nici intr-un sens nici in celalalt, ci cautat un echilibru intre distractii si concentrare.

Rep: Cum arata cosmarul unui matematician?

Andrei Moroianu: Cosmarul oricarui matematician este inconsistenta matematicii 🙂 !

Rep: In opinia dumneavoastra, ce este numarul?

Andrei Moroianu: In limbaj matematic, numarul este o clasa de echivalenta. De exemplu, numarul 5 este reprezentat de orice multime cu 5 elemente, cum ar fi degetele de la o mana cele 5 simturi, sau cele 5 paini ale lui Ion Creanga!

Rep: Acum sunteti cercetator si profesor. Privind in urma, vi s-au implinit planurile pe care le aveati in 1989, cand ati urcat ultima oara pe podiumul IMO cu medalie de aur?

Andrei Moroianu: Nu toate, dar in mare parte!

Rep: Care sunt diferentele fundamentale in predarea matematicii intre Romania si statele cu performante constante la olimpiadele internationale de Matematica?

Andrei Moroianu: Pai Romania tocmai este unul din aceste state! In comparatie cu Franta, al carei sistem il cunosc cel mai bine, nivelul matematic al unui elev de liceu este mult mai ridicat in Romania. Din pacate lucrurile nu stau la fel de bine la facultate, in principal din cauza plecarii in strainantate a majoritatii studentilor de varf.

Rep: Sunteti un performer in matematica si aveti in fata dumneavoastra in fiecare an tineri care vor sa devina specialisti in acest domeniu. Care este sfatul dumneavoastra catre parintii care doresc sa isi indrume copiii spre implinirea potentialului?

Andrei Moroianu: Cred ca rolul parintilor este de a deschide gustul copiilor, indiferent ca este vorba de matematica, arta, muzica, literatura, sport, sau politica! Nu trebuie in nici un caz sa fortezi un copil sa iubeasca matematica sau orice altceva, ci sa-i deschizi ochii, si sa-l incurajezi atunci cand descoperi ce inclinatii are.

Rep: Care este directia pe care ati indruma un copil sa o respecte ca sa devina profesionist in orice domeniu si-ar alege?

Andrei Moroianu: In primul rand sa-si aleaga un domeniu care-l pasioneaza, iar apoi sa stie ca nimic nu e posibil fara eforturi.

Rep: Ne puteti da un exemplu de intamplare pe care am putea-o incadra la rubrica de “Stiati ca…?” si care ar putea apropia copiii de matematica?

Andrei Moroianu: O amintire de la prima mea olimpiada internationala (Cuba, 1987): in momentul publicarii rezultatelor pe un panou de afisaj, auzim un copilas de 12 ani strigand deceptionat: „nuuuuu, 40…….” Era Terence Tao, copilul-minune australian, trist ca luase doar 40 de puncte din 42 si medalia de argint!! Deceptia lui a fost insa de scurta durata: anul urmator a castigat medalia de aur, la 20 de ani isi termina doctoratul, iar la 31 de ani primea medalia Fields, echivalentul premiului Nobel in matematica!

Rep: Ce i-ati raspunde unui elev care va intreaba: De ce sa invat eu matematica?

Andrei Moroianu: Asa cum am amintit la inceputul interviului, matematica e singura materie la care poti avea rezultate bune fara sa „tocesti”! Dar adevaratul motiv pentru care merita sa inveti matematica este ca ea te ajuta sa-ti structurezi gandirea si chiar daca doar o proportie infima din elevii „buni la matematica” devin mai tarziu matematicieni de profesie, aptitudinile matematice dezvoltate in timpul scolii le vor fi tuturor foarte utile in viata.

Citeste si: