Istoria internetului in Romania, vazuta prin ochii cercetatorului Eugenie Staicut: De la retelele japoneze la primele pagini .ro
Primul contact cu retelele de calculatoare l-a avut acum patru decenii, in Japonia, dar niciodata nu si-a inchipuit ca va lucra toata viata in domeniu si ca aceste retele vor deveni esentiale in viata de zi cu zi, a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro Eugenie Staicut. In prezent sef al departamentului ROTLD la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica (ICI), Staicut a facut parte din echipa care a proiectat prima retea de calculatoare din tara, care a instalat prima conexiune permanenta la Internet intre ICI si Universitatea Viena si care a obtinut inregistrarea domeniului .ro. Vezi in articol, pe larg, etapele parcurse pentru conectarea Romaniei la internet si cum arata domeniul informaticii inainte de anii ’90.
- Luna aceasta se implinesc 20 de ani de la crearea primei retele de internet in scoli si universitati.
- 2013 este si anul in care se implinesc 20 de ani de la aparitia domeniului .ro.
- HotNews.ro – primul ziar online din .ro – va prezinta o serie de interviuri cu persoanele implicate direct in Revolutia Internetului in Romania.
- In cazul in care cunoasteti persoane care au fost implicate in revolutia informatica in Romania, pionieri ai .ro care doresc sa vorbeasca despre primii ani de internet in Romania, trimiteti datele lor de contact la redactie[at]hotnews.ro si HotNews.ro le va contacta pentru a le publica povestile.
Eugenie Staicut a absolvit in anul 1971 Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Universitatea Politehnica Bucuresti, iar in 1982 a obtinut titlul stiintific de „doctor inginer” de la aceeasi universitate. Lucreaza la ICI din 1971, in prezent avand functia de Sef Departament ROTLD (Romania Top Level Domain). Activitatea profesionala desfasurata pe parcursul a patru decenii se incadreaza in domeniul comunicatiilor electronice, al realizarii si dezvoltarii de servicii pentru retele de calculatoare. In perioada oct. 1973 – martie 1976 a efectuat un stagiu de specializare in Japonia, unde a participat la implementarea protocoalele telnet si ftp in reteaua KUIPNET a Universitatii Kyoto, putand astfel cunoaste in detaliu arhitectura si protocoalele ARPANET, ce aveau mai tarziu sa devina TCP/IP.
Rep: Cum a aparut domeniul .ro si ce rol ati jucat dumneavoastra in aceasta „poveste” care a inceput in 1993?
Eugenie Staicut
Foto: Arhiva personala
Eugenie Staicut: As incepe prin a ma referi mai intai la rolul meu si al colectivului de specialisti de la ICI in aceasta poveste. Voi prezenta un scurt istoric al realizarilor in domeniul retelelor de calculatoare in Romania, inainte de conectarea Romaniei la Internet, intrucat aceste realizari au legatura cu inregistrarea domeniului .ro la IANA pe 26 februarie 1993 si cred ca sunt putin cunoscute, mai ales de catre tineri. Am auzit de multe ori intrebarea „De ce ICI administreaza domeniul .ro?”.
Raspunsul este ca in anii 1991-1992, cand s-a pus problema realizarii unei conexiuni la retelele internationale pentru comunitatea stiintifica din Romania, la ICI exista un colectiv de specialisti cu experienta destul de bogata in domeniul retelelor de calculatoare atat din punct de vedere teoretic, cat si practic. Acest colectiv isi incepuse activitatea in primii ani dupa 1970 sub indrumarea dr. ing. Marius Guran.
Fara intentia de a ma lauda, mentionez ca am absolvit Facultatea de Electronioca si Telecomunicatiii din Universitatea Politehnica Bucuresti in 1971, fiind sef de promotie la sectia de Electronica Aplicata. La repartizare am ales sa lucrez la ICI, refuzand sa raman cadru didactic in Politehnica, unul din posturile cele mai cautate. Ca sef de promotie am fost primul care am intrat la comisia de rapartizare. Profesorul Vasile Catuneanu, decanul facultatii si conducatorul proiectului meu stat (acum cred ca se numeste proiect de licenta), presedintele comisiei de repartitie, a fost surprins de decizia mea.
Ajuns la ICI am inceput sa lucrez in colectivul de interconectare calculatoare. Faptul ca am venit la ICI ca sef de promotie m-a avantajat cumva, probabil ca asta a fost motivul ca am fost propus pentru o bursa de studii postuniversitare in Japonia. Am ajuns astfel in Japonia in octombrie 1973, unde am stat doi ani si jumatate. Dar lucrul cel mai important, am avut sansa sa fiu acceptat la laboratorul Profesorului Toshiyuki Sakai, la Universitatea Kyoto, si sa lucrez la realizarea retelei de calculatoare denumita KUIPNET, care era de fapt o copie a retelei ARPANET, care tocmai fusese prezentata cu mare succes in anul 1972 la International Conference on Computer Communications in SUA. In cadrul retelei KUIPNET, in anii 1974-1975 am lucrat la implementarea serviciilor Telnet si FTP pe minicalculatoarele japoneze MELCOM 70, MACC-7/F si NEAC 2200/250, servicii ce au fost prezentate la Conferinta PACNET (Pacific Area Computer Network) in august 1995, Sendai Japonia, conferinta ce s-a bucurat si de prezentari din partea ARPANET.
Asa ca, daca anul acesta aniversam 20 de ani de Internet in Romania, pentru mine sunt de fapt 40 de ani de lucru neintrerupt in domeniul retelelor de calculatoare, cu precadere in retele TCP/IP. Trebuie sa spun ca in 1973, cand am ales ca domeniu de studiu in Japonia „retele de calculatoare cu resurse distribuite pe o arie geografica larga” (WAN), nu banuiam ca retelele WAN vor ajunge sa fie atat de utile in viata de zi cu zi a societatii, nici nu mi-am inchipuit ca eu voi lucra toata viata in acest domeniu. Ma gandeam ca va fi un domeniu de lucru pentru 10-15 ani, dupa care voi face altceva.
In decembrie 1973 eram la un curs de limba japoneza la Universitatea de Limbi Straine din Osaka. In vacanta de iarna am facut o vizita Profesorului Toshiyuki Sakai de la Universitatea Kyoto, unde urma sa-mi continui studiile in retele WAN incepand cu aprilie 1974. Imi aduc aminte ca prima intrebare pe care mi-a pus-o Prof. Sakai a fost „de ce vreau sa studiez retele WAN?”. Sincer, nu mai stiu ce i-am raspuns. Oricum, nu cred ca raspunsul pe care l-am dat era cel ce ar fi potrivit impactului pe care l-au avut retelele WAN in anii care au urmat. Cred ca nici Profesorul Sakai nu banuia ce mare impact vor avea retelele WAN in anii ce vor urma. Imi mai aduc aminte ca in decembrie 1973, profesorul Toshiyuki Sakai mi-a inmanat cateva articole publicate de echipa ARPANET in AFIPS Conference Proceedings 1972.
Colectivul de retele al Prof. Toshiyuki Sakai, Univ. Kyoto Eugenie Staicut – Randul 3, primul din stanga, 1974
Foto: Eugenie Staicut
In anii 1971-1973 citisem mai multe articole in reviste despre retelele de calculatoare, sincer, nu intelegeam cum ar trebui sa functioneze. In schimb, cand am citit suita de articole despre ARPANET, despre Interface Message Processor, Host-Host Protocol, file transfer protocol, telnet protocol, initial connection protocol, function-oriented protocols, am inteles exact cum trebuie sa functioneze o retea de calculatoare. Autorii acestor articole, J. Postel, S. Crocker, V. Cerf, R. Kahn, nu erau altii decat cei ce au creat ARPANET ce avea sa devina Internet in anii 1980. Vinton Cerf a fost Presedintele Board-ului ICANN timp de 10 ani dupa crearea acestei organizatii in 1998. S, Crocker este actualul Presedintele al Bord-ului ICANN.
Intors in tara in 1976, am continuat sa lucrez la ICI in cadrul laboratorului DUEC (Dezvoltari Utilizari Echipamente de Calcul) in domeniul retelelor de calculatoare, atat in plan teoretic, fundamental, cat si in plan aplicativ, ramanand atasat modelului simplu si eficient al protocoalelor ARPANET. In plan teoretic, rezultate mai importante au constat in publicarea a doua articole in 1983 in revista IEEE Transactions on Reliability in SUA in care prezentam un model markovian pentru evaluarea disponibilitatii unei retele de calculatoare cu comutare de pachete, luand in considerare si fenomenul de congestie. Modelul publicat a fost folosit de un specialist de la &T Bell Laboratories, SUA, pentru simulare.
In plan aplicativ, impreuna cu alti colegi de la ICI, mentionez aici programatorii de exceptie Vasile Papadopol si Silviu Coman, dar si altii, am lucrat la proiectarea si realizarea unei retele de calculatoare la nivel national in Romania. Proiectul s-a numit RENAC/RENOD si a fost realizat dupa modelul ARPANET, cu unele imbunatatiri preluate din reteaua CYCLADES dezvoltata in Franta de Louis Pouzin si Hubert Zimmerman in anii 1971-1974, ca de exemplu separarea sistemului de comunicatii de resursele de calcul, denumite „host” in arhitectura ARPANET. Aceleasi aspecte au fost preluate si de Vinton Cerf si Robert Kahn in dezvoltarea arhitecturii TCP/IP, cei doi fiind astazi considerati parintii Internetului.
1984-Experimentul Unirea
Foto: Eugenie Staicut
Pe 5 aprilie 1984, are loc experimentul UNIREA care a marcat punerea in functiune a retelei RENAC/RENOD, conectand nodurile din Bucuresti, Cluj si Bacau, la care erau conectate calculatoare din ICI si Centrele Teritoriale de calcul Cluj si Bacau. In cadrul experimentului UNIREA s-au facut demonstratii privind transferul de fisiere (FTP), conversatia intre terminale conectate la calculatoare in Bucuresti, Cluj, Bacau (chat-ul de azi), accesul de la terminal la un calculator la distanta (similar Telnet).
Trebuie mentionat ca RENAC/RENOD a fost prima retea de calculatoare la nivel national realizata de o tara membra CAER. In realizarea retelei RENAC/RENOD, colectivul de la ICI a colaborat cu specialisti de la Institutul de Cercetari si Proiectari in Telecomunicatii (ing. Liviu Pana), de la IPA, colectivul condus de ing. Mihai Rusan, care a realizat modemurile de 48 kbps, considerate de mare viteza la acea data. Dr. ing. Marius Guran are marele merit de a fi coordonat relatiile cu aceste institutii si de a fi introdus lucrarile in planul de investitii al institutului.
Dupa anul 1986, reteaua RENAC/RENOD este preluata de la ICI de catre Centrul de Calcul al Ministerului pentru Industria Constructiilor de Masini si devine reteaua RECAM, ce va fi folosita de minister pentru colectarea de rapoarte zilnice din tara. RECAM ajunge sa aiba noduri in 18 judete in anul 1989. La moda fiind in acea vreme protocolul X25, protocoalele retelei RECAM sunt aliniate la standardul X25 de catre colectivul din ITC, condus de ing. Bulgacov. Dupa anul 1990, RECAM inceteaza in scurt timp sa mai fie folosita, din cauza problemelor de fiabilitate ale minicalculatoarelor CORAL si INDEPENDENT fabricate in tara, dar si din cauza faptului ca la nivelul aplicatiilor nu oferea acces la informatii de valoare. Cu toate acestea, proiectul RENAC/RENOD a avut marele merit ca a creat specialisti care dupa anul 1990 au contribuit la dezvoltarea retelelor de calculatoare in tara noastra si, in final, la introducerea serviciilor Internet.
Pentru a intelege mai bine situatia care exista in tara in 1990, trebuie amintit ca in perioada 1980-1989 Romania a fost complet izolata din punctul de vedere al accesului la schimbul de informatii tehnico-stiintifice pe plan international, se interzisese ca institutiile sa faca abonamente la reviste si publicatii straine, nu se mai puteau cumpara carti editate in strainatate, participarea cercetatorilor romani la simpozioane si conferinte internationale era imposibila. Ca urmare, preocuparile noastre in domeniul retelelor de cercetare erau complet rupte de ce se intampla in Europa de Vest si in SUA. Imi aduc aminte ca ultimul articol citit despre ARPANET fusese in 1978 cand Vinton Cerf si Robert Kahn publicasera noua arhitectura TCP/IP in revista IEEE Transactions on Communications.
In afara de ARPANET, in anul 1983, IBM a avut initiativa crearii retelei BITNET in SUA, respectiv EARN (European Academic and Research Network) in Europa. In anul 1985 a fost infiintata Asociatia EARN cu sediul in Franta. Toate universitatile si centrele de cercetare din Europa de Vest erau deja conectate la EARN in 1990.
Dupa caderea comunismului in Europa de Est, EARN a avut un rol de lider in conectarea tarilor din Europa Centrala si de Est la nodul ACONET de la Universitatea Viena. In scurt timp au fost conectate la nodul Viena retelele din Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Slovenia. Prin tratative la nivel guvernamental intre Romania si Austria s-a decis si conectarea Romaniei. In vederea realizarii acestei conexiuni, Academia Romana, Ministerul Invatamantului si Stiintei, impreuna cu Comisia Nationala de Informatica au decis in anul 1991 stabilirea nodului ROEAN la ICI, avand in vedere ca in ICI exista un colectiv de specialisti cu experienta in retele de calculatoare. Prim-Ministrul Petre Roman aproba fondurile necesare pentru plata liniei telefonice inchiriate intre ICI si Viena si plata cotizatiei de membru EARN din bugetul de cercetare.
Ulterior, in anul 1992 Romania a devenit membru cu drepturi depline al Asociatiei EARN. In paralel, s-au purtat negocieri cu firma Digital Equipment Corporation (DEC), Franta, care a donat echipamentele si software-ul necesar pentru nodul ICI si cu Mellon Foundation din SUA, care a donat echipamentele si software-ul necesar pentru nodurile de la Institutul de Fizica Atomica, Universitatea Politehnica Bucuresti si Universitatea Tehnica Timisoara. Directorul General al ICI de la acea vreme, dr. mat. Florin Paunescu, era la curent cu toate aceste aranjamente, dandu-si acordul pentru infiintarea nodului EARN la ICI.
In anul 1992, eu eram seful laboratorului de retele in ICI si am primit din partea Directorului General sarcina de a instala nodul ROEARN la ICI si a realiza conexiunea cu Universitatea Viena. Reteaua EARN folosea protocolul NJE (Network Job Entry) al IBM, care era diferit de protocoalele TCP/IP folosite de Internet. In urma discutiilor cu specialistii de la Universitatea Viena, am primit recomandari de a realiza conexiunea prin protocolul TCP/IP si a instala serviciile EARN de tip NJE peste TCP/IP. Donatia DEC prevedea un server MicroVAX 3100/20 si un router (DECRouter 250), care nu cunostea protocoalele TCP/IP. Recomandarea specialistilor de la Viena a fost sa folosesc un router de tip PC cu software KA9Q (disponibil gratuit pe Internet) pentru conexiunea cu Viena si sa folosesc routerul DECRouter pentru realizarea conexiunilor in tara cu nodurile IFA, IPB si UTT.
Am purtat nenumarate discutii cu Dr. Hermann Steinringer de la Centrul de Calcul al Universitatii Viena in aceasta problema. Pe de o parte, eu aveam o slabiciune pentru arhitectura TCP/IP pe care o cunosteam bine inca de la aparitie in anii 1970 si ii urmarisem evolutia ulterioara. Totodata avusesem ocazia in cursul anului 1992 sa am acces pe dialup printr-un numar de telefon din Austria la servicile disponibile la acel moment in Internet si sa le compar cu cele ce erau disponibile in EARN. De departe, eu eram in favoarea conectarii de tip TCP/IP. Pe de alta parte, imi era si teama, ma gandeam daca cumva acel router PC nu functioneaza bine. Routerul DEC era unul profesional, era mai de incredere, dar stia doar protocolul DDCMP/DECNET, poprietar DEC, nu stia TCP/IP. Pana la urma, avand asigurarea Dr. Herman Steinringer, mi-am asumat riscul si am mers pe varianta TCP/IP cu router de tip PC.
Drept urmare, in noiembrie 1992 conexiunea intre ICI si Universitatea Viena era realizata, serviciile TCP/IP erau functionale, in schimb serviciile EARN nu erau inca functionale, intrucat EARN nu avea o politica de actualizare automata a tabelelor de rutare, acestea se actualizau manual in data de 1 ale fiecarei luni. In data de 1 decembrie 1992, rutarea EARN a fost actualizata si nodul ROEARN de la ICI a devenit operational 100%.Conexiunea cu Viena era pe linie telefonica inchiriata de la Romtelecom, la viteza de 9,6 kbps. Pentru realizarea legaturii am avut tot suportul necesar din partea Directorului Genral al ICI, dr. mat. Florin Paunescu, si Directorului Adjunct, ing. Iulian Popa, colegi cu care lucrasem impreuna in laboratorul DUEC inainte de 1990 si care erau specialisti in retele ca si mine. In acest articol eu prezint aspectele principale de care-mi amintesc. La realizarea conexiunii, precum si la extinderea si dezvoltarea ulterioara a retelei RNC au lucrat zeci de persoane din ICI si sute de persoane din alte institutii din Bucuresti si din tara.
In cursul lunii decembrie 1992 si ianuarie 1993 au fost conectate la ICI nodurile IFA, IPB, UTT. Pe serverul MicroVAX s-a instalat un punct de acces dialup prin linie telefonica si au fost conectate alte institutii. Astfel ca, in afara de ICI, IFA, IPB, UTT, s-au putut conecta prin dialup mai multe institute. In data de 10 februarie 1992, aveau deja acces pe dialup urmatoarele institutii: Comisia Nationala de Informatica, Institutul de Matematica al Academiei Romane, Institutul de Tehnica de Calcul, Academia de Stiinte Agricole si Silvice, Academia de Stiinte Economice, Centrul Republican de Informatii din Chisinau, Academia Moldovei din Chisinau, Facultatile de Electrotehnica si Electronica din UPB, si altele.
Deci, in decembrie 1992, nodul ICI avea conectivitate TCP/IP la Internet, dar domeniul .ro nu era functional. Pentru realizarea conectivitatii TCP/IP, ICI obtinuse de la RIPE in cursul anului 1992 adresa 192.162.16.0/24 de tip clasa C, pe care o foloseste si in prezent.
Intrucat stabilisem cu specialistii de la Universitatea Viena ca legatura va fi de tip TCP/IP si observand ca domeniul .ro nu este functional, m-am interesat care ar fi formalitatile de a-l face functional. Am intrat astfel in legatura cu Daniel Karrenberg, care era managerul RIPE de la Amsterdam. Cu sprijinul RIPE am inceput demersurile de inregistrare domeniu .ro la IANA. Conditia ca IANA sa primeasca formularul de inregistrare era ca sa existe functional un sistem de nameservere, primar si secundar(e), pentru domeniul ro. Daniel Karrenberg m-a pus in legatura cu Piet Beertema, managerul domeniului .nl, care m-a ajutat sa stabilesc mai multe nameservere secundare in SUA si Europa, dupa cum urmeaza:
– pythia.edvz.univie.ac.at (131.130.1.11)
– ns.eu.net (192.16.202.11)
– sunic.sunet.se (192.36.125.2)
– ns.uu.net (137.39.1.3)
– aos.brl.mil (128.63.4.82)
Avand functional sistemul de nameservere pentru domeniul .ro, in mai 1992 am trimis cererea de inregistrare la IANA. Cererea a fost aprobata la inceputul anului 1993 si pe 26 februarie 1993 domeniul .ro a fost inregistrat in serverele radacina din Internet, domeniul .ro putand acum fi recunoscut in Internet. Dar cu toate acestea, aveam conectivitate Internet doar cu Europa, nu aveam conectivitate cu America. Dupa mai multe investigatii, am fost redirectionat catre Dr. Steven Goldstein, Directorul NSFNET, reteaua backbone operata de National Science Foundation in SUA. Problema era ca adresa noastra IP, 192.162.16.0/24, nu era rutata de NSFNET din cauza embargoului inpus de COCOM pentru tarile din lagarul comunist. In data de 16 aprilie 1993 am primit email de la Dr. Steven Goldstein ca in urma reclasificarii codurilor de tara RO si BG in starea W (natiuni favorizate), reteaua NSFNET permite imediat rutarea traficului pentru Romania si Bulgaria.
Mesaj transmis de Marius Hancu pe grupul de stiri soc.culture.romainain – 16 aprilie 1993
Foto: Eugenie Staicut
Drept urmare, data de 16 aprilie 1993 este data cand Romania are conectivitate deplina in Internet. Conform obiceiului care deja se incetatenise, am trimis email lui Marius Hancu, care a anuntat intreaga comunitate de romani din strainatate ca legatura Romaniei cu America in Internet a devenit functionala. Vedeti atasat copia mesajului transmis de Marius Hancu pe grupul de stiri soc.culture.romainain in data de 16 aprilie 1993. Cu Marius Hancu am fost coleg de facultate, nu l-am intalnit de la absolvire in 1971, acum era stabilit in Canada. A aflat ca ne-am conectat la Viena si m-a contactat imediat. El ne transmitea informatii utile pentru noi si, totodata, informa comunitatea de romani din strainatate cum pot lua legatura cu cei de acasa prin Internet. Aveam sa-l revad in 2001, la sarbatorirea a 30 de ani de la absolvirea facultatii.
Pe 21.04.1993, Marius Hancu a testat cu ping legatura din California cu serverul roearn.ici.ac.ro si transmite rezultatul testului pe grupul de stiri soc.culture.romanian. Viteza de transmisie pe linie fiind 9,6 kbps, legatura este inceata, dar functioneaza.
Rep: Prima adresa de e-mail .ro a fost a dumneavoastra?
Eugenie Staicut: Exista doua tipuri de organizare a unui domeniu de nivel inalt cod de tara. Un exemplu este domeniul .uk, care nici astazi nu permite inregistrarea de nume de domeniu pe nivelul doi de forma x.uk. Domeniul .uk are o organizare ierarhica, pe nivelul doi se permit doar anumite nume standard, de exemplu co.uk, org.uk, me.uk. Pentru utilizatori se permite doar inregistrarea de nume pe nivelul trei, de forma nume.co.uk pentru institutii comerciale, nume.org.uk pentru organizatii, etc.
Un alt tip de organizare este cea plata, utilizatorii pot inregistra nume pe nivelul doi sub forma nume.ro, cum este in prezent in Romania. Initial a fost o idee de organizare ierarhica, unde ac.ro ar fi fost folosit pentru institutii academice, de invatamant, de cercetare etc. Ca urmare, primul nume de host folosit in spatiul de adresare .ro a fost roearn.ici.ac.ro. Intrucat instalarea si testele le-am facut eu, in mod firesc prima adresa de email in spatiul de adresare .ro a fost adresa mea, estaicut@roearn.ici.ac.ro. Aceasta adresa apare in Internet in unele publicatii trimise imediat dupa instalarea conexiunii la diverse reviste, ca de exemplu publicarea unui raport de stare a retelei in revista Matrix News, vol.3, no. 5 (iunie 1993). La aceasta adresa am renuntat inca din anul 1993 sa o mai folosesc intrucat, dupa mai multe discutii cu utilizatorii, am renuntat la organizarea ierarhica a domeniului .ro si am acceptat organizarea plata. Ca urmare, ici.ac.ro a fost schimbat in ici.ro, adresa mea de email din vremea aceea devenind estaicut@roearn.ici.ro. Azi nu mai folosesc aceasta adresa.
Asa cum rezulta din emailul de mai sus trimis fostului coleg de facultate, Marius Hancu, dupa ici.ro, primele domenii au fost ipb.ro pentru Institutul Politehnic Bucuresti, ifa.ro pentru Institutul de Fizica Atomica, utt.ro pentru Universitatea Tehnica Timisoara, imar.ro pentru Institutul de Matematica al Academiei Romane, cepes.ro pentru Centrul de Educatie UNESCO, care au fost conectate online imediat dupa instalarea nodului ROEARN la ICI, dar conectivitatea TCP/IP era doar cu Europa la acea data.
Rezumand cele prezentate mai sus privind etapele parcurse pentru conectarea Romaniei la Internet, conexiunea ICI cu Viena a devenit functionala la 1 decembrie 1992, atat pentru protocoalele TCP/IP cat si pentru protocolul NJE. Domeniul .ro a devenit functional pe 26 februarie 1993, dar, la acea data, aveam conectivitate TCP/IP doar cu Europa. Conectivitatea TCP/IP cu America, de fapt prin America cu intreaga lume, a devenit functionala pe 16 aprilie 1993. Trebuie insa spus ca existau gateway-uri de email intre EARN/BITNET si Internet, asa incat utilizatorii care aveau cont pe nodurile ROEARN, ROIPB, ROIFA, ROCEPES, ROIMAR puteau trimite si primi emailuri in Internet inca de pe 1 decembrie 1992. De exemplu, folosind ca gateway serverul .univie.ac.at in Internet, eu puteam primi emailuri de la persoane din Internet pe adresa de email %roearn.bitnet@vm.univie.ac.at inainte de inregistrarea domeniului .ro la IANA. Nodul AERAN de la VIENA functiona ca gateway de email intre EARN/BITNET si Internet, puteam trimite emailuri in Internet prin acest gateway.
