INTERVIU „Uitându-mă la Via Transilvanica, am zis: Hei, dar unde este Dobrogea?”. Cum s-a născut ideea traseului de 1000 de kilometri Via Dobrogeana
Dobrogea înseamnă mult mai mult decât Delta și litoralul: aceasta este ideea de la care a pornit Via Dobrogeana, un traseu de 1000 de kilometri, inițiat de gălățeanul Laurențiu Isopescu. Pe 5 septembrie a fost montată la Galați Borna Zero și, practic, s-a dat startul amenajării efective a drumului care va pleca din Moldova, va străbate Dobrogea și se va încheia în Muntenia. Inițiatorul proiectului inspirat din Via Transilvanica spune, într-o discuție cu HotNews, că prima parte a traseului va putea fi parcursă de turiști începând cu anul viitor, dar drumul fi gata în 2028, când se împlinesc 150 de ani de de la revenirea Dobrogei la România.
- Proiectul va fi finanțat sută la sută privat, spune Isopescu, care așteaptă însă ca autoritățile locale „să ajute cu avizele și cu întreținerea drumului”.
Gălățeanul Laurențiu Isopescu a lucrat cea mai mare parte a vieții în vânzări, trecând prin domenii diverse, de la turism și HoReCa până la agricultură, iar pasiunea pentru locuri și poveștile lor s-au materializat în cartea „Sulina, mon amour…”, dedicată unuia dintre locurile sale de suflet din Dobrogea. În ultimii doi ani, spune el, s-a concentrat pe Via Dobrogeana, iar pe 5 septembrie, la Galați, a fost montată Borna Zero și a fost dat oficial startul construcției fizice a drumului.
Alături de Laurențiu se află o echipă restrânsă, de doar 8–9 oameni, care a lucrat la documentarea și construirea traseului, în mare parte în paralel cu propriile profesii și vieți de familie.
HotNews a discutat cu Laurențiu Isopescu, președintele Asociației Via Dobrogeana, despre cum s-a născut ideea acestui traseu, ce a descoperit pe cei peste 1.000 de kilometri și de ce crede că turismul poate deveni un instrument de dezvoltare pentru comunitățile dobrogene.
„Mi-a plăcut la nebunie proiectul Via Transilvanica”
– De unde a pornit ideea Via Dobrogeana și de ce ați simțit că este nevoie de un astfel de proiect?
– Laurențiu Isopescu: Eu am o legătură foarte personală cu Dobrogea. O parte din rădăcinile familiei mele sunt aici. Aici am copilărit, aici am petrecut toate vacanțele copilăriei, am făcut drumuri nesfârșite, am rude împrăștiate prin toată Dobrogea. O parte din omul care sunt astăzi s-a format în Dobrogea.
Via Transilvanica am descoperit-o în urmă cu vreo 4–5 ani și mi-a plăcut la nebunie proiectul. Dar atunci m-a atras în primul rând ca turist, pentru că eu sunt genul acela de călător căruia îi plac astfel de drumuri, să meargă, să descopere locuri, oameni și povești.
Ideea Via Dobrogeana a apărut însă abia acum doi ani, când am aflat povestea și, mai ales, mesajul din spatele proiectului Via Transilvanica: „Drumul care unește”.
Am aflat atunci că, la 100 de ani de România, oamenii minunați de la Asociația Tășuleasa Social au inițiat acest drum care să lege simbolic regiuni istorice ale României.
M-a fascinat ideea că un drum poate face mai mult decât să te ducă dintr-un loc în altul. Poate lega oameni, comunități, povești și chiar regiuni istorice.
Iar mesajul acesta de unitate m-a atins și pentru că, da, sunt ani buni de când port în suflet un fel de rană deschisă: dezbinarea noastră, a românilor.
„La Podul de Flori de peste Prut am trăit emoția extraordinară a unei uniri simbolice”
Vă spune asta și cineva care a avut șansa să participe, imediat după Revoluție, la acele sărbători extraordinare numite „Podul de Flori”, peste Prut, și care a trăit atunci, chiar dacă eram foarte tânăr, emoția extraordinară a unei uniri simbolice.
