Laura Andresan: „Liviu a fost o aventura de-o noapte”
A fost o aventura de o noapte, dar a reusit sa surclaseze tot de pana atunci. Nu mai voiam sa-l vad dupa, de teama sa nu intinez ce aveam deja, ce primisem, primarul, ceea ce ne face sa fim doar noi, nimic mai mult, adica liberi.
Si cred ca de fapt este nevoie de multa poezie ca sa ajungi la salbaticie si daca pana acum ziceam ca poezia este moartea pasiunii, acum stiu ca de fapt poezia duce, in esenta, mult sentiment, multa traire, si nu vorbesc aici de iubire…
Pe Liviu l-am vazut in casa unui prieten comun. Am baut un pahar de… nici nu-mi amintesc ce, ne-am jucat, am ras, eram liberi. L-am privit pe furis, stiam si eu ca ma priveste.
L-am invitat acasa si ne-am iubit, ar zice unii, dar de fapt nu, doar ne-am oferit noua insine si la plecare, fara sa stim de ce, cand taxiul astepta in fata casei mele sa-l duca spre alta destinatie, l-am chemat din nou si nu a mai existat nimic pentru mine, decat placerea de a mi-o trage din nou si ne-am tras-o simplu, curat, cred ca era si putina poezie, dar in ce ne inconjura, in restul universului.
de Laura Andresan
INTERVIURILE HotNews.ro