L-au omorât pe Navalnîi. Păi, să nu-i bagi în mamele lor pe dictatori?

Navalnîi s-a întors în Rusia că așa face omul care înfruntă orice-orice piedică. Care vrea să scoată demonii din sine și din rușii încuiați la creier. Care vrea să belească creierul KGB-ului și al lui Putin. Nu e nici un pic de exhibiționism. A stârnit frica în oasele nenorociților. Asta e logică și ardoare dostoievschiană, că nu știu cum să-i zic. Românul nostru laș, așezat pe hartă la coada Rusiei, e foarte curajos, zice: “te bagi ca prostul în gura lupului polar, bă, Navalnîi?”. Și întrucât așa ceva nu există pentru român mai bagă și o manea: “Mai dă-te, mă, în mă-ta, ești tu viteazul lu’ pește prăjit!” Dar când vede moartea omului românul zice: L-au omorât pe Navalnîi. Păi, să nu-i bagi în mamele lor pe dictatori?

Navalnîi, Navalnîi! Ce năvală ai dat omule în mințile noastre! Mulțumim!

Navalnîi, te trezești diseară, la telejurnal, că Putin, cu mintea lui puțină te învie, face un Navalnîi. Adică, te face din fakeuri și deepfakeuri de producție kaghebistă. Domnilor tovarăși, n-a murit nimeni de o mie de ani la colonia penală „Lupul polar”, acolo unde sunt închiși cei mai incorigibili prizonieri ai Rusiei. Deci, nici însuși Navalnîi.” Iese diseară Putin și zice: “Minte Occidentul! N-a murit, uite-l pe Navalnîi.” Și un chip o să ni se arate și o să ne vorbească pe ecrane în Piața Roșie. Nu-i așa, Navalnîi, că problema adevărată de fapt nu mai este moartea ta. Moartea nici n-ar mai conta! Groaznic este că biliarde pe TikTok și Insta, pe TV, ar crede că Occidentul drogat și homosexual a mințit! Eu cred că până și Musk ar crede la fel. Că el se uită doar pe X. Atât de viciați, trampizați și cu mințile varză suntem încât nu mai știm care este binele și răul, adevărul și minciuna. Nu info contează, ci ce ni se spune nouă că pe TV, TikTOK și Insta, ce ni se zice de Șoșoacă.

Tu ești Navalnîi! Știm că ești tu! Te-am pipăit și am urlat exiști! Navalnîi! Ce năvală ai dat omule în mințile noastre! Mulțumim!

Doar lumea asta fake trebuia s-o depășești? Acestei lumi năuce i se adaugă ceva mai grav. Banii, tonele de bani care le înmormântează glandele unor germani, unor francezi, unor americani, unor Becalioți. Acest Trampism care urlă mereu că banii învârt lumea și deci trebuie să sângerăm zilnic după bani, să murim după credite și oferte, să ne cumpărăm, să ne luăm, să murim bogați, dă-o dracului de morală. Între aceste 2 uriașe discursuri curajul tău, Navalnîi este, cum zice și românul, o mare prostie. Navalnîi puteai trăi din conferințe împotriva lui Putin, undeva ascuns prin Occident. Te mai otrăvea Putin, te mai salvau nemții.

Navalnîi, Navalnîi! Ce năvală ai dat omule în mințile noastre! Mulțumim! Uite câte bariere ai trecut Navalnîi! Ca să ne arăți ce-nseamnă curajul, ce măreț sună cuvântul: om!

Întoarcerea ta în Rusia lui Putin uite câte bariere a trecut! Și mai sunt: suprema frică și inerție rusească. Care nu e doar frică și inerție. E o gândire rusă contorsionată, contondentă. Care zice hai, treci dincolo de adevăr-minciună, bine-rău. Poți? Poți? Construiește o lume pe care nimeni dar nimeni să n-o mai poată contesta, pe care nimeni să n-o poată maculeze. Românul, e haios, o numește: “ce, ai înebunit?”

Una dintre urmele vagi ale acestei gândiri o vedem la Dostoievski în „Crimă și Pedeapsă”. Raskolnikov când omoară o babă el nu se confruntă doar cu Justiția, ci mai ales îl stârnește pe Dumnezeu. Vrea să construiască un regat care să treacă peste aceste limite adevăr-minciună, bine-rău, Dumnezeu-justiție. Raskolnikov însuși se bate cu Dumnezeu. Și pentru o lume doar a lui și aia în care se poate orice, că el a creat-o. El nu se supune legilor omenești, nu. El vrea să-l înfrângă pe Dumnezeu.

Eu acum încurc ficțiunea cu realitatea, dar Dostoievski arată un pic din nelimitarea asta a minții ruse. Nu am destule instrumente deci, dar pot spune cam așa: vă dați seama ce este în capul rușilor?

De ce spun asta? Pentru a ajunge la ce cred eu că crede criminalul Putin. Creier ca al lui Raskolnikov e la tot pasul în Rusia. De ce să nu le închid?, crede deci Putin. Da, da! dă-le teroare, execuții exemplare, zice KGB-ul lui personal. Să nu uităm că acest tip de gândire este și trampistă, deci nu e tipic rusească. Vreau să nu am altă lege decât Legea mea! Eu să fiu legea! Gândirea unor dictatori, ca Putin! Una grav afectată de ciupercă, dornică să supună și să dezbine cât mai mult și pe cât mai mult timp.

Navalnîi, Navalnîi! Ce năvală ai dat omule în mințile noastre! Mulțumim!

În aceste condiții, Navalnîi nu avea altă soluție decât să înfrunte Dictatorul cu un curaj mai presus de propria noastră înțelegere, de înțelegerea noastră omenească. Dacă stabilim norma asta dostoievskiană, atunci

cum să înfrunți un popor hrănit cu astfel de baliverne,

cum să înfrunți un dictator hrănit el însuși cu minciuni?

Cum să treci de cortina banilor cu care Rusia a inundat Occidentul și America de vreo 20 de ani încoace?

Cum poți trece peste abureala principiilor din capul unor capete-șefe de Ungarii, Turcii, Chine?

Cum? Cum? Cum?

Aducând dovada. Uite, eu sunt. M-ați crezut laș? Eu sunt așa cum sunt! Trec prin Golgota asta. Arătând că se poate să fii altfel, înfruntând fake, bani, dictatură.

Navalnîi n-a vrut să moară. Deși știa că moartea e cea simplă obțiune a lui Putin. N-a vrut acest sacrificiu trupesc din colonia Lupul Polar.

S-a-ntors în Rusia? A dorit să se arate LIBER rușilor. Să vadă rușii că poți fi liber acolo în gura dictatorului. Să le arate rușilor că pot ieși din orice fel de dictatură. Că pot fi liberi.

Cu capul plin de fakeuri, bani, baliverne, Navalnîi ne arată tuturor această libertate. Din păcate mort! groaznic și oribil, omorât!

Navalnîi a fost este și va fi un om liber. Dar libertatea aceasta ultimă nu și-o dorea. Și nu dorea să-și facă o lume doar a lui, nu dorea să dovedească că e mai presus de cineva. Își dorea libertatea, aici, pe pământ, împreună cu Rusia. Împreună cu noi, orice nume am purta, în oricâte baliverne am crede.

ROMÂNUL AR ZICE: L-au omorât pe Navalnîi. Păi, să nu-i bagi în mamele lor pe dictatori?