Și, uitându-mă la Via Transilvanica, la Moldova, Transilvania, Banat și celelalte regiuni pe care le lega, mi-a venit aproape instinctiv întrebarea: „Hei, dar unde este Dobrogea?” Întrebarea aceasta a fost cea care a aprins imediat scânteia unui vis…
Mai ales că Dobrogea este, pentru marea majoritate a românilor, încă o mare necunoscută. Cunoaștem marea, cunoaștem Delta și poate câteva dintre obiectivele importante. Dar între ele există o Dobroge uriașă ca poveste, pe care foarte puțini o cunosc.
Ai Munții Măcinului, stepă, chei, păduri, lacuri, lagune, sate extraordinare. Ai mii de ani de istorie, cetăți și situri, ai spiritualitate, gastronomie, vin, tradiții și un mozaic etnic extraordinar.
Așa s-a aprins flacăra acestui proiect, Via Dobrogeana. Inspirată, fără nicio îndoială, de Via Transilvanica, dar construită pentru a spune povestea Dobrogei și pentru a scoate la lumină acea parte a ei pe care încă foarte puțini români o cunosc.
„Pe 5 septembrie, la Galați, am montat Borna Zero”
– Ce este, concret, Via Dobrogeana și ce poate face astăzi un turist pe acest traseu?
– Via Dobrogeana este, concret, un traseu turistic de lungă distanță, de peste 1.000 de kilometri, care va lega trei regiuni istorice, cinci județe și peste 130 de localități.
Dar aș face de la început o precizare foarte importantă: astăzi Via Dobrogeana este încă în construcție. Pe 5 septembrie, la Galați, am montat Borna Zero și am dat oficial startul construcției fizice a drumului. De acum începem efectiv marcarea lui, kilometru cu kilometru.
Așadar, astăzi nu invităm încă turistul să plece cu rucsacul în spate și să parcurgă cei peste 1.000 de kilometri, pentru că traseul nu este încă marcat și amenajat integral. Ceea ce construim însă este mult mai mult decât o linie pe o hartă.
Via Dobrogeana va putea fi parcursă în primul rând la pas sau cu bicicleta, dar va avea și porțiuni și experiențe care se vor face pe apă, cu caiacul sau cu barca, călare și în alte forme prin care călătorul poate descoperi Dobrogea.
Și nu vrem ca omul doar să treacă prin aceste locuri. Vrem să-l facem să se oprească. Să afle povestea unei cetăți pe lângă care poate altfel ar fi trecut, să intre într-un sat, să cunoască oamenii, să guste mâncarea locului, să descopere tradițiile unei comunități, o cramă, o rezervație naturală sau un loc despre care poate nici măcar nu știa că există.
Traseul va lega toate aceste lucruri într-o singură experiență: natură, istorie, spiritualitate, multiculturalitate, gastronomie, vin și aventură. Și aici aș vrea să fac și o promisiune în numele echipei noastre: din primăvara anului viitor, călătorii vor putea pleca deja de la Galați și vor putea ajunge până la mare pe Via Dobrogeana.
Va fi prima mare porțiune funcțională a drumului. Vor pleca de la Dunăre, din Galați, vor traversa Munții Măcinului, o parte din Podișul Dobrogei, vor ajunge în Delta Dunării, la Sulina, iar de acolo vor continua pe o fâșie extraordinară de litoral sălbatic, până la Sfântu Gheorghe.
Mi se pare că această primă bucată spune deja foarte bine ce vrem să fie Via Dobrogeana. Într-o singură călătorie vei trece prin munți, podiș, Deltă și vei ajunge la mare. Dar nu vei trece doar prin peisaje. Vei trece și prin bucăți de istorie, pe lângă cetăți și situri arheologice, prin sate și comunități diferite, vei întâlni oameni de etnii diferite, tradiții, povești și feluri de viață care dau Dobrogei diversitatea aceasta extraordinară.
Iar în paralel vom continua marcarea traseului, kilometru cu kilometru, mai departe prin Dobrogea, deschizând treptat noi porțiuni pentru călători, până când întregul drum de peste 1.000 de kilometri va putea fi parcurs. Așadar, astăzi construim Via Dobrogeana. Din primăvara viitoare, primii călători vor putea începe deja să o trăiască, iar noi vom continua să construim drumul mai departe.
