Jurnal de Eurovision – Cicero si decolteul rusoaicelor Serebro

„Ce-i asta? Nici nu m-am trezit bine si in jurul meu forfotesc cinci femei! Toate vor ceva de la mine, concomitent si neintarziat. E a doua dimineata in Helsinki. Anja imi arata costumele noi. Incerc un costum cu vesta, negru cu dungi subtiri, in buzunarul de la piept am batista cu clasicul „Tigru suedez“.

Elfi tropaie prin preajma, insistand sa aleg rapid dintre pozele facute in ziua precedenta. Costumul i se pare foarte sexy, insa eu aleg pentru finala un costum dintr-un material alb lucios, asa numitul „offwhite“. Fara compromise, merg la As.

Fiona discuta cu mine derularea conferintei de presa care urmeaza sa inceapa imediat si la care ii voi purta creatiile, extravagantele palarii.

La conferinta port costumul negru, captusit cu material in dungi subtiri si finisat cu banda fluorescenta. Astfel de combinatii le stim din imbracamintea de sport. Supercool. La costumul alb voi purta insa palarie alba, tot cu bentita reflectorizanta. Pura eleganta.

Intre timp se furiseaza si Jessica, citindu-ne agenda de lucru, in timp ce Karin se lafaie pe cel de-al doilea pat si se amuza copios la talmes-balmesul din camera.

In toiul vajaielii, uit ca inca ma tine spatele. Perna electrica nu m-a ajutat, iar pentru masaj n-am timp. Un indian nu cunoaste durerea! Ora 11.30. Prima conferinta de presa a zilei, dupa aceasta interviuri peste interviuri. Inghit in graba o salata si fug la repetitii. Insa nu reusesc sa intru in sala – nu mi s-a facut acreditarea. Imaginati-va: toata echipa e acreditata, numai eu nu !?

Iar Security-ul e de neinduplecat. „Cum, dumneavoastra sunteti solistul?“. Poate sa vina oricine, lor le trebuie un pasaport D3. „Cu poza noua, rrrgam frrrmos“.

Inaintea mea, repeta cele trei rusoaice „Serebro“. Pot sa apar eu mult si bine ca un

Fat-Frumos in alb, calare pe un cal si mai alb – asa decolteu nu pot pune la bataie! E ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Iar daca si finala „se desfasoara“ tot asa, e o concurenta serioasa.

Favoritii mei sunt belgienii, cantareata olandeza are o voce formidabila, Israelul are

un cantec-trasnet, iar irlandezii…de unde au oare cantecele astea minunate?

Dupa repetitii, a doua conferinta de presa a zilei. Sunt usor iritat: de unde a rasuflat informatia ca-mi voi canta refrenul melodiei „Femeile conduc lumea“, o data, in engleza? E doar un gest politicos la adresa publicului international, nici mai mult, nici mai putin.

Unul dintre jurnalisti imi atrage atentia ca preselectiile au avut loc de Ziua Femeii, iar finala are loc in weekendul ce precede Ziua Internationala a Mamei. E evident adevarat, insa n-a fost nici un calcul la mijloc. Dar, multumesc de intrebare si imi aduc aminte ca duminica trebuie s-o sun pe mama.

Conferinta de presa e placuta si dureaza mult. Multe intrebari, interes la fel. N-am nevoie de traducator, engleza mea e suficienta, si cand nu, plasez un zambet.

Seara, toate delegatiile sunt invitate la o receptie oferita de primarul Helsinki-ului. Sper ca la bufet sa fie si altceva decat carnat de urs si friptura de ren. Vegetarienilor nu le va fi usor!

Insa ajungem asa de tarziu, ca bufetul era deja inchis; in schimb, o tanara formatie de jazz ne incarca la loc bateriile. Trupa mea e in extaz, vor sa urce si ei pe scena. Dar trebuie sa fim rationali, fiecare zi conteaza ca doua. Insa nu oboseala ma trage repede inspre hotel, ci finala mondiala la snooker (mini-biliard) de la televizor.

Cel mai important joc televizat al anului: John Higgins il bate pe Marc Selby cu 18:13.

Imi strecor repede o sticla termala rozalie sub umarul dureros si adorm intr-o clipita“.

(Ziua a 2-a)

Melodia prezentata de Cicero la Eurovizion (varianta germana si engleza) poate fi ascultata pe site-ul cantaretului la adresa: http://www.roger-cicero.de/

Traducere din germana Dani Rockhoff

Drepturi de difuzare D. Rockhoff si Hotnews.ro