ROEARN-Present Status
Foto: Eugenie Staicut
Inregistrarea domeniului ro a fost o realizare importanta si apreciata de utilizatori, dar utilizatorii apreciau in primul rand faptul ca aveau conectivitate internationala si acces usor si imediat la un volum imens de informatii la care nu avusesera acces pana atunci, mai ales ca lucrul acesta se intampla dupa o perioada de restrictii severe privind comunicatia cu strainii. Totodata, posibilitatile de acces la informatii tehnico-stiintifice in tara erau reduse in anii 1990, bibliotecile nu erau bine dotate cu publicatii. La fel de bucurosi au fost romanii stabiliti in strainatate, ca pot comunica cu cei din tara.
Imediat dupa stabilirea conexiunii, eu si colegii de la ICI am fost contactati de multe persoane care-si aratau bucuria ca Romania este in Internet. Marius Hancu din Canada, care ne-a ajutat enorm prin trimiterea de informatii utile, ne-a ajutat sa gasim programe utile pentru noi din domeniul gratuit de pe Internet, a promovat mult programul „Free Unix”, trimitand zilnic informatii la o lista lunga de email-uri din tara si caruia ii multumesc mult pentru tot sprijinul. In Internet era pe vremea aceea un serviciu de news. Pentru comunitatea de romani din strainatate era grupul de stiri soc.culture.romanian. Conexiunea Internet a dat posibilitatea romanilor din tara sa vada ce se discuta in acest grup si sa transmita informatii. Marius Hancu trimitea periodic lista actualizata cu adresele de email a utilizatorilor din tara, de pe serverele ICI, IPB, IFA, IMAR, CEPES, UTT, si altele. Dand un „search” pe google, puteti gasi astfel de emailuri, care mai sunt inca arhivate pe diverse servere in Internet. Era ceva nou, toti cei ce veneau in contact cu email-ul erau fascinati. Soc.culture.romanian este inca un grup de discutii pe google, eu nu am avut timp sa-l mai urmaresc.
Un mare efect a avut email-ul asupra unor parinti care aveau copiii plecati in strainatate si prin email puteau tine legatura mult mai usor cu ei. Persoane de varsta a doua, care nu folosisera niciodata calculatorul, au inceput sa-l utilizeze doar ca sa poata comunica mai usor cu copiii plecati in strainatate.
In perioada de inceput a Internet-ului, serviciile de baza erau email-ul, ftp si telnet. Existau si alte servicii, ca de exemplu: gopher, veronica, archie, wais, netfind, servicii care au disparut dupa aparitia web-ului. Accesul la aceste servicii se facea prin programe de tip client de pe sisteme linux, OS/2 sau MS-DOS. Exista insa si posibilitatea de acces prin telnet sau email, folosind un username si o parola standard.
ftp era folosit pentru descarcarea de fisiere cu programe sau diverse informatii (documentare, culturale, stiri) de pe site-urile publice ftp. Viteza de acces pe linia internationala fiind mica (9,6 kbps), descarcarea unui fisier era lenta. Multe fisiere cu informatii erau insa in format text pe vremea aceea si ca urmare aveau dimensiuni mici. Chiar daca viteza de descarcare era mica, utilizatorii erau totusi multumiti ca au acces la informatii ce nu erau disponibile prin alte mijloace. Viteza fiind lenta (nu numai in tara noastra), chiar pentru descarcare de fisiere se folosea email-ul. Prin email se trimiteau comenzi la un server si se primea raspunsul tot prin email. Comenzile se trimiteau in linia „Subject” sau in corpul mesajul. Trimitind comanda HELP se primea ca raspuns manualul de utilizare. Se putea trimite help pentru o anumita comanda pentru a vedea ce face si care este formatul comenzii. Puteai sa dai comenzi sa vezi mai intai care este continutul unui director si apoi sa descarci un anumit fisier, care te interesa.
La workshop, Univ Stanford, SUA-E. Staicut impreuna cu instructorul Randy Bush, V. Papadopol (ICI) si V. Zelinski (CRI Chisinau), aug. 1993
Foto: Eugenie Staicut
Servicul web era putin dezvoltat, abia in 1995 incepe sa se extinda cat de cat, dar si atunci la un nivel mai simplu. Comunicatia audio/video nu era posibila in 1993. Pentru chat se folosea serviciul IRC (Internet Relay Chat). In EARN, serviciile de baza erau TRICKLE, un fel de server FTP, dar accesibil prin email. Serviciul LISTSERV oferea comunicatia in grup prin email. In primii ani ai Internetului, Romania era consumator de informatii, bazele de date si arhivele cu informatii se gaseau in strainatate. In timp, lucrurile s-au mai schimbat, Romania a inceput sa fie si furnizor de informatii, nu numai consumator.
Corectitudinea deciziei de a folosi TCP/IP in realizarea conexiunii dintre ICI si Universitatea Viena in 1992 s-a vazut in 1993 cand am extins reteaua in Bucuresti si in tara. Software-ul de conectare la EARN era disponibil doar pentru calculatoare IBM sau DEC. Nodurile ICI, IFA, IPB, UTT, IMAR fusesera realizate cu echipamente DEC primite prin donatii. Acestea erau echipamente scumpe. Nici o alta institutie din Romania nu si-a permis sa cumpere astfel de echipamente dupa instalarea nodului ROEARN la ICI. Daca nu am fi instalat TCP/IP in 1992, in 1993 am fi fost in situatia de imposibilitate sa extindem reteaua cu noi utilizatori. Avand TCP/IP instalat, pentru a conecta o institutie la Internet pe linie permanenta, era suficient ca acea institutie sa inchirieze o linie telefonica de la Romtelecom intre sediul sau si sediul ICI, aducea un PC la ICI pe care noi instalam programul KA9Q ca router.
Programul KA9Q era disponibil gratuit pe Internet cu licenta de utilizare. PC-ul putea sa fie un simplu 286, nu era nevoie sa aiba memorie sau putere mare de calcul. In multe cazuri nu avea nici hard disc, era suficient sa aiba un floppy disc de pe care se incarca la pornire sistemul de operare si programul ka9q. Apoi totul se desfasura in memoria calculatorului. La sediul institutiei se folosea de asemenea un PC ca router, statiile de lucru erau PC-uri pe care de asemenea se foloseau programe disponibile gratuit pe Internet: CUTCP Telnet, CUTCP ftp, NCSA Telnet, NCSA ftp, tn337, WAFFLE, EUDORA, PEGASUS, NUPOP, si altele.
