Într-o analiză a crizei de la București, istoricul Dennis Deletant, care și-a dedicat viața studierii României, vorbește despre despre „clica care ține parțial captivă țara” . Istoricul care a fost declarat persona non grata de către Nicolae Ceușescu vorbește despre cei care stau „pe tușă” și au doar de câștigat.
„Dacă demnitatea funcției prezidențiale este afectată, atunci democrația însăși este atinsă”, crede Deletant despre alegerile pe care le face Nicușor Dan.
„Discut cu foarte mulți români și mulți dintre ei se simt abandonați de actualul președinte din cauză că a ignorat promisiunile majore din campanie”.
Ce spune istoricul despre Ilie Bolojan.
Dar și despre serviciile secrete și Călin Georgescu. Și despre AUR, pe care îi analizează separat de Georgescu, cu importantele câștiguri pe care partidul lui Simion le îngeristrează acum.
Născut în Marea Britanie, Dennis Deletant este unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei recente a României, la care a asistat personal în ultimele șase decenii.
Fost profesor emerit de studii românești la University College of London, Deletant este autorul a numeroase volume despre România, unde a ajuns pentru prima dată în anul 1965. A fost declarat persona non-grata de către regimul Ceaușescu în anul 1988, după ce a făcut cunoscute în Occident abuzurile comise de către acesta asupra cetățenilor. Este căsătorit cu Andreea Caracostea, fiica profesorului universitar disident Andrei Caracostea, și este cetățean român din anul 2022.
Dennis Deletant, Foto: Adi Iacob / HotNews
HotNews: – Domnule Deletant, cunoașteți foarte bine situația României de dinainte de Revoluție și o cunoașteți și pe cea actuală. Cum ați descrie, din punct de vedere politic, ceea ce se întâmplă astăzi, după ce președintele Nicușor Dan a decis să facă o nouă propunere de premier în persoana lui Adrian Veștea, luând pe toată lumea prin surprindere? Dennis Deletant: – Pentru că vorbim de aproape 36-37 de ani de la Revoluție, trebuie să ne gândim, cred, la cursul evenimentelor din perioada respectivă și la problemele pe care noile guverne le-au moștenit după căderea regimului Ceaușescu.
În primul rând, după Revoluție, în 1990, România s-a aflat într-o situație economică dezastruoasă, fapt care a îngreunat dezvoltarea țării și a lăsat o amprentă vizibilă până în ziua de astăzi.
De ce spun asta? Pentru că Revoluția a fost, oarecum, capturată și deviată de FSN – adică de comuniștii și neocomuniștii care nu au implementat reforme structurale, așa cum s-a întâmplat în majoritatea celorlalte țări din fostul lagăr socialist.
Acest lucru s-a datorat faptului că în rândul partidului comunist al lui Ceaușescu nu a existat o aripă reformatoare. Astfel, a apărut un vid economic și politic în dezvoltarea României de după Revoluție. În plus, sub conducerea domnului Iliescu și a colegilor săi din FSN, România a rămas foarte apropiată de Uniunea Sovietică. Să ne amintim că, în primăvara anului 1991, domnul Iliescu a semnat un tratat de prietenie cu Uniunea Sovietică, entitate care s-a prăbușit doar câteva luni mai târziu.
Faptul că domnul Iliescu și FSN au adoptat politici nereformiste a influențat foarte mult și politica americană de după 1990 față de România. Venirea minerilor la București, în iunie 1990, a lăsat o amprentă extrem de grea și a creat o impresie foarte negativă în Occident și, mai ales, în Statele Unite.
„România a pierdut primul tren al dezvoltării”
Îmi aduc aminte de o conversație pe care am avut-o pe la mijlocul anilor ’90, la Washington, cu James Baker, fostul secretar de stat american. Urma să predau acolo la facultate și m-a întrebat ce părere am despre FSN (devenit ulterior PDSR). I-am răspuns că, după părerea mea, sunt un grup de neocomuniști care vor să păstreze puterea în cercul lor. Mi-a replicat că aceasta era și impresia lui, iar consecințele s-au văzut prin faptul că România a fost acceptată abia în 2004 în NATO și în 2007 în Uniunea Europeană.
