Lasati-i in pace pe cei ce nu-si doresc copii!
Fac parte dintre cei ce nu şi-au dorit copii. În acelaşi timp sunt şi o persoană destul de slabă ca personalitate. Cel puţin în viaţa mea privată. V-aţi prins probabil deja că de fapt acum am un copil şi că nu sunt prea fericit cu situaţia asta dar deoarece mă consider un om responsabil îmi accept sarcina şi o voi îndeplini cât de bine pot.
E clar că nu pot da vina pe zecile (pe bune) de oameni care m-au îndemnat să fac un copil, deoarece în cele din urmă am acceptat să o fac, nu m-a forţat nimeni fizic, nu mi-a pus nimeni pistolul la tâmplă.
Sunt conştient de multă vreme că nu sunt făcut pentru a fi tată sau soţ. Ambele le-am făcut pentru că (şi din nou precizez că îmi accept vina) “am fost bătut la cap”. Iar cei care sunt sau au fost în situaţia mea ştiu cum e:
Se începe cu: “Ar cam fi vremea”, “cât mai aştepţi”, “o să îţi pară rău”, „trebuie să te însori, doar nu eşti handicapat”. Şi uite aşa ani de zile trec până te însori. Căsătoria e ok, o faci din dragoste, te înveţi cu traiul în doi, e frumos.
INTERVIURILE HotNews.ro