– Cum ați ajuns la traseul de peste 1.000 de kilometri? Cum ați decis pe unde să treacă traseul și ce criterii ați folosit pentru alegerea celor peste 130 de comunități?
– Nu am plecat de la ideea: „Hai să facem un drum de 1.000 de kilometri”. Lungimea traseului a rezultat pur și simplu din locurile prin care am simțit că Via Dobrogeana trebuie să treacă.
De la început ne-am dorit să punem în valoare mai ales partea mai puțin cunoscută a Dobrogei.
Sigur că vom trece prin Deltă și vom ajunge la mare, pentru că nu ai cum să spui povestea Dobrogei fără ele. Dar ne-am dorit foarte mult să ducem călătorul și spre acea Dobroge despre care se vorbește mult mai puțin.
Spre zona Munților Măcinului, de exemplu, dar și spre sudul și sud-vestul Dobrogei, unde sunt numeroase rezervații naturale și arii protejate, locuri și peisaje absolut fascinante, dar pe care foarte mulți români nu le cunosc.
La fel am gândit lucrurile și în ceea ce privește istoria. Nu vrem să legăm doar marile obiective deja cunoscute, ci și cetăți, situri arheologice și locuri cu povești extraordinare care astăzi sunt foarte puțin vizitate sau aproape necunoscute. Și același lucru se întâmplă cu diversitatea etnică.
Când vorbim despre Dobrogea, multă lume se gândește, firesc, la comunitatea lipovenească, pentru că este probabil una dintre cele mai cunoscute. Dar noi vrem ca drumul să ducă oamenii și spre comunitățile turce, tătare, grecești, bulgărești, italiene, aromâne și spre celelalte comunități care au construit mozaicul acesta extraordinar al Dobrogei.
Practic, am început prin a pune pe hartă toate aceste lucruri: natura, istoria, comunitățile, spiritualitatea, tradițiile, gastronomia, zonele viticole, dar și poveștile mai puțin cunoscute.
Inițial, traseul nostru ajunsese undeva la 850 de kilometri. Numai că, pe măsură ce am mers mai departe cu documentarea și am descoperit noi locuri, am început să spunem tot mai des: „Nu avem cum să nu ducem drumul și pe acolo.”
Și așa am ajuns astăzi la puțin peste 1.000 de kilometri.
Traseul pleacă din Galați, din Moldova, merge spre Brăila și traversează Dunărea pe noul pod, intrând astfel în Dobrogea. De acolo începe marea lui călătorie prin Munții Măcinului, nordul Dobrogei, Delta Dunării, Sulina și Sfântu Gheorghe, litoralul sălbatic, apoi mai departe prin centrul, sudul și sud-vestul Dobrogei, pentru ca, după această buclă uriașă, să se întoarcă și să se încheie la Brăila.
Și lucrul acesta are și o simbolistică importantă pentru noi. Via Dobrogeana pleacă din Moldova, străbate Dobrogea și se încheie în Muntenia. Trei regiuni istorice legate de același drum.
De aceea spunem despre Via Dobrogeana: „Drumul născut între ape. Drumul care continuă unirea.”
În ceea ce privește comunitățile, nu am vrut ca ele să fie doar niște puncte prin care trece o linie pe hartă. Ne-am uitat la ce are fiecare loc de spus: o poveste, un peisaj, o cetate, o comunitate etnică, o tradiție, un meșteșug, un produs local sau pur și simplu oameni și locuri pe care merită să le descoperi.
Sigur că apoi intervine și realitatea din teren: pe unde putem trece, ce drumuri și poteci există, zonele protejate, proprietățile, siguranța călătorului, accesul la apă, hrană sau cazare. De aceea traseul se verifică și se ajustează permanent în teren.
Dar filosofia lui a rămas aceeași de la început: Via Dobrogeana trebuie să-l ducă pe călător mai ales spre Dobrogea pe care încă nu o cunoaște.
„Cel mai mare obstacol este complexitatea proiectului”
– Care au fost cele mai mari obstacole și unde v-ați lovit cel mai mult de lipsa infrastructurii sau de birocrație?
