‘Jeg in urechi, scuipat pe barbie si muci in nas’Impresii de student german, la drum prin Romania

Tineretul german e in cautare de adrenalina si de un studiu in estul salbatic. Maximilian Popp (21) a pornit-o cu prietena spre Istanbul, la studii. In jurnalul sau de calatorie, vandut renumitei publicatii germane Spiegel online, el ne-a blagoslovit tara cu epitetul de „Africa“ si a ajuns la concluzia ca „Romania ne ingrozeste“.

Reporter de portelan

Tonul face muzica, zice un larg vehiculat proverb german. Impresiile de calatorie sunt impresii personale, nu poti face chiar nimic, in ce priveste gustul omului. Insa, dupa atatia ani in Germania, chiar ca mi s-au dezvoltat niste antene cat casa, la o anumita infatuare, abil mascata de tonul politicos si aparent conciliant, specific mai multor nemti.

Maxi, care a facut scoala de jurnalism Henri-Nannen si a lucrat ca redactor la Spiegel online, isi trimite publicatiei jurnalul de calatorie cu busul VW, precis ca nu gratuit. Escala la Budapesta e relatata cu ingaduinta, la fel si vizita in clubul Simpla, dintr-o fosta fabrica budapestana.

Cu toate simturile de reporter in exercitiul functiunii, lui Maxi nu-i scapa „manjeala de grafitti pe pereti“, aerul „imbacsit de miros de alcool si fum de tigara“. Nu-i scapa nici muzica tare, nici faptul ca oamenii danseaza pe scaune, nici hippyotii, skaterii si bancherii in costume.

Narile i se ascut „la miros de marihuana si lac de mobila“. „Uit Viena si Bratislava, aici e Budapesta“ conchide el resemnat.

Si cu circulatia in capitala maghiara are Maxi probleme. El rasufla usurat cand coboara din masina lui Tamas, ghidul lor de oras, fost student la Frankfurt si specialist in investitii la Budapesta. Am usoara senzatie, ca Maxi e cam „de portelan“.

Please Sir, money!

Dar sa ajungem la Romania. Dupa granita cu Ungaria si cumpararea unei viniete, Maxi&Co intra in paradis. „Copii desculti fug in jurul autobuzului, copii cu pantaloni uzi, jeg in urechi, scuipat pe barbie si muci in nas. Ei repeta mecanic singura propozitie englezeasca, pe care o cunosc: „Please Sir, money“! Unde suntem aici? Indicatorul rutier spune: Romania.

„Nu, zice Maria (n.r. prietena lui Maximilian) „asta e Africa“.

Un incident le intrerupe drumul, ramificatia spre Bucuresti e blocata. Un politist sta zambitor si face cu mana. In spatele lui stationeaza un camion, pe asfalt sunt imprastiate resturi rosiatice. „Mere, tomate?“ se intreaba Maxi. Si tot el ajunge la concluzia ca sunt viscerele unui om accidentat, caruia nu catadicseste nimeni sa-i acopere corpul terciuit.

„Mi se face rau. Maria e palida, Romania ne ingrozeste.“, decide autorul, dupa relatarea naturalista.

Maxi mai trece in revista peisajul „acru si deprimant“, colibele construite din gunoi, tabla, cartoane si tigle, drumurile pline de gropi, in care autobuzul se scutura „ca la un mic cutremur“. „Trei ore pentru 100 de kilometri“, contabilizeaza el drumul parcurs pe un intuneric negru-violet.

„De la Budapesta la Bucuresti, intr-o zi? Imposibil!“ se revolta apoi.

Cazati la Bulli pe malul Dunarii, cei doi tineri se trezesc „in frig si croncanit de ciori“.

Ei, asta este. Asa vad M&M Romania, asa le publica Spiegel reportajul de calatorie, asa il citesc milioane de nemti. Mai buna reclama publicitara, pentru frumusetile patriei noastre mioritice, nici ca se poate!

Puteti citi articolul din Spiegel online la adresa:

http://www.spiegel.de/unispiegel/wunderbar/0,1518,516599,00.html