Liviu Voinea: ​România a avut 18 perioade de expansiune economică și 18 de recesiune, în ultima sută de ani. Cum a evoluat PIB/cap de locuitor

Produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut de 26 de ori din 1918 până acum, luându-se în calcul un dolar la nivelul anului 2011 la paritatea puterii de cumpărare, a declarat, marți, Liviu Voinea, viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), cu ocazia lansării cărții „Un veac de sinceritate. Recuperarea memoriei pierdute a economiei românești: 1918-2018”.

„PIB pe cap de locuitor a crescut, luând în considerare un dolarul pe 2011 la paritatea puterii de cumpărare, de 26 de ori, mai exact 2562%. În primii 5 ani de la Marea unire PIB-ul pe locuitor a crescut cu 36%. În grafic pare stagnare pentru că graficul este întins pe 100 de ani. În 1918, punctul de plecare, a fost 866 de dolari 2011 la paritatea puterii de cumpărare. Mai corect este anul 1919 pentru că a fost primul an cu toate provinciile reunite, un an complet. În 1926 ajunsesem la 1299 de dolari, deci o creștere rapidă după Marea unire. În timpul perioadei interbelice economia a fost măcinată de mai multe recesiuni și creșterea a fost mai modestă până la începutul celui de-al doilea război mondial”, a spus Voinea.

Potrivit acestuia, a fost o creștere rapidă după Marea Unire.

„PIB-ul în 2018 este dublu față de cel din 1989. PIB-ul din 2017 este de trei ori mai mare în dolari americani decât cel din 1992. Atunci s-a terminat prima recesiune transformaţională. ‘88 și ‘89 au fost ani de recesiune, recesiune profundă”, a precizat viceguvernatorul BNR.

El a precizat că acum am ajuns la peste 22.000 dolari pe cap de locuitor. Această cifră este luată în calcul, așa cum am spus mai spus, la dolar 2011 și nu trebuie confundat cu preturi curente.

„Pentru continuitatea șirului istoric ne trebuie o bază de date unitară. Între 1918 și 2018 am avut 18 perioade de expansiune și 18 perioade de recesiune. Aceasta analiză a fost făcută printr-o analiză completă de cicluri de afaceri. Durata medie de creștere economică a fost de 15 trimestre. Durata medie a unei recesiuni a fost de 7 trimestre”, a mai arătat Liviu Voinea.

• Cele mai lungi perioade de creștere în istoria din ultimii 100 de ani au fost 1920-1926, 1959-1973, 2000-2008 și 2011 până în prezent. Toate celelalte economii dezvoltate dar și economiile țărilor comuniste la acea vreme își începuseră perioada de creștere, recuperarea de după război. Noi am început abia în 1959. 1958 a fost un an de recesiune. Deși pare pe grafic că a fost o perioadă lungă de creștere, a fost o perioadă mai scurtă decât au avut-o restul țărilor, după al doilea război mondial.
• Cele mai lungi recesiuni au fost 1944-1946, 1988-1992 și 1997-1999.

„Am avut mai multe recesiuni decât Franța, Germania, Marea Britanie sau SUA. Din punctul de vedere al ciclurilor de creștere și recesiune ciclul din România este surprinzător de bine aliniat cu cel al economiilor dezvoltate dar mai ales cu cel al SUA. SUA au avut 16 recesiune în 100 de ani, în timp ce Germania a avut 12, Marea Britanie – 13, România a avut 18. Durata medie a unei recesiuni este aproape comparabilă la noi cu SUA și este mai scurtă celelalte țări. Durata creșterii economice este cu un an mai mică la noi decât în SUA și cu 3 ani mai mică decât în principalele țări europene. Aceasta ne arată că avem vocație de economie emergentă. Este normal să fie așa, depindem de sursa de capital. Toate economiile emergente sunt aliniate ciclului de afaceri din SUA”, a spus Voinea.

Ritmul mediu anual de creștere în ultima sută de an a fost de 3,3% pe an. Dacă ne raportăm la vestul Europei e mult, acesta a crescut cu 1,8% an de an. Cei din est au crescut cu 1,9%. Dacă ne raportăm la China, a crescut cu 2,4%, Japonia, 2,8%. Noi am crescut mai repede, dar trebuie făcute precizări fundamentale. Am crescut mai repede pentru că am plecat de foarte de jos. Dacă ne raportăm la SUA, în 1918 PIB-ul nostru pe locuitor era la 10% din media SUA. Astăzi suntem la 41% din acel nivel. Recuperat noi față de SUA de 4 ori”, a precizat viceguvernatorul BNR.

• De la intrarea în UE, convergența a fost accelerată față de UE, de zona euro. Eram la 36% în 2006, astăzi suntem la 59%. Această recuperare s-a datorat și faptului că plecând de foarte de jos am putut importa tehnologie. În general creșterea economică se bazează pe inovare, pe crearea de noi capacități, noi produse inovatoare. În cazul nostru a fost vorba de transferul acestor tehnologii, ce durează mai puțin. Asta îți permite să crești mai repede. Problema este ce va fi de acum înainte.
• Volatilitatea creșterii a fost extrarodinar de mare. Acesta nu e un lucru bun. Am crescut pe medie cu 3,3% dar media nu este foarte relevantă. Atunci când am crescut, am crescut accelerat, atunci când am scăzut, am scăzut accelerat. Volatilitatea creșterii este de 8,9%. Aceasta volatilitate este mai mare decât creșterii. Comparativ cu alte țări, volatilitatea este dublă sau triplă. Normalitatea este să fie sub medie. La noi este mai mare decât media. Acest 3,3% este aproape de PIB-ul nostru potențial, așa cum îl calculăm noi astăzi. Deci, nu suntem departe de realitate cu valoarea, dar cu foarte multe salturi.
• În perioada interbelică, mortalitatea infantilă era de 17 la mie, dublul mediei europene. Astăzi este 0,6 la mie, dar tot este dublul mediei europene. Noi ne-am îmbunătățit față de noi, dar față de restul Europei încă avem decalaje.
• În 2017 aveam 5,1 milioane de săraci, după standardele Băncii Mondiale, care câștigă sub 12 lei. Avem aproximativ 40% din săracii Europei. Înainte să intrăm în UE aveam 60% din săracii Europei. Convergența se produce, s-a produs.