– Cred că cel mai mare obstacol a fost chiar complexitatea proiectului. Vorbim despre peste 1.000 de kilometri, cinci județe, peste 130 de localități, administrații diferite, terenuri cu regimuri juridice diferite, rezervații și arii protejate. Nu poți pur și simplu să trasezi o linie pe hartă și apoi să mergi să pui marcaje.
Birocrație există, evident, și uneori lucrurile se mișcă mai greu decât ne-am dori. Dar am întâlnit și foarte multe autorități și comunități care au înțeles proiectul și ne-au ajutat.
O altă provocare este infrastructura turistică. Sunt zone extraordinare ale Dobrogei în care ai peisaje și povești fantastice, dar foarte puține locuri de cazare, de alimentație sau chiar puncte de unde un drumeț să-și poată lua apă.
Dar noi nu privim lucrul acesta doar ca pe o problemă. Într-un fel, tocmai aici poate apărea unul dintre efectele Via Dobrogeana: dacă încep să vină călători, poate apărea și nevoia, iar apoi inițiativa locală – o cameră de închiriat, o masă oferită unui drumeț, un mic punct de alimentare, un ghid local.
Așa că da, sunt multe obstacole. Dar după doi ani am învățat că un drum de genul acesta nu se construiește doar cu vopsea și indicatoare. Se construiește mai ales cu răbdare, parteneriate și foarte mulți oameni.
„Finanțare exclusiv din fonduri private”
– Cine finanțează proiectul și care este bugetul investit până acum? Cât estimați că va costa dezvoltarea lui în următorii ani?
– Via Dobrogeana este un proiect care va fi finanțat exclusiv din fonduri private. Ne-am propus de la început ca pentru construcția traseului să nu folosim bani din bugetele publice.
Avem deja companii care au crezut în proiect și ni s-au alăturat.
Până în acest moment, în Via Dobrogeana s-au investit aproximativ 50.000 de euro.
Și aici vorbim despre tot ceea ce a fost necesar pentru a aduce proiectul în punctul în care este astăzi: site, media și promovare, materiale, borne, stâlpi și indicatoare, vopsea, matrițe și șabloane, documentarea traseului, evenimente și multe alte cheltuieli care apar în construcția unui asemenea proiect.
În ceea ce privește costul final al celor peste 1.000 de kilometri, astăzi ar fi prematur să avansăm o cifră.
Tocmai am început construcția efectivă a traseului și cred că după primii 30–40 de kilometri vom putea face o estimare mult mai realistă. Vom avea atunci costurile reale din teren, vom vedea ce probleme apar, ce soluții sunt necesare și câtă infrastructură presupune fiecare tip de zonă prin care trecem.
După acești primii 30–40 de kilometri vom putea aproxima un cost mediu pe kilometru și, pornind de acolo, vom avea o bază serioasă pentru a estima bugetul necesar întregului traseu.
Cert este că vorbim despre un proiect mare, iar pentru a-l duce până la capăt va trebui să construim în jurul Via Dobrogeana o comunitate tot mai mare de companii și parteneri privați care să creadă în el și să ni se alăture.
– Cum vor câștiga comunitățile locale de pe urma Via Dobrogeana? Există un plan prin care comunitățile și antreprenorii locali să beneficieze direct?
– Aici este, de fapt, una dintre mizele importante ale proiectului. Noi ne dorim să ducem călătorul prin locuri care să-l fascineze, să-i stârnească curiozitatea și să-l facă să se oprească, să descopere oamenii și poveștile locului. Iar din momentul acela, lucrurile vin firesc.
Dacă omul ajunge într-un sat și îi place ce descoperă acolo, poate va vrea să rămână peste noapte, să mănânce ceva făcut în zonă, să cumpere un produs sau un suvenir local, să viziteze o cramă, o herghelie, un atelier sau să încerce o experiență pe care comunitatea respectivă o poate oferi. Și atunci beneficiul economic apare natural.
Noi vrem să identificăm de-a lungul traseului astfel de oameni, producători și mici antreprenori locali și să-i aducem în povestea Via Dobrogeana. Iar acolo unde astăzi nu există încă servicii turistice, sperăm ca apariția călătorilor să încurajeze oamenii locului să le creeze.
