Jurnal: Viata mea e un meeting-room (Episodul 28)

Cel mai trist Craciun din viata mea tocmai s-a dus pe pustii acum cateva minute. Este trecut de miezul noptii si nu ma pot opri din melancolie. Nu tu un shopping adevarat la Mall, nu tu distractie in club pana in zori, nu tu ture cu atv-ul la sosea.

Nici macar un macho musculos sa imi tina de cald, sau o tigara adevarata. Nu ca nu as sti unde e depozitul de testosteron sau furnizorul de smoke, dar mi-am jurat solemn sa ma abtin si de la una si de la alta. Macar o perioada …

Nu inseamna si ca nu ma gandesc In fine… Am petrecut zgribulita (inchisesem caloriferele pentru economie) in tovarasia unei sticle de Bordeaux. De la supermarket din colt, nu un vin de colectie, cum as fi baut altadata, dar totusi bun. Nu ma doare capul, vreau sa spun.

Cu ochii ficsi la flacara unei lumanari parfumate, versiune castravete, achizitionata in vremurile bune si bine folosita in compania derbedeului de Stefan, am meditat pana am atipit. In fond, ce mare lucru s-a intamplat?

Da, m-au infundat niste animale nenorocite, si? Care-i treaba? Mi-am plans de mila in ultima vreme de parca am pierdut fotoliul de la Casa Alba. Niste nenorocite si niste nenorociti m-au lucrat. Daca eram o oarecare, o salata ofilita, nici nu ma bagau in seama. M-au lucrat de buna ce sunt! Sunt cea mai tare!!!!

Ma lasi? Cine dracu’ crede bulshit-ul asta? Femeie, pai daca erai asa de tare, ii faceai tu pe ei. Hai, mars de aici ca bati campii.

Nu, nici metoda asta nu tine. Nici daca ma fac de KK, nici daca ma incurajez nu merge. Acum incerc de zor cu tarotul. Stau intepenita cu laptop-ul pe genunchi si navighez pe free tarot on line. Daca ar fi sa mai iau dupa chestiile astea, sunt pe val, nu inecata si aruncata la mal. Pe site-ul lui Michele Knight mi-a iesit o chestie fantasmagorica. Bani, noroc, roata norocului. Bla, bla, bla.

Maine, adica azi cum ar veni, am un interviu. Inca unul. Naspa plasat asa, intre Craciun si Revelion, dar cica tipul al carui loc l-as putea ocupa si-a dat intempestiv demisia, iar firma cauta urgent un traducator bun de franceza – engleza. Individul se combinase cu o colega, maritata de-a binelea. Restul povestii era previzibil.

A aflat mutzupanul, l-a asteptat pe amantul focos in parcare si i-a deplasat usor maxilarul catre stanga. Cucoana a incercat zadarnic sa intervina intre cei doi bizoni. Sotul i-a dat un branci matrimonial in decor. Toata afacerea ar fi ramas doar o chestie intre barbati daca, ghinion, croseul incornoratului nu l-ar fi proiectat pe amorez in limuzina IT managerului companiei.

Din acel moment toata treaba a devenit publica, nu de alta dar masina a fost bine sifonata. Stiu toata istoria de la receptionista. O tipa guresa, binisor carosata, cu care m-am imprietenit on the spot, pe baza de silicoane.

Eu asteptam, fara prea mari sperante, sa imi depun CV-ul la HR, iar ea, dupa ce ma filase indelung pe sub genele rimelate la mare arta, m-a intrebat daca sanii mei sunt sili. Asta a fost! Si ai ei sunt, ce-i drept cu o masura sub ai mei. Am facut schimb de impresii. La aminitiri din casa sexului eu nu am prea avut ce spune, ca de cand ii am sunt abstinenta.

Ea in schimb … „Cea mai buna investitie, crede-ma, ai sa vezi. Senzational, barbatii inebunesc cand stai la orizontala cu sanii indreptati catre tavan, sfidand gravitatia, de zici ca ai implanturi cu mingi de fotbal. Combinatia perfecta! Al meu m-a cerut de nevasta ca teleghidat, desi mai acum catava vreme a socat-o pe mama, femeie de la tara, zicand la o masa cu neamurile ca patalamaua nu conteaza in ziua de azi. Conteaza baietas, conteaza, daca nu vrei sa se joace cu mingiutele tale tot cartierul!”.