Italia pregăteşte un fond suveran de investiţii, în contextul unei noi ere a interesului naţional în Europa

Italia continuă să pregătească un fond suveran de investiţii, pentru a sprijini părţile critice ale economiei sale, pe fondul unei eforturi mai ample din partea mai multor naţiuni europene de a aduce lanţurile globale de aprovizionare mai aproape de casă, transmit CNBC și news.ro

Ministrul italian al Întreprinderilor, Adolfo Urso, a anunţat săptămâna trecută crearea unui fond public-privat care urmăreşte consolidarea ”lanţurilor strategice naţionale de aprovizionare” în domeniile materiilor prime şi energiei.

O sursă diplomatică din Italia a confirmat pentru CNBC că doar firmele cu potenţial ridicat sau relevante din punct de vedere sistemic vor primi finanţare.

Acest plan este de aşteptat să treacă prin Parlament înainte de sfârşitul anului.

Anunţul vine după ce Irlanda, o altă naţiune a UE, a declarat la începutul acestei luni că intenţionează să înfiinţeze un fond suveran de gestionare a averilor anul viitor.

Acasta ar fi capitalizat din veniturile fiscale excepţionale şi ar viza costuri pe termen lung, cum ar fi pensiile şi infrastructura.

Franţa, a doua cea mai mare economie din zona euro, a prezentat la începutul acestei luni şi un plan pentru un fond de investiţii pentru metale critice.

Mai larg, aceste anunţuri urmează o tendinţă în Europa, în care naţiunile îşi propun să îşi reducă dependenţa de alte ţări, cum ar fi China.

”Acesta este un răspuns la concurenţa internaţională în creştere privind resursele critice şi lanţurile de aprovizionare”, a declarat Federico Santi, analist senior la firma de consultanţă politică Eurasia Group, pentru CNBC prin e-mail.

”Pademia mai întâi şi mai târziu războiul din Ucraina şi criza energetică care a rezultat au scos la iveală modul în care lanţurile de aprovizionare sunt vulnerabile la schimbările politice şi geopolitice. În acelaşi timp, investiţiile masive în tranziţia verde şi în tehnologiile conexe au crescut nevoia de resurse critice”, a spus el.

Italia a înfiinţat un fond de gestionare a averilor în 2011, care are investiţii în sectoarele energetice, comunicaţiilor şi aerospaţiale.

Cel mai recent plan pentru un fond separat întăreşte ideea că Roma încearcă să-şi impulsioneze politica industrială.

Când Covid-19 a lovit la începutul lui 2020, multe naţiuni europene au aviut dificultăţi să cumpere măşti şi alte echipamente de protecţie, care erau fabricate în Asia.

Multinaţionalele care aveau lanţurile de aprovizionare răspândite în întreaga lume au avut probleme să-şi ţină în funcţiune liniile de asamblare şi, ca urmare, multe produse au devenit mai scumpe.

Invadarea Ucrainei de către Rusia a perturbat alte sectoare, în special produsele agricole şi îngrăşămintele.

Autonomie strategică

Preşedintele francez Emmanuel Macron a fost mult timp un susţinător al autonomiei strategice – ideea că naţiunile europene trebuie să-şi reducă dependenţa de ţările din afara regiunii.

Conceptul a câştigat din ce în ce mai multă susţinere odată cu crizele recente, iar Macron a făcut un pas mai departe în aprilie, când a făcut eforturi pentru o dependenţă mai mică de Statele Unite, un aliat de lungă durată.

Macron a avertizat că europenii sunt prinşi în crize care nu sunt provocate de ei, citând ca exemplu punctele de vedere ale SUA şi ale Chinei despre Taiwan.

Comentariile sale au atras critici în unele capitale europene, care sunt mai conştiente de sprijinul american de securitate.

Dar Charles Michel, preşedintele Consiliului European, care conduce discuţii regulate între liderii UE, a spus că există un sprijin din ce în ce mai mare pentru gândirea lui Macron.

Michel a declarat pentru Politico că, în timp ce Macron a vorbit în calitate de preşedinte francez, opiniile sale reflectă o schimbare în creştere în rândul liderilor UE.

Subiectul va fi în centrul atenţiei atunci când cei 27 de şefi de stat se vor reuni în iunie şi vor dezbate cum să dezvolte o nouă relaţie cu China, diferită de cea a Statelor Unite.

În timp ce administraţia americană a analizat decuplarea de Beijing, separarea economiilor lor, europenii dezvoltă modalităţi de a-şi reduce dependenţa de China, dar nu doresc întreruperea legăturilor în mod agresiv.