INTERVIU Lecția australiană despre interzicerea accesului minorilor la rețelele sociale. Avertisment din Melbourne pentru România: „Trebuie să vă puneți casa în ordine”
Australia a devenit prima țară din lume care a interzis rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani. România discută o lege similară, iar Comisia Europeană pregătește propriile restricții. Pentru a afla dacă modelul australian a dat rezultate, la 7 luni de la implementare, HotNews a discutat cu experți și profesori din această țară. „Rezultatele sunt mult sub așteptările guvernului”, spune Susan Sawyer, cadru didactic la Universitatea din Melbourne și directoarea Centrului pentru Sănătatea Adolescenților din cadrul Royal Children’s Hospital din același oraș, în discuția cu HotNews.
- Un sfat din Australia pentru România: „Educația digitală trebuie să fie o prioritate”, spune Susan Sawyer de la Universitatea din Melbourne.
- „Copiii pot continua să vizioneze conținut prin browser, fără să fie conectați la un cont. Pot intra pe YouTube și pot vedea videoclipuri, chiar dacă YouTube este inclus în lege”, exemplifică Lisa Given, profesoară de știința informației la RMIT University din Melbourne, una dintre neajunsurile legii.
Responsabilitatea aplicării legii este pusă pe seama companiilor
Legea australiană interzice adolescenților să își creeze sau să dețină conturi pe platforme precum TikTok, Instagram, Facebook, X, Snapchat și YouTube.
Actul normativ nu îi sancționează pe copii sau pe părinții lor. Întreaga responsabilitate este mutată asupra companiilor care dețin platformele. Acestea sunt obligate să ia „măsuri rezonabile” pentru a împiedica persoanele sub 16 ani să își creeze sau să își folosească un cont. Dacă nu demonstrează că au făcut acest lucru, riscă amenzi de până la 49,5 milioane de dolari australieni (30,4 milioane de euro).
Legea nu stabilește însă o metodă unică de verificare a vârstei. Guvernul australian a lăsat platformelor libertatea de a alege soluțiile tehnice pe care le consideră potrivite, de la estimarea vârstei cu ajutorul inteligenței artificiale și analiza unui selfie, până la verificarea unui act de identitate sau alte sisteme de confirmare a vârstei.
În același timp, legislația prevede că utilizatorii nu trebuie obligați să furnizeze documente de identitate emise de stat dacă există alte metode eficiente de verificare și cere ca datele colectate în acest proces să nu fie păstrate sau folosite în alte scopuri.
Interdicția se aplică indiferent dacă părinții sunt sau nu de acord ca adolescentul să folosească rețelele sociale. Nici acordul familiei și nici existența unor setări de control parental nu pot înlocui obligația platformelor de a împiedica accesul minorilor sub 16 ani.
România are „legea majoratului online”
Ideea unui prag minim de vârstă pentru accesul la rețelele sociale câștigă tot mai mult teren, pe fondul preocupărilor legate de impactul platformelor asupra sănătății mintale a copiilor și adolescenților.
În România, în Parlament este dezbătută în prezent așa-numita lege a „majoratului online”, care ar interzice accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale fără acordul părinților. Propunerea merge însă pe un model diferit față de cel australian: în locul unei interdicții totale, aceasta permite accesul cu consimțământul părintelui sau al reprezentantului legal.
Și Marea Britanie merge în aceeași direcție. În iunie, guvernul britanic a anunțat că va interzice accesul copiilor sub 16 ani la rețelele sociale, începând de anul viitor. Autoritățile britanice au prezentat între timp și măsuri suplimentare: pentru adolescenții de 16 și 17 ani, platformele vor fi blocate între miezul nopții și ora 6 dimineața.
Comisia Europeană nu pregătește o interdicție totală, ci graduală
Însă lucrurile se mișcă și la nivelul Uniunii Europene: Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că executivul european pregătește o propunere care să limiteze accesul copiilor la rețele sociale în toate cele 27 de state membre.
Ideea aflată acum pe masa Comisiei nu prevede o interdicție unică pentru toți minorii, precum cea adoptată de Australia, ci un sistem gradual, în funcție de vârstă. Potrivit recomandărilor unui grup de experți prezentate de von der Leyen, copiii sub 13 ani ar putea folosi rețelele sociale doar pentru perioade limitate și sub supravegherea părinților, profesorilor sau a altor adulți responsabili, iar restricțiile ar urma să fie relaxate treptat pe măsură ce adolescenții înaintează în vârstă.
Von der Leyen a spus că Bruxelles-ul va veni cu o propunere legislativă concretă după vară, ceea ce înseamnă, cel mai probabil, că vom avea un anunț în discursul ei despre starea uniunii din septembrie.