România a pierdut atunci primul tren al dezvoltării, iar economia a suferit pentru că investitorii străini nu au venit. Dacă privim cifrele, în deceniul 1990–2000, România a primit mai puține investiții străine decât a primit Polonia într-un singur an, în anul 2000.
Țara a suferit din cauza unei mentalități retrograde. Dezvoltarea a fost blocată de o clică, de un grup de oameni care nu doreau investiții din afară pentru că voiau să mențină controlul absolut asupra statului și economiei. Aceste interese, bazate în mare parte pe puterea vechilor structuri din serviciile secrete, au contribuit la imaginea negativă pe care România a avut-o până la integrarea în NATO.
„Evoluția țării a rămas parțial captivă în mâinile acestei clici”
– Totuși, sunt 22 de ani de când am intrat în NATO și aproape 20 de când suntem în Uniunea Europeană. Mai putem da vina pe „greaua moștenire”, cum se zicea în anii ’90 și la începutul anilor 2000, pentru situația în care ne aflăm astăzi? – Nu, eu ofer aceste exemple istorice doar pentru a-mi susține argumentul. România nu a beneficiat la timp de infuzia de capital de care s-au bucurat Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia.
Chiar și după aderarea la NATO, evoluția țării a rămas parțial captivă în mâinile acestei clici, acestui grup descris adesea ca un sistem compus din interese care sunt reprezentate, într-o anumită măsură astăzi, de oamenii fostei securități din România. Această situație a împiedicat România să se dezvolte la adevăratul ei potențial, atât pe plan intern, cât și internațional.
„Președintele Dan a promis în campanie că va reforma serviciile secrete. Nu a făcut-o.” Și nu a publicat nici raportul privind anularea alegerilor
– Președintele Nicușor Dan a fost ales cu speranța că reprezintă competența, integritatea și societatea civilă… Cum se potrivește această imagine cu prestația lui de astăzi? – Așa este, dar să nu uităm că domnul președinte Dan a promis în campanie că va reforma serviciile secrete. Nu a făcut-o. A promis, de asemenea, că va publica un raport complet despre cele întâmplate la alegerile din decembrie 2024. Nici acest lucru nu l-a făcut.
În opinia mea, un lider trebuie să-și respecte cuvântul dat sau măcar să explice public de ce nu o poate face. Este clar că nu a respectat puncte importante din programul cu care a câștigat alegerile prezidențiale.
Cred că o bună parte din clivajul social existent astăzi în România – între cei care au și cei care nu au – este alimentat de acest sentiment de trădare. Discut cu foarte mulți români și mulți dintre ei se simt abandonați de actualul președinte din cauză că a ignorat promisiunile majore din campanie.
„Ceea ce e cu adevărat îngrijorător e lipsa de transparență privind activitatea serviciilor de informații”
– Vorbeați despre impactul fostei Securități și al serviciilor secrete asupra deciziilor politice din România. Credeți că acestea au jucat un rol în acțiunile recente ale președintelui Nicușor Dan? – Nu am de unde să știu dacă au avut un impact direct sau nu. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este lipsa de transparență privind activitatea serviciilor de informații. Desigur, trebuie păstrată o anumită reticență sau o anumită doză de discreție când vorbim de acțiunile acestor servicii, dar publicul ar trebui să cunoască liniile mari ale relațiilor lor cu fiecare partid politic. Care sunt rezultatele rapoartelor de inspecție care, conform Constituției, ar trebui prezentate periodic în Parlament, bineînțeles, după revizuirea pentru public? Într-un stat democratic, așa este normal.