Pentru că ne dorim ca Via Dobrogeana să nu treacă pur și simplu prin comunități, ci să le ajute să-și pună în valoare ceea ce au deja frumos și autentic.
– Ce ar trebui să facă autoritățile locale pentru ca Via Dobrogeana să aibă un impact real?
– În primul rând, să creadă în proiect și să înțeleagă că Via Dobrogeana poate fi o oportunitate pentru comunitatea lor. Nu ne așteptăm ca primăriile să construiască ele Via Dobrogeana. Dar ne dorim să fie alături de noi: să ne ajute cu traseul, cu avizele, cu întreținerea lui și, mai ales, să înceapă să privească prin ochii călătorului care va ajunge acolo.
Și mi-aș dori ca autoritățile să-i aducă în jurul aceleiași mese și pe oamenii locului: antreprenori, profesori, producători locali, meșteșugari, oameni care cunosc istoria și tradițiile comunității.
– Cum vă asigurați că turismul nu va afecta natura și comunitățile pe care vreți să le promovați?
– Asta este una dintre responsabilitățile mari pe care le avem, pentru că Via Dobrogeana va trece prin foarte multe zone naturale sensibile, rezervații și arii protejate.
Tocmai de aceea discutăm deja cu instituțiile și organizațiile care gestionează aceste areale, de la Parcul Național Munții Măcinului până la ITI Delta Dunării, astfel încât traseul să fie gândit de la început în așa fel încât să nu pună o presiune suplimentară asupra naturii.
Sunt locuri în care poate va trebui să evităm anumite zone, să alegem alte variante de traseu sau chiar să ținem cont de anumite perioade ale anului. Aici trebuie să ascultăm specialiștii.
Lucrăm intens, inclusiv la un proiect numit „Dobrogea Curată”, pentru că ne dorim ca Via Dobrogeana să aducă oamenii mai aproape de natură, nu să pună natura sub o presiune în plus.
De ce a fost ales termenul de finalizare 2028
– Care este termenul realist până când Via Dobrogeana va putea fi parcursă și folosită integral de turiști?
– Ținta noastră este ca în 2028 Via Dobrogeana să fie funcțională pe întreaga lungime de peste 1.000 de kilometri.
Nu am ales întâmplător anul 2028. Atunci se împlinesc 150 de ani de la revenirea Dobrogei la România, iar pentru noi ar fi extraordinar ca acest moment să găsească drumul construit și pregătit pentru călători.
Dar nu vom aștepta până atunci pentru a deschide traseul.
Din primăvara lui 2027, ne-am propus ca prima mare porțiune să poată fi deja parcursă, de la Galați, prin Munții Măcinului și Delta Dunării, până la mare.
Până la finalul anului 2027 ne dorim să terminăm de marcat întregul traseu, astfel încât, în acel an special, 2028, Dobrogea să aibă un drum care să-i spună povestea, să-i prezinte locurile, istoria, oamenii și să devină unul dintre brandurile ei reprezentative.
– Unde vreți să ajungă proiectul peste cinci ani și ce vă trebuie pentru a ajunge acolo?
– Peste cinci ani mi-aș dori ca Via Dobrogeana să nu mai fie privită doar ca un traseu turistic, ci ca unul dintre proiectele reprezentative ale Dobrogei.
Să avem un drum de peste 1.000 de kilometri funcțional și bine întreținut, pe care să vină oameni din România, dar și din străinătate.
Mi-aș dori însă ca efectele lui să se vadă și dincolo de traseu: să apară mici afaceri locale, locuri de cazare, experiențe, produse locale, ghizi, iar comunitățile să înceapă să-și redescopere și să-și pună în valoare propriile povești.
Și, poate cel mai important, mi-aș dori ca Via Dobrogeana să contribuie la schimbarea felului în care este văzută această regiune.
HotBooks
Citește despre cărțile care pun actualitatea în context și împrospătează-ți lista de lectură.
HotBooks
Citește despre cărțile care pun actualitatea în context și împrospătează-ți lista de lectură.
Felicitări! Te-ai abonat la „HotBooks”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.