„După 6 luni, rezultatele sunt mult sub așteptările guvernului”
La câteva luni după intrarea în vigoare a legii australiene au apărut și primele evaluări privind eficiența ei.
„Cred că încă de la început guvernul a fost conștient că aplicarea acestei legi va fi dificilă. La șase luni de la adoptare avem deja date intermediare, colectate după primele trei luni, iar ele arată că, deși există unele schimbări și o parte dintre copii nu mai au acces la rețelele sociale, rezultatele sunt mult sub așteptările guvernului.
Din acest motiv, guvernul a propus modificări legislative prin care întărește cadrul de reglementare. Noile prevederi le-ar putea obliga pe platforme să pună la dispoziția autorităților inclusiv comunicări interne prin e-mail și alte documente care să demonstreze concret ce măsuri au luat. Scopul este ca autoritățile să poată aplica mai ușor amenzi companiilor care nu respectă legea”, a explicat pentru HotNews Susan Sawyer, cadru didactic la Universitatea din Melbourne și directoarea Centrului pentru Sănătatea Adolescenților din cadrul Royal Children’s Hospital din același oraș, unul dintre centrele colaboratoare ale Organizației Mondiale a Sănătății.
Peste 80% din adolescenții sub 16 ani spuneau că folosesc în continuare platformele
Un studiu realizat de cercetători de la University of Newcastle a urmărit 408 adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani și a concluzionat că există prea puține dovezi pentru a spune că interdicția a avut, în primele trei luni, un efect important asupra utilizării rețelelor sociale de către cei sub 16 ani.
Peste 80% dintre adolescenții sub 16 ani au declarat că foloseau în continuare platformele vizate de lege la trei luni după intrarea în vigoare, iar mai bine de jumătate spuneau că o făceau folosind propriile conturi. În plus, cercetătorii au observat doar o scădere modestă a timpului petrecut zilnic pe rețelele sociale.
Deși aproximativ două treimi dintre adolescenții din studiu au spus că au trecut printr-o formă de verificare, doar o mică parte au fost nevoiți să prezinte un act de identitate. Cel mai des, platformele s-au limitat la a-i întreba ce vârstă au sau le-au cerut să încarce un selfie.
„Copiii pot viziona conținut prin browser, fără să fie conectați la un cont”
„Tot ceea ce face legislația este să oblige companiile de tehnologie să ia măsuri rezonabile pentru ca persoanele sub 16 ani să nu poată avea un cont pe o platformă de social media. Prima mea obiecție este legată de întrebarea fundamentală: ce problemă încercăm, de fapt, să rezolvăm?
Când legea era dezbătută în Australia, argumentul principal era că trebuie să protejăm copiii de efectele nocive ale rețelelor sociale. Se vorbea despre conținutul problematic și despre algoritmi. Însă legislația adoptată nu rezolvă niciuna dintre aceste probleme. Copiii pot continua, de exemplu, să vizioneze conținut prin browser, fără să fie conectați la un cont. Pot intra pe YouTube și pot vedea videoclipuri, chiar dacă YouTube este inclus în lege”, spune Lisa Given, profesoară de știința informației la RMIT University din Melbourne, specializată în impactul tehnologiei și al rețelelor sociale asupra comportamentului oamenilor.
„Foarte important, mulți copii pur și simplu migrează de pe o platformă pe alta. Legea conține și o serie de excepții pentru aplicațiile de mesagerie și pentru platformele de gaming. De fapt, una dintre dificultăți a fost chiar definirea noțiunii de „rețea socială”. Din acest motiv, foarte mulți experți, inclusiv eu, am considerat încă de la început că este o lege defectuoasă. Nu avea cum să își atingă obiectivele și, în practică, nici nu putea fi implementată eficient”, adaugă Given.
E interdicția o soluție? Viziunea din Australia e una mai nuanțată
La aproape un an de la adoptarea legii, în Australia se pune întrebarea dacă poate o astfel de interdicție să rezolve problemele pe care promite să le rezolve? Iar răspunsul comunității științifice este mult mai nuanțat decât lasă să se înțeleagă discursul politic.
Există un consens că rețelele sociale pot avea efecte negative asupra copiilor și adolescenților, de la expunerea la conținut nociv și cyberbullying până la utilizarea excesivă. Însă legătura directă dintre folosirea rețelelor sociale și deteriorarea sănătății mintale rămâne intens dezbătută.
Numeroși cercetători atrag atenția că majoritatea studiilor arată corelații, nu relații de cauzalitate: adolescenții care petrec mai mult timp pe platforme raportează mai frecvent simptome de anxietate sau depresie, dar este dificil de demonstrat dacă rețelele sociale provoacă aceste probleme sau dacă tinerii care se confruntă deja cu ele ajung să folosească mai intens platformele.