Eu nu pledez ca serviciile secrete să nu mai fie secrete, ele trebuie să își păstreze specificul. Dar, totuși, în același timp ele trebuie să fie transparente, să fie trase la răspundere în fața Parlamentului, a partidelor politice. Aici e foarte important rolul comisiilor de control parlamentar asupra SRI și SIE. Sigur, nu pretind să am acces la rapoartele comisiilor de control, dar măcar deputații și senatorii să știe în linii mari ce conțin aceste rapoarte.
Ce a descoperit despre serviciile secrete în 2007
În 2007, am fost rugat de CSCE (Consiliul pentru Securitate și Cooperare în Europa), cu acordul Guvernului României de atunci, să vin să văd ce făceau comisiile de control al serviciilor secrete de la București. Am vizitat atunci câteva centre și am fost primit de directorul adjunct de atunci al SIE, au fost, de fapt, doi directori, unul plin, unul adjunct.
Am constatat că rapoartele trimestriale care trebuiau făcute nu au fost făcute, deși Constituția României prevedea asta. Iar atunci comisiile existau degeaba, pentru că nu își îndeplineau rolul. Bănuiesc că nici astăzi aceste rapoarte nu sunt trimise regulat parlamentarilor, ca să aibă măcar un extras privind activitatea serviciilor secrete.
Care sunt legăturile SRI-ului, de exemplu, cu investițiile în programul SAFE? Acest aspect nu este clar, după părerea mea. Nu spun să fie totul detaliat, dar măcar Parlamentul ar trebui să știe cum se gestionează fondurile, mai ales acum, când vorbim despre războiul hibrid și despre combaterea acestuia. Uniunea Europeană oferă bani statelor membre NATO și UE în acest scop, însă nu se cunosc criteriile pe baza cărora sunt acordați banii pentru respectivele acorduri.
Mai exact, nu știm pe ce criterii sunt invitate companiile să concureze la licitații și ce sume se vor cheltui pentru îndeplinirea acestor contracte.
Eu nu am prea văzut discuții în presă despre principiile pe care se bazează atribuirea acestor contracte. Cine le ia? Cum sunt verificate firmele? Vorbim aici de miliarde de dolari sau de euro, iar transparența este vitală pentru sănătatea unei democrații. Din păcate, în România există mulți oameni opaci în privința nevoii de transparență în activitatea publică.
„Să publice rezultatul anchetei făcute în legătură cu alegerile din 2024”
– Ce ar trebui să facă președintele pentru a asigura această transparență, ce intră în atribuțiile sale și cum vi se pare că a acționat până acum? – În primul rând, ar trebui să publice un raport despre ce s-a întâmplat în timpul alegerilor din 2024, pentru ca publicul să înțeleagă cum s-a ajuns la actuala criză politică. Președintele ar trebui să își respecte promisiunile din campanie. N-am mai auzit de la să-și respecte promisiunile din campania electorală.
Principalul lucru, după mine, este să publice, cum a promis acum un an că va face, să publice rezultatul anchetei făcute în legătură cu alegerile din 2024. De ce nu a fost domnul Georgescu exclus?
De ce nu a fost declarată candidatura lui ilegal când nu a dovedit de unde ar avea banii pentru campania electorală. Aceasta este o cerință a legii electorale din România, ca fiecare candidat să dovedească de unde are bani pentru candidatura lui. Domnul Georgescu nu a făcut asta, așadar, trebuia exclus din primul moment din alegeri.
Ce ratează România prin actuala criză
– Cum ați defini situația de acum de la București? Ați folosit mai devreme termenul de criză politică și v-aș ruga să detaliați un pic, dacă se poate. – E o criză, pentru că e nevoie de un guvern pentru ca administrarea României să continue. Numai că aici, iarăși, e o tragedie pentru România, după părerea mea, că politicienii nu au găsit o soluție politică la problemele care s-au ivit acum o lună sau chiar mai multe săptămâni.
