Legătura dintre arsurile solare și un tip de cancer de piele. Consecințele pot apărea și după zeci de ani

Persoanele care au suferit cel puțin o arsură solară dureroasă sau severă, cu vezicule, au avut o probabilitate mai mare de a dezvolta carcinom spinocelular, asocierea fiind cu 38% mai mare față de persoanele fără astfel de antecedente.

Riscul crește odată cu frecvența arsurilor: cu 51% la o frecvență medie de-a lungul vieții și cu 69% la o frecvență mare, potrivit unei metaanalize publicate în revista JAMA Dermatology. Autorii, coordonați de dermatologul Isaac Weber de la University of Texas MD Anderson Cancer Center, din SUA, au reunit datele a 17 studii cu peste 320.000 de participanți, selectate din peste 9.300 de lucrări.

Până acum, carcinomul spinocelular era asociat în principal cu expunerea repetată la radiații ultraviolete de-a lungul anilor, în timp ce expunerile scurte și intense erau legate mai ales de carcinomul bazocelular. Noua analiză arată însă că arsurile solare severe au legătură și cu apariția carcinomului spinocelular.

Riscul a crescut pe măsură ce astfel de arsuri s-au repetat mai frecvent de-a lungul vieții. Autorii au observat această relație și atunci când au analizat separat frecvența arsurilor în fiecare deceniu, nu doar numărul total. Un tipar asemănător a fost descris anterior și pentru melanom și carcinomul bazocelular. În ambele cazuri, arsurile solare severe și repetate, mai ales cele produse la vârste mici, au fost legate de o frecvență mai mare a bolii.

Arsurile solare din copilărie, cele mai periculoase

În noua analiză, persoanele care suferiseră frecvent arsuri severe în copilărie au avut un risc de peste trei ori mai mare de carcinom spinocelular. Aceasta a fost cea mai mare creștere observată dintre toate situațiile analizate.

Vulnerabilitatea mai mare din copilărie poate avea mai multe explicații, de la particularitățile celulelor care produc pigmentul pielii până la timpul petrecut în aer liber și folosirea mai puțin consecventă a protecției solare, a explicat Jinia El-Feghaly, dermatolog la University of Rochester Medical Center, din SUA.

Radiațiile ultraviolete pot deteriora ADN-ul celulelor pielii. În timpul procesului de reparare pot apărea erori, iar acumularea lor de-a lungul anilor favorizează apariția mutațiilor implicate în dezvoltarea cancerului, potrivit lui Adrienne Victor, medic oncolog la Wilmot Cancer Institute din Rochester, care nu a participat la analiză.

Cât de gravă trebuie să fie arsura pentru a crește riscul

Nu toate episoadele de arsuri solare au avut aceeași legătură cu carcinomul spinocelular. În analiza publicată în JAMA Dermatology, creșterea riscului a devenit evidentă la persoanele care raportaseră frecvențe medii sau mari de arsuri dureroase, cu vezicule ori descrise drept severe. Cei care se confruntaseră cu cel puțin un astfel de episod prezentau un risc cu 38% mai mare decât persoanele fără asemenea antecedente.

O înroșire ușoară a pielii nu indică, în general, aceeași severitate a arsurii ca un episod care provoacă durere persistentă, vezicule sau descuamare. Radiațiile ultraviolete pot deteriora ADN-ul celulelor pielii încă din timpul expunerii, iar leziunile se pot acumula de-a lungul vieții, potrivit OMS.

Specialiștii de la University of Rochester Medical Center (URMC) folosesc pentru arsurile severe expresia „life-changing sunburns”(arsuri solare cu efecte care pot dura toată viața), tocmai pentru a sublinia că efectele lor pot persista mult după dispariția durerii și a roșeții.

Studiile nu permit stabilirea unui număr de arsuri de la care riscul începe să crească. În multe dintre cercetările incluse, participanții au fost rugați să-și amintească episoade petrecute cu ani sau chiar cu decenii în urmă, iar definiția unei arsuri severe a variat de la un studiu la altul. Din acest motiv, rezultatele nu pot fi folosite pentru a spune că una, două sau trei arsuri severe duc automat la o anumită creștere a riscului.

Ce este carcinomul spinocelular

Carcinomul spinocelular se dezvoltă din celulele stratului superficial al pielii și apare de regulă pe zonele expuse constant la soare: fața, urechile, scalpul – mai ales la bărbații cu chelie, buza inferioară, dosul mâinilor și antebrațele.

Spre deosebire de carcinomul bazocelular, care rămâne aproape întotdeauna local, această formă poate ajunge la ganglionii limfatici, motiv pentru care depistarea timpurie schimbă prognosticul.

Unele carcinoame spinocelulare se dezvoltă din keratoze actinice, leziuni rugoase, aspre la atingere, de culoare roz sau maronie, care apar tot pe zonele expuse. Semnele care impun consult dermatologic sunt o rană care nu se vindecă în câteva săptămâni, o crustă care revine după ce cade, o leziune care sângerează la atingeri minore sau un nodul aspru care crește.