„Există un consens destul de larg între cercetători asupra faptului că nu avem dovezi definitive care să demonstreze că utilizarea rețelelor sociale provoacă probleme de sănătate mintală în rândul tinerilor. Mulți experți consideră că această relație este adesea prezentată greșit. În Australia, chiar în perioada în care legea era adoptată, 140 de cercetători internaționali au semnat o scrisoare deschisă în care spuneau că această legislație este o idee greșită și că nu ar trebui urmată această direcție.
Guvernul a ales însă să ignore aceste recomandări și să continue procesul legislativ. Cred, așadar, că baza de dovezi este mult mai slabă. Există, fără îndoială, efecte negative ale rețelelor sociale. Întrebarea este care sunt exact aceste efecte și care este cea mai bună metodă de a le reduce”, consideră Lisa Given.
În același timp, criticii interdicției susțin că legea nu atacă principala sursă a riscurilor. În loc să schimbe modul în care funcționează platformele (algoritmii care recomandă conținut, sistemele concepute să maximizeze timpul petrecut online sau moderarea conținutului nociv) legislația se concentrează pe limitarea accesului utilizatorilor sub 16 ani. Practic, responsabilitatea riscă să fie mutată asupra copiilor și părinților, în loc să rămână asupra companiilor tech.
„Scopul este ca platformele să fie sigure prin design (safe by design). De exemplu, utilizatorii ar trebui să poată dezactiva algoritmul care le personalizează fluxul de conținut sau să folosească versiuni ale platformelor fără astfel de algoritmi, deoarece mulți oameni sunt îngrijorați de caracterul lor adictiv. În plus, avem nevoie de mecanisme foarte eficiente de eliminare a conținutului dăunător și de obligația companiilor de a împiedica promovarea discursului instigator la ură, a violenței extreme și a oricărui alt tip de conținut periculos.
Ideal ar fi ca acest conținut să fie eliminat înainte să ajungă la utilizatori, indiferent de vârsta lor. Din acest motiv cred că legislația australiană actuală este prea rigidă și nu ține cont de aceste nuanțe”, consideră Given.
Susan Sawyer e de acord: „Susțin necesitatea unor cadre de reglementare privind expunerea copiilor la rețelele sociale. Totuși, soluția pe care aș prefera-o ar fi alta.
Mi-aș dori ca guvernele să poată colabora foarte strâns cu platformele de social media și să le tragă la răspundere, atât pentru conținutul distribuit pe platformele lor, cât și pentru mecanismele algoritmice prin care stimulează implicarea utilizatorilor. Mi-ar plăcea mult mai mult ca aceste companii să fie obligate să renunțe la aceste modele de algoritmi. Și să le permită tinerilor să exploreze ce vor, să meargă ei spre conținut, nu să vină conținutul spre ei”.
O altă critică privește viața privată. Pentru ca o interdicție bazată pe vârstă să funcționeze eficient, platformele trebuie să poată verifica identitatea utilizatorilor. Însă acest lucru ridică întrebări legate de colectarea documentelor de identitate, scanarea facială sau analizarea comportamentului online pentru estimarea vârstei. În Australia, tocmai aceste preocupări au făcut ca legea să oblige companiile doar să ia „măsuri rezonabile” de verificare a vârstei, fără să impună o metodă unică, una dintre cauzele pentru care implementarea a fost atât de dificilă.
„Motivul pentru care s-a introdus acea prevedere – prin care companiile nu puteau solicita doar actul de identitate – a fost tocmai preocuparea privind confidențialitatea. Australia a avut numeroase breșe de securitate în ultimii ani.
Au existat cazuri în care date personale au ajuns la escroci sau au fost expuse public. De aceea oamenii sunt foarte reticenți când vine vorba de transmiterea actelor lor de identitate. Există și foarte multe îngrijorări legate de scanarea facială.
Chiar dacă multe dintre aceste sisteme nu păstrează imaginea utilizatorului, oamenii nu înțeleg întotdeauna cum funcționează tehnologia. Ei cred că este vorba despre recunoaștere facială și că fotografia lor este stocată permanent.
Companiile încearcă să explice că imaginea nu este păstrată și că nu este asociată identității persoanei.
Dar apoi au apărut situații în care părinții sau frații mai mari s-au așezat în fața camerei în locul copilului, iar sistemul a concluzionat că utilizatorul are peste 16 ani. Este unul dintre acele cazuri în care rezolvi o problemă și creezi imediat alta”, explică Lisa Given.