Era cea mai ieftina solutie de conectare la Internet pe linie permanenta. In felul acesta s-au conectat zeci de institutii din Bucuresti si din tara, inclusiv reteaua de cercetare din Republica Moldova prin CRI Chisinau. Programul KA9Q era folosit si ca server de dialup pentru cei ce nu-si permiteau sa plateasca linie inchiriata pana la ICI. Ajunsese ca in sala nodului de la ICI sa existe peste 20 de PC-uri, seara pe intuneric puteai asista la un frumos spectacol de lumini. Pe un router PC se puteau conecta 2-4 institutii. La inceputul anului 1995 incep sa se achizitioneze si routere profesionale CISCO prin programe PHARE si investitii ale Ministerului Cercetarii, cu sprijinul secretarului de stat, Prof. Florin Tanasescu, si Director General ec. Adrian Toia.
Rep: Domeniul .ro a fost o cerinta a pietei comerciale sau o cerinta a sistemului educational?
Eugenie Staicut:Internetul a aparut in SUA si ulterior a fost extins in Europa si Asia ca o facilitate pentru retelele de cercetare, universitatile erau utilizatorii principali.Realizarea legaturii intre ICI si Universitatea Viena era de asemenea propusa in scopul furnizarii de servicii pentru comunitatea stiintifica din Romania. Decizia politica fusese luata in 1991 la nivelul Academiei Romane, CNI, Ministerul Invatamantului si Stiintei de conectare la EARN si nu Internet. Despre Internet nu se stiau prea multe in Romania in anii 1990-1991, nici in cercurile educationale, nici in cercurile comerciale. Decizia de conectare TCP/IP a fost luata de specialisti ca fiind cea mai buna solutie tehnica de realizare a conexiunii la EARN. Asa s-a ajuns de fapt la realizarea conexiunii TCP/IP in 1992.
Despre domeniul .ro, daca nu se stiau prea multe la vremea aceea despre Internet, cu atat mai mult nu se stia ce este acela un domeniu „.ro”. Decizia de a folosi domeniul .ro am luat-o dupa ce luasem hotararea impreuna cu specialistii de la Universitatea Viena de a folosi protocolul TCP/IP. Am observat ca austriecii folosesc .at in adresele de email, francezii folosesc .fr, olandezii folosesc .nl, si atunci in mod firesc am vrut sa folosim si noi .ro in serviciile ce urma sa le furnizam comunitatii de cercetare din Romania. Am aflat astfel ca domeniul .ro nu este functional, am aflat apoi care este procedura de a-l face functional si am pornit procedura de inregistrare la IANA.
Necesitatea de a avea domeniul .ro a fost atunci privita de mine ca o necesitate tehnica pentru punerea in functiune a retelei, daca vreti, asa cum a trebuit sa obtin o adresa IP, si am obtinut adresa IP 192.162.16.0/24 de la RIPE, tot asa am pus problema si pentru domeniul .ro, ca sa pot sa pun in functiune serviciile in totalitate, am avut nevoie de adrese IP si de nume de domeniu. Domeniul .ro a urmat un drum similar altor domenii de nivel inalt, a aparut ca o necesitate pentru retelele de cercetare, dar ulterior cand Internetul s-a comercializat si au aparut furnizori comerciali, numele de domenii au fost folosite de toate categoriile de utilizatori, din mediul academic, cercetare, guvernamental, public, comercial, persoane fizice, fiind furnizate in aceleasi conditii oricarui utilizator.
Rep: In 1993 internetul era la inceput in tara noastra si abia patrunsese in cateva zone din Occident. Cum vedeati atunci viitorul internet-ului si al domeniului.ro, v-ati gandit ca va ajunge atat de important si mai ales ca va ajunge indispensabil pentru business?
Eugenie Staicut: Serviciile Internet au fost primite cu un interes deosebit de utilizatorii din Romania, nu numai din cercetare si universitati, dar si din institutii ale statului. Majoritatea institutiilor publice si al celor guvernamentale s-au conectat in scurt timp la Internet prin nodul de la ICI, ca de exemplu: Guvernul, Presedintia, Senatul, Camera Deputatilor, Ministere (al Cercetarii, Comunicatiilor, Justitiei, Finante, Afaceri Externe, Muncii, Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, Afaceri Interne), Academia Romana, Banca Nationala a Romaniei, primarii, prefecturi, scoli, muzee, biblioteci, organizatii culturale, ONG-uri. Drept urmare, in 1993 vedeam Internetul ca ceva foarte folositor si cerut de societate, dar nu pot zice ca prevedeam ca va deveni ceea ce este astazi.
Imi aduc aminte ca inainte de 1990 aparusera microcalculatoarele personale HC (Home Computer). Discutam cu colegii de la serviciu ce poti face acasa cu un astfel de calculator. Era bun pentru elevi sa invete sa programeze in diverse limbaje de programare. Mai era folosit de cei pasionati de jocuri, si cam atat. Dupa aparitia Internetului, calculatorul personal a inceput sa-si gaseasca utilizare acasa, azi este probabil ceva ce nu lipseste din casa, avand in vedere cate lucruri poti face cu un calculator de acasa. Dar nu numai acasa, multe lucruri pe care poti sa le faci cu un calculator acasa le poti face cu telefonul, pe care-l porti cu tine in buzunar.
La fel, numele de domenii nu reprezentau in 1993 ce reprezinta astazi. Pot zice ca erau privite oarecum ca un parametru tehnic necesar realizarii conexiunii, asa cum era adresa IP. Cumva, asa au si aparut numele de domeniu. Intrucat era dificil sa memorezi adresa unei institutii sub forma numerica, de exemplu 192.162.16.34, s-a inventat numele de domeniu roearn.ici.ro, care este mult mai usor de retinut. Cam asta a fost semnificatia initiala a numelor de domenii. In timp, aplicatiile web si motoarele de cautare, folosirea Internetului in comert, in educatie, finante, etc. au dat alta semnificatie numelor de domenii.
Dar Internetul nu si-a spus ultimul cuvant in ce privesc numele de domenii. In prezent sunt in jur de 270 nume de domeniu de nivel inalt. ICANN a lansat in iunie 2011 un program de introducere nume noi de domeniu de nivel inalt si a primit in jur de 1900 cereri de noi nume de domeniu, din care 116 sunt cu caractere non-latine: chirilice, chinezesti, japoneze, arabe, grecesti etc. De fapt, nume de domenii cod de tara non-latine sunt deja in functiune, va dati seama ce mult simplifica viata unui chinez sa foloseasca nume de domeniu in chineza cu terminatia .中国 în loc de .cn. Eu am trait doi ani si jumatate in Japonia, am studiat limba japoneza si am vazut cat de greu este pentru un japonez sa citeasca ceva scris cu litere latine, chiar daca sunt cuvinte din limba japoneza.