Cine e la risc

Persoanele cu pielea deschisă la culoare, care se ard ușor și se bronzează greu, cu păr blond sau roșcat și ochi de culoare deschisă sunt cele mai expuse riscului. Dermatologii împart categoriile de risc în șase fototipuri, în funcție de felul în care reacționează la soare, însă carcinomul spinocelular poate apărea indiferent de fototip.

Expunerea îndelungată la radiații ultraviolete rămâne unul dintre principalii factori favorizanți. Din acest motiv, persoanele care lucrează ani la rând în aer liber sunt mai vulnerabile. Riscul crește și în cazul fumătorilor și mai ales al celor cu o imunitate scăzută. La pacienții care au primit un transplant de organ și urmează tratament imunosupresor, carcinomul spinocelular apare mult mai frecvent decât la populația generală.

În cele mai multe cazuri depistate devreme, tumora poate fi îndepărtată chirurgical, iar șansele de vindecare sunt foarte bune. Situația se complică atunci când cancerul se extinde la ganglionii limfatici sau la alte țesuturi. Pentru persoanele cu numeroase arsuri solare în antecedente sau cu alți factori de risc, controalele dermatologice periodice pot ajuta la depistarea leziunilor într-un stadiu timpuriu.

Cât de sigure sunt aceste estimări

Studiile incluse în metaanaliză au fost observaționale, iar informațiile despre arsuri au provenit în mare parte din relatările participanților. În unele cazuri, aceștia au fost nevoiți să-și amintească episoade petrecute cu zeci de ani înainte. Autorii au evaluat, din acest motiv, certitudinea dovezilor ca fiind scăzută.

În plus, persoanele care s-au ars frecvent la soare au avut, cel mai probabil, și o expunere totală mai mare la radiații ultraviolete de-a lungul vieții. Analizele au ținut cont, acolo unde datele au permis, de vârstă, sex, culoarea pielii și sensibilitatea la soare, dar nu pot delimita perfect efectul arsurilor de cel al expunerii îndelungate.

Din cele 43 de lucrări care îndeplineau criteriile stabilite de autori, doar 17 au intrat în analiza statistică. Mai multe dintre celelalte foloseau aceleași grupuri de participanți, iar includerea lor ar fi însemnat ca unele persoane să fie luate în calcul de două ori.

Cum poate fi redus riscul

Protecția solară este recomandată atunci când indicele UV ajunge la 3 sau îl depășește, prag folosit și de Organizația Mondială a Sănătății. În România, astfel de valori sunt frecvente din primăvară până la începutul toamnei, iar în lunile de vară indicele poate ajunge la 7 sau mai mult în jurul prânzului.

Una dintre cele mai eficiente măsuri este limitarea expunerii directe la orele în care radiațiile UV sunt cele mai intense, de regulă în jurul prânzului și după-amiaza devreme (11.00-17.00). Hainele care acoperă pielea și o pălărie cu boruri largi reduc cantitatea de radiații UV care ajunge la nivelul pielii. Urechile, scalpul și ceafa merită protejate în mod special, pentru că sunt zone frecvent expuse și printre cele unde apare carcinomul spinocelular.

Pentru pielea rămasă descoperită se recomandă o cremă cu factor de protecție de cel puțin 30, iar pentru expuneri îndelungate poate fi preferat SPF 50. Crema trebuie reaplicată aproximativ la două ore și după baie, transpirație abundentă sau ștergerea cu prosopul.

Nici bronzarea artificială nu reprezintă o alternativă sigură. Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului a clasificat aparatele de bronzat cu ultraviolete drept cancerigene pentru oameni încă din 2009, iar ediția a 5-a a Codului european împotriva cancerului, publicată în 2026, recomandă evitarea aparatelor de bronzat.

În cazul copiilor, protecția se bazează în primul rând pe îmbrăcăminte și limitarea timpului petrecut în soare puternic. Sugarii sub 6 luni nu ar trebui expuși direct. Nici necesarul de vitamina D nu justifică apariția unei arsuri solare, iar aportul poate fi asigurat prin alimentație, suplimente atunci când sunt indicate și expuneri scurte, fără arderea pielii.

Ce e de făcut dacă ai avut o arsură solară severă

Dacă ai avut în trecut o arsură solară severă, mai ales una însoțită de vezicule, merită să menționezi acest lucru la consultația dermatologică. Istoricul arsurilor solare este luat în calcul împreună cu alți factori, precum fototipul, expunerea acumulată la soare, numărul de alunițe și antecedentele familiale.

Nu există însă o regulă potrivit căreia orice persoană care a suferit o astfel de arsură trebuie să facă automat controale la un anumit interval. Frecvența se stabilește în funcție de riscul individual, potrivit Academiei Americane de Dermatologie.

Este utilă și verificarea periodică a pielii, inclusiv a scalpului, spatelui, tălpilor și a altor zone mai greu de observat. O leziune nouă sau una care își schimbă forma, culoarea ori dimensiunea, sângerează, provoacă mâncărime sau nu se vindecă ar trebui evaluată de un dermatolog. American Cancer Society recomandă atenție la orice schimbare persistentă a pielii, mai ales în cazul persoanelor cu factori suplimentari de risc.