„Această legislație a dus conversația despre rețele sociale la un nivel mult mai profund”
Există și părți unde noua legislație a fost mai eficientă, după cum remarcă și Susan Sawyer, care vorbește despre normele sociale care s-au schimbat odată cu noua legislație: „Părinții poartă mult mai multe discuții despre rețelele sociale și despre efectele lor nocive. Sunt conversații pe care, într-o anumită măsură, le aveau și înainte, motiv pentru care interdicția s-a bucurat de un sprijin larg atât în rândul părinților, cât și din partea ambelor mari partide politice. Dar cred că această legislație a dus conversația la un nivel mult mai profund.
Am realizat recent un studiu pe un eșantion de peste 2.000 de părinți ai unor copii cu vârste între 0 și 17 ani. În acel studiu vedem deja dovezi că normele sociale încep să se schimbe. Tot mai mulți părinți spun că 16 ani este vârsta potrivită pentru ca un copil să aibă acces la rețelele sociale. Înainte nu era deloc așa: cea mai frecventă vârstă la care copiii își făceau primul cont era între 12 și 13 ani”, spune ea.
Ceea ce vedem în studiul nostru este că unii părinți – nu toți, dar un număr semnificativ – spun că le este acum mult mai ușor să reziste presiunii și să nu le cumpere copiilor un telefon, pentru că există deja ideea că aceștia nu ar trebui să fie pe rețelele sociale.
Nu avem încă dovezi solide în această privință, dar în Australia toate statele au introdus reguli care limitează accesul copiilor la telefoane mobile și rețele sociale în timpul programului școlar, cu câteva excepții. Înainte de interdicție, aceste reguli erau aplicate foarte inegal. Acum însă auzim tot mai des că școlilor le este mult mai ușor să le pună în aplicare. Cred că toate acestea sunt indicii că, în timp, normele sociale se vor schimba treptat”, adaugă Sawyer.
Dacă legislația s-a dovedit a fi limitată ca putere pentru cei care aveau deja conturi pe rețelele sociale, s-ar putea ca ea să aibă un efect mai mare asupra celor care vin din urmă:
„Adevăratul potențial al acestei interdicții îl văd însă la generația actuală de copii de șase sau opt ani, care încă nu folosesc rețelele sociale și care, sperăm, vor ajunge să le acceseze abia la o vârstă mai mare. Datele noastre sugerează că acest lucru ar fi benefic pentru sănătatea lor mintală și, probabil, și pentru sănătatea fizică, nivelul de activitate, excesul ponderal și obezitatea”, consideră Sawyer.
Ce poate învăța România de la Australia
Pentru România, care discută în prezent o lege inspirată din modelul australian, experiența australienilor ne arată că o astfel de măsură este mult mai complicată decât pare la prima vedere. Întrebarea complicată nu este doar dacă adolescenții ar trebui să aibă acces la rețelele sociale, ci și dacă statul are infrastructura, cadrul legal și instrumentele necesare pentru a pune în aplicare o astfel de interdicție.
„În primul rând, trebuie să vă puneți casa în ordine. Mă refer la cadrul legislativ și la politicile din școli. Toate școlile ar trebui să aibă reguli clare care să interzică folosirea telefoanelor mobile în timpul programului. În același timp, educația digitală trebuie să fie o prioritate. Copiii vor ajunge inevitabil online, așa că trebuie să învețe competențe digitale la fel cum învață să citească, să scrie sau să facă matematică.
Este nevoie și de o strategie de informare adresată părinților și tinerilor, pentru ca întreaga comunitate să înțeleagă de ce o țară ia în calcul o astfel de măsură. Dezbaterea trebuie purtată într-un mod echilibrat, nu isteric, recunoscând atât beneficiile rețelelor sociale, cât și faptul că riscurile sunt mai mari pentru copiii mici”, explică Susan Sawyer.
O altă lecție este că efectele unei astfel de politici nu pot fi evaluate după doar câteva luni. Autoritățile australiene au finanțat studii care vor urmări impactul legii în următorii ani, pe măsură ce primele generații de copii vor crește într-un context în care accesul la rețelele sociale este limitat de la început.
O abordare treptată ar putea să fie, pe termen lung, o soluție mai eficientă: „Dacă eu aș introduce o astfel de legislație, aș începe cu interzicerea rețelelor sociale doar pentru copiii sub 13 ani. Chiar și companiile de social media spun că platformele lor nu sunt destinate copiilor sub această vârstă.
În paralel, aș investi în educație digitală și în informarea părinților despre riscuri. După câțiva ani, dacă măsura s-ar dovedi eficientă, aș ridica gradual pragul de vârstă la 14 ani, apoi la 15 ani. Aș introduce schimbarea treptat și aș încerca să aduc comunitatea alături de ea, nu să o impun dintr-o dată”, conchide Sawyer.