Workshop CEENet, Network Tehnology, Varsovia, sept 1995
Foto: Eugenie Staicut
Au fost deja aprobate nume de domenii generice non-latine, ca de exemplu: .онлайн, .сайт, care urmeaza sa devina operationale in curand. Cu siguranta aceste nume de domeniu vor influenta Internet-ul in viitor. Dar un efect mult mai mare vor avea probabil noile nume de domenii cu caractere ASCII ce vor fi in curand aprobate de ICANN. In multe cazuri, numele solicitate sunt identice cu numele companiilor, ca de exemplu: Apple, Microsoft, Samsung, Dell, Sony, Nokia, Netflix, Oracle, Cisco, Yahoo, AOL, Canon etc. Alte cereri au fost insa facute pentru nume generice, ca de exemplu: .book, .shop, .music, .city, .cloud, .app, etc.
Compania Google a depus cereri pentru 101 nume noi de domenii generice. Unele nume pentru care a depus cerere sunt nume de brand, ca de exemplu .google, .android, .chrome, .gmail, si .youtube. Alte nume sunt nume generice, ca de exemplu .cloud, .car, .map, si .mail, altele sunt legate de familie, de exemplu dad, .kid, .baby, .family, .mom, iar altele sunt pentru domenii de activitati recreative (.love, .fun, .foo, si .boo). Amazon a depus cereri pentru 76 nume noi de domenii, pentru 21 nume de domenii fiind la concurenta cu Google, si nume: .play, .movie, .map, .mail, .game, .free, .dev, .cloud, .book, .search, .app, .shop, .store, .wow, .you, .buy, .drive, .show, .spot, .talk, .kid.
In cadrul ICANN sunt in prezent discutii aprinse privind propunerile pentru domeniile .vin si .wine. Cresterea numarului de domenii de la 270 la circa 2000 va crea probabil intr-o prima faza o stare de confuzie pentru utilizatori. Daca pana acum utilizatorul avea putine alternative, fie mergea pe numele de domeniu cod de tara, fie pe un nume generic de forma .com, .net, de acum inainte va avea mult mai multe optiuni. Este de asteptat ca peste cativa ani, firmele Microsoft, Google, Amazon si altele, care au aplicat pentru mai multe nume de domenii sa apara cu aplicatii inedite ce vor aduce servicii care nu exista azi in Internet.
Rep: In afara de faptul ca romanii sunt mari amatori de gadget-uri, care ar fi principalele motive care au facut ca tara noastra sa aiba conexiuni atat de rapide si la abonamente ieftine, mult peste tarile din vestul Europei?
Eugenie Staicut: Un prim impact, atat in cresterea vitezei cat si in reducerea abonamentelor, l-a avut furnizarea de servicii Internet pe acelasi cablu pe care este furnizat serviciul TV. Asta a facut totodata ca Internetul sa ajunga mai repede la un numar mai mare de persoane, intrucat cablu TV ajungea in acei ani la mult mai multe case decat ajungea Internetul. Ovidiu Crisan, care a fondat prima companie de cablu TV, KAPPA, a avut un rol mare in acest domeniu. El a adus si a testat pentru prima data in tara modemurile pe cablu TV, tehnologia fiind ulterior folosita si de alte companii de cablu TV.
Un alt mare impact l-a avut crearea de infrastructuri proprii pe fibra optica de catre firmele comerciale, cu acoperire pe intreg teritoriul tarii. Acest lucru a dus nu numai la furnizarea de servicii Internet la viteza mai mare, cu rata de erori mai mica, dar si la un pret mai mic. Intr-un fel, aceasta a fost una din cauzele ce au dus la incetarea RNC-ului sa mai functioneze. Desi RNC a fost primul furnizor de servicii Internet din Romania si o perioada lunga de timp, 1993 – 2000 a fost pe primul loc in ce priveste viteza pe liniile internationale, dupa 2006 a incetat sa mai conecteze clienti noi si, in mod gradual, a incetat sa mai furnizeze servicii. Daca linia de comunicatie ICI-Viena avea 9,6kbps in decembrie 1992, in martie 1995 a fost inlocuita cu o linie satelit de 64 kbps, iar in martie 1998 s-a instalat linia satelit de 2 Mbps intre ICI si New York.
Prima linie internationala pe fibra optica inchiriata de la Romtelecom s-a instalat in octombrie 1996 intre ICI si Budapesta, pentru conectare la reteaua Europanet. In momentul de fata, par viteze foarte mici, dar la momentul respectiv era viteza cea mai mare a unui furnizor de servicii Internet in Romania. ICI, fiind un institut national de cercetare-dezvoltare, avea alte prioritati decat furnizarea de servicii de comunicatie electronica si nu a putut tine pasul cu firmele comerciale sa-si instaleze propria infrastructura de comunciatii si costul pentru clienti devenise mare dupa 2002-2003, acestia trebuind sa se conecteze la ICI prin linii inchiriate de la Romtelecom sau de la alt furnizor, ceea ce facea ca pretul de conectare la ICI sa nu mai fie competitiv.
Rep: Ce lucruri v-au surprins cel mai mult la evolutia internet-ului in Romania? Sunt anumite lucruri despre care credeati ca sunt cu totul nepromitatoare, insa au explodat pur si simplu online?
Eugenie Staicut: Un lucru imbucurator a fost aparitia legii comunicatiilor electronice in ianuarie 2002. Pana in ianuarie 2002, cuvantul Internet nu putea fi folosit in mod oficial in licentele emise de Ministerul Comunicatiilor. RNC a fost infiintat in 1994 in urma semnarii unei conventii de colaborare intre ICI si Misterul Cerecetarii si Tehnologiei. Pentru a functiona legal, am cerut licenta de grup inchis de utilizatori, cum se numea pe vremea aceea. In 1994 nu exista Agentia de Reglementari in Comunicatii, licentele se emiteau de o Directie de Reglementari din cadrul Ministerului. Serviciile principale furnizate de RNC fiind cele de Internet, in mod firesc cuvantul Internet aparea in portofoliul serviciilor furnizate. Pentru a obtine licenta, am fost nevoiti sa scoatem cuvantul Internet din cerere. Dupa ianuarie 2002 era in schimb cuvantul preferat, s-a infiintat Agentia de Reglementari in Comunicatii, care impreuna cu Ministerul Comunicatiilor au creat cadrul legal de dezvoltare a Internetului in Romania si, lucrul cel mai important, au promovat introducerea Internetului in administratia publica.