Și aici sunt de vină, după părerea mea, nu doar domnul președinte, ci toți politicienii, că nu pot să cadă de acord asupra nevoii ca România să aibă un guvern. Și mai ales în momentul de față, când România probabil că va rata miliarde de euro din programul PNRR. Ratează nu numai din banii PNRR, dar și din banii care sunt dați pe un termen de patru-cinci ani, separat pentru fiecare țară membră de către Bruxelles. Deci vorbim de zeci de miliarde de euro care se pierd pentru că politicienii din România, în loc să se gândească la interesul național, se gândesc la interesul lor personal.
Și asta e una din consecințele tragediei pentru România.
Cealaltă consecință gravă este imaginea României. România, după cum știm, e pe flancul estic al NATO. Are nevoie de investiții ca să apere teritoriul pe care îl reprezintă în cadrul NATO. Și aceste probleme interne afectează capacitatea guvernului pentru că nu are acces la unii bani la care ar avea altfel acces ca să apere țara, din cauza acestor probleme politice pe care le trăiește astăzi.
Aici, dacă ne gândim la contextul mai larg, omul care se bucură cel mai mult de ce se întâmplă în România astăzi este domnul Putin.
Își freacă mâinile de bucurie, pentru că e o situație instabilă, care afectează și relația României cu Moldova, de exemplu, și mai departe și cu Ucraina. Din punctul de vedere al Rusiei, ceea ce se întâmplă în România are consecințe foarte serioase pentru securitatea zonei.
Mi se pare că politicienii români nu apreciază acest lucru, că România reprezintă o țară crucială în combaterea influenței rusești în Europa de Est.
„Mi s-a părut foarte lipsit de eleganță din partea președintelui”
– Nominalizarea lui Adrian Veștea ca premier a scindat PNL. Care credeți că vor fi implicațiile pe termen lung asupra scenei politice românești? – Eu mă recunosc drept un admirator al domnului Bolojan pentru că, după părerea mea, este singurul prim-ministru care este consecvent în ceea ce încearcă să facă și în care mulți investitori străini au încredere, pe când alții, din păcate, nu au această consecvență în ceea ce fac și mai mulți investitori au impresia că alții vor să-și umple buzunarele, în loc să se gândească la interesul național.
Eu înțeleg poziția domnului președinte Nicușor Dan, în dorința lui să aibă un guvern stabil. Asta e clar și recunosc că face eforturi ca în actuala criză să asigure acest rezultat.
Numai că felul în care a acționat când, în primul rând, nu l-a apărat pe domnul Bolojan de presiunile venite din partea PSD și faptul că el a propus acum, a doua oară, un guvern tehnocrat care nu este rezultatul opțiunilor alegătorilor din România.
Faptul că nu l-a anunțat pe domnul Bolojan că a oferit postul de premier domnului Veștea, mi s-a părut foarte lipsit de eleganță din partea președintelui. Și dacă un președinte pierde demnitatea funcției… Demnitatea funcției prezidențiale este foarte importantă ca să asigure validitatea unui guvern, unui regim, unui post.
Așadar, dacă demnitatea funcției prezidențiale este afectată, atunci democrația însăși este atinsă. Aici domnul președinte, după părerea mea, a greșit. Nu trebuia să intervină în afacerile Partidului Național Liberal, aici trebuia să încerce să găsească o soluție la problema asta de a face un guvern nou.
– Ce impact are criza politică de la București, cu degringolada în care se află partidele tradiționale, asupra evoluției populismului? Cum credeți că se vede dinspre AUR această situație? – Stau pe tușă, dacă vreți, și se uită la jocul care se petrece acolo pe teren. Dar ei știu foarte bine că sondajele arată că ei se bucură de o mare popularitate și această criză sau ce se întâmplă cu guvernul nu face decât să sporească bazinul sprijinului popular pentru partidele populiste.
Asta pentru că ei pot să arate cu degetul la ceea ce numesc ei un eșec al sistemului democratic din România, un eșec și pentru PSD, și pentru PNL, și pentru alții. Se gândesc că ei nu au decât să câștige din această criză.
