Laura Andresan: Sex dur cu Basescu
Ei, dragii mei, am ajuns si aici. La un top-surpriza… cel al barbatilor care pentru cateva momente mi-au invadat “erotic” creierul. Inainte sa scriu cuvinte despre ce imi doresc, hai sa revenim putin asupra topului real. Nu o sa va povestesc de consecinte, nu o sa va spun decat ca… ma bucur acum ca l-am scris.
De ce? Pentru ca l-am scris la 25 de ani si la cativa ani departare de “intamplarile” relatate. Cand am scris topul, initial, mi-as fi dorit sa fi pastrat insemnarile mele de atunci. Acum ma bucur ca nu am facut-o, pentru ca poate nu as fi stiut sa gestionez tot ce a urmat.
Si nu as fi avut maturitatea de a scrie cu maxima seriozitate si raspundere acest top al celor 10 reali care mi-au trecut prin dormitor… Cat despre topul ce incepe astazi, va spun ca i-am permis imaginatiei mele sa mi se alature in acelasi drag condei. Mai trebuie sa stiti ca am avut cu toti acesti barbati cel putin un contact vizual.
Traian Basescu, presedintele in exercitiu… presedintele meu, al tau, al oricarui roman. Un presedinte activ, sau „jucator” cum ii place sa se numeasca.
Poate tocmai din acest motiv, de fiecare data cand il vad la stiri imi lasa impresia unui presedinte patern. Un om care poate sa aiba grija de mine, de destinul meu si merita sa am incredere in el? Sau nu.
Din pacate, viata m-a invatat ca in spatele unei imagini create se poate afla altceva.
Si da, m-ati crede daca m-ati cunoaste. Dar eu imi asum imaginea si faptele. Am insa acum curajul sa ma expun asa cum sunt, nu doar cum este „atractiv”. Si acum stau si ma intreb: oare Traian Basescu e curajos? Si, domnule presedinte, si al meu la fel ca al oricarui roman, vorbesc de alt curaj, nu cel expus…
In dormitorul meu iti dau voie, draga Traian, sa fii liber. Acum nu mai trebuie sa ma convingi ca esti bun, trebuie doar sa iti lasi jos masca sau garda… stiu ca este greu. Mie imi este, fara ca macar sa fiu militar. Dar suntem doar noi, doi oameni, unul sigur liber, eu. Doua priviri ce incearca sa incalzeasca un birou rece.
A mea spune ca te vreau, a mea spune ca nu vrea nimic decat o parte din tine intr-un timp limitat.
Si mai spune ca nu o sa vrea sa se intoarca, sunt convinsa ca imi va fi de ajuns cat o sa iau. De fapt, vreau putin de la tine, draga Traian. Si stiu ca tot atat mi-ai oferi, poate acesta e motivul pentru care te consider compatibil.
Pot sa fiu eu cea care te asculta atunci cand ii spui ca vii „sa o facem la mine in birou”, iti dau voie sa imi spui „pasarica”, dar la schimb va trebui sa ma f…i dur, ca un marinar, pentru ca sigur dupa acest apelativ o sa ai obrazul rosu de la palma ce o sa ti-o aplic.
Si te-as lasa in urma si cred ca nici nu te-as mai auzi zbierandu-mi in spatele meu ca sunt „o tiganca imputita”. Mi-ar ramane in mine gustul samantei tale, la care nici macar nu am visat, pana si in fantezie l-am scuipat… cu drag.
De ce il asez pe locul 10? Pentru ca odata, pe vremea cand lucram pentru „Monitorul de Bucuresti” am participat la o intalnire a presedintelui PD, pe atunci Traian Basescu, cu jurnalistii. Si am vazut o privire calda in ochii lui, acea privire usor paterna.
Acum o tot caut la stiri si nu o gasesc. E drept, atunci avea mai multa nevoie de noi… ca ziaristi.
Un articol de Laura Andresan
INTERVIURILE HotNews.ro