Rep: Au fost studii care au comparat influenta internetului asupra lumii secolului XXI cu cea pe care a avut-o Revolutia Industriala asupra lumii secolului al XIX-lea. Sunteti de acord cu o astfel de comparatie?
Eugenie Staicut: Revolutia industriala a facut ca munca manuala sa fie inlocuita cu munca masinilor. Mie imi place sa cred ca Internetul este copilul rezultat prin mariajul comunicatiilor cu informatica, microminiaturizarea contribuind mult la succesul Internetului. Vorbind de revolutia industriala, cu certitudine Internetul aduce ceva nou in sensul ca munca este acum facuta de masini inteligente, care pot comunica intre ele, chiar daca se afla la mare distanta. Imi aduc aminte ca in anul 1971, cind am absolvit Facultatea de electronica, se vorbea mult de telefonul video, am avut colegi care au avut la proiectul de stat telefon video, totusi nu s-a reusit sa se realizeze un videotelefon la un pret rezonabil. Abia acum dupa 40 de ani, dupa aparitia Internet-ului, se poate spune ca videotelefonul (facetime pe iphone, de exemplu) a devenit realitate. Cu siguranta, Internet-ul va influenta toate ramurilor industriale in viitor.
Rep: Care este „povestea” dumneavoastra in timpul scurs din 1993 si pana in prezent? V-a influentat in vreun fel faptul ca ati fost implicat in dezvoltarea internetului inca de la aparitia lui in Romania?
Workshop CEENet, Network Tehnology, Budapesta, aug. 1996
Foto: Eugenie Staicut
Eugenie Staicut: Pentru mine, influenta a fost foarte mare. Faptul ca m-am implicat in instalarea conexiunii dintre ICI si Universitatea Viena in 1992 m-a determinat sa raman si sa lucrez in continuare la ICI. Imediat dupa 1990 situatia institutelor de cercetare, ca si azi de altfel, era foarte incerta. Din aceasta cauza, multi colegi au plecat din ICI. Proiectul ROEARN ce fusese anuntat prin 1991 se tot amana. Ca urmare, pe la inceputul anului 1992 ma hotarasem si eu sa plec din ICI. Am dat concurs la Universitatea Politehnica si am fost admis. Urma sa fac formele de transfer. Dar tocmai atunci a fost reluat proiectul ROEARN si s-a stabilit un grafic concret de actiuni. Analizand noua situatie, am decis sa raman in ICI si sa lucrez la un proiect pentru care ma pregatisem 20 ani si la care am lucrat apoi cu pasiune.
Proiectul ROEARN realizandu-se si avand un mare succes, imaginea lui ICI a crescut si a fost apoi desemnat de Ministerul Cercetarii pentru proiectarea, realizarea si administrarea RNC, care a avut o contributie insemnata la dezvoltarea Internetului in Romania si care totodata a constituit o scoala in care s-au format multi tineri entuziasti, care ulterior au contribuit si ei la dezvoltarea tehnologiei Internet in tara noastra. Totodata, RNC a avut si o bogata activitate in cadrul Asociatiei retelelor de cercetare din Europa Centrala si de Est – CEENET, unde am venit in contact cu specialisti de „top” din tarile membre, fiind astfel la curent cu realizarile in domeniu pe plan european si international. Am avut ocazia sa particip la o serie de workshopuri organizate de ISOC la Universitatea Stanford (august 1993), Praga (1994) Hawaii (1995), apoi am participat ca instructor la workshopuri organizate de CEENET pentru specialistii retelelor membre. Punerea RNC in functiune , crearea retei backbone in Bucuresti, extinderea RNC in Bucuresti si in tara mi-a dat ocazia sa colaborez cu sute de specialisti bine pregatiti si care si-au facut treaba cu constiinciozitate si pasiune.
Scurta carte de vizita:
Eugenie Staicut
Foto: Arhiva personala
Dr. ing. Eugenie Staicut a absolvit in anul 1971 Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, Universitatea Politehnica Bucuresti, iar in 1982 a obtinut titlul stiintific de „doctor inginer” de la aceeasi universitate. Lucreaza la ICI din 1971, in prezent avand functia de Sef Departament ROTLD. Activitatea profesionala desfasurata pe parcursul a patru decenii se incadreaza in domeniul comunicatiilor electronice, al realizarii si dezvoltarii de servicii pentru retele de calculatoare.
In perioada oct. 1973 – martie 1976 a efectuat un stagiu de specializare in Japonia, unde a participat la implementarea protocoalele telnet si ftp in reteaua KUIPNET a Universitatii Kyoto, putand astfel cunoaste in detaliu arhitectura si protocoalele ARPANET, ce aveau mai tarziu sa devina TCP/IP. Dupa intoarcerea in tara in 1976, a ramas atasat modelului de retea ARPANET si in colectivul de la ICI a reusit sa convinga colegii sa adopte acest model pentru RENAC/RENOD, prima retea de calculatoare din tara, care in 1984 conecta primele trei noduri Bucuresti, Bacau si Cluj. Reteaua a fost distinsa in 1985 cu premiul „Traian Vuia” de catre Academia Romana.
Avand la baza experienta bogata obtinuta in retele de calculatoare, colectivul din ICI condus de dr. ing. Eugenie Staicut a realizat in decembrie 1992 instalarea primei conexiuni permanente la Internet intre ICI si Universitatea Viena, iar in februarie 1993 a obtinut inregistrarea domeniului de nivel inalt .ro in Internet la IANA, adresele Internet terminate cu .ro devenind astfel funtionale. Ulterior s-a implicat in realizarea Retelei Nationale pentru Cercetare si dezvoltare tehnologica (RNC), care a fost cel mai important furnizor de servicii Internet in Romania in perioada de pionierat si care a avut contributii majore la dezvoltarea Internetului in tara noastra. Lucrarea RNC a fost distinsa cu premiul „Gheorghe Cartianu” pe anul 1994 de catre Academia Romana. Autor si co-autor a numeroase articole, comunicari la sesiuni stiintifice, carti, cea mai recenta carte fiind „Internetul si domeniile .ro”, Editura AGIR, 2012, publicata cu ocazia implinirii a 20 ani de la instalarea conexiunii intre ICI si Universitatea Viena, prima conexiune permanenta la Internet din Romania.
Citeste si:
INTERVIURILE HotNews.ro