Luat în vizor pentru dezinformare la Revoluție, Meleșcanu vorbește despre dezinformare la un eveniment despre copyright și informare corectă / Politicieni și Google, umăr la umăr la aceeași masă

Chiar în momentul în care o instituție a statului anunța oficial, marți dimineață, că îl ia în vizor pe Teodor Meleșcanu pentru că ar fi „participat în calitate oficială la dezinformarea și diversiunea exercitate de regimul totalitar” în legătură cu Revoluția din 1989, președintele Senatului ținea un discurs despre dezinformare. „Fiecare cetățean să fie conștient că poate să devină o victimă a dezinformării”, avertiza el la o conferință susținută de Google, ce ar fi avut drept scop să informeze, dar care avea toate ingredientele unui eveniment de lobby despre știrile în mediu digital/Google/Directiva UE privind drepturile de autor.

Plus, în articol: Un studiu CJI care arată cât de inutilă e discuția despre reglementarea europeană pentru un public antrenat să fie dezinformat – adolescenții.

Marți dimineață, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) s-a autosesizat cu privire la „dezinformarea” ceaușistă la care ar fi participat Teodor Melescanu, în calitate oficială, în legătură cu evenimentele din decembrie 1989. „Potrivit telegramelor diplomatice, Meleșcanu Teodor Viorel ar fi participat, în calitate oficială, la dezinformarea și diversiunea exercitate de regimul totalitar comunist, prin inducerea în eroare a reprezentanților diplomatici prezenți la eveniment cu privire la crimele și abuzurile săvârșite la Timișoara, plasând infracțiunile comise de reprezentanții comuniști în categoria <> și a <<știrilor de presă neconfirmate>>”, a aratat Institutul.

În acest timp, Teodor Meleșcanu, în calitate de președinte al Senatului, era la o conferință cu titlul „Presa din România în era digitală”. Evenimentul a fost organizat de DC Media Group (grupul condus de Bogdan Chirieac și Val Vâlcu) cu sprijinul Google și a vizat în special Directiva europeană privind drepturile de autor (Directiva Copyright).

Dar, în loc de dezbatere pro și contra, prezentările s-au îndreptat în special împotriva Directivei pe care România trebuie să o implementeze la nivel național și în favoarea poziției Google, iar pe scenă, alături de Google, au fost îndeosebi politicieni și foști și actuali membri ai aparatului de stat (Parlament, ministere), dar nu și editorii de presă, cu excepția DCNews. Reprezentanți ai editorilor și ai organizațiilor breslei, care de obicei se plâng că au puține ocazii să discute direct și organizat cu ceilalți stakeholderi, pe astfel de teme, au fost în sală și, în principal, rolul lor a fost să asculte.

Teodor Meleșcanu a fost primul care a vorbit, dintre invitați. S-a referit doar în treacăt la Directiva Copyright – adoptată când Președinția Consiliului UE era deținută de România condusă de guvernul PSD-ALDE din care el făcea parte, în prima parte a anului trecut. A spus mai multe generalități, după care a trecut la tema dezinformării în medii digitale. Spicuiri din cele spuse de Meleșcanu:

Trăim într-o revoluție digitală cu un impact ce poate fi comparat doar cu revoluția industrială. (…) Rețelele sociale devin adevărate parlamente în care se discută problemele națiunii.
Agora în Grecia antică era un spațiu limitat care permitea un număr relativ redus de oameni pentru a discuta problemele cetății. Astăzi nu mai există asemenea limitări. (…) Toate acestea au o influență semnificativă asupra relației dintre cetățean și instituții și asupra sistemelor democratice (…)
Adaptarea la acest nou mediu trebuie să însemne pentru stat o transparență mult mai mare (…) Instituțiile trebuie să comunice continuu (…)
Dezinformarea e tot o formă de comunicare, dar una care renunță la fapte, la realitate (…) pentru a servi agenda unor agenți statali sau nestatali. (…) Tehnicile de dezinformare continuă să evolueze și să adapteze la măsurile de contracarare. (…) Un element important e că folosirea dezinformării poate afecta semnificativ capacitatea de funcționare instituțională (…) Se poate observa un fenomen de privatizare a acțiunilor de dezinformare (…)
Această temă a fost prioritară pe perioada președinției României (…) Contribuția noastră a fost să găsim suficiente puncte de vedere comune pentru a susține adoptarea acestei decizii (referitoare la Directiva Copyright – n.red.)
Deși procesul de construcție a unui sistem de combatere a dezinformării (…) poate părea greoi și de durată, el are rolul să ne ajute să creștem ca societate și să întărească societățile pe termen lung. (…)

Directiva drepturilor de autor, adoptată la nivel UE anul trecut, a fost subiect aprins de dezbatere, mai mult la nivel european, dar și în România. Ea a pus față în față, ani de zile, interesele unor grupuri mari ale editorilor europeni și cele ale platformelor de tip Google, mai ales pe teme precum „taxa pe link” (plata pentru folosirea unor crâmpeie de conținut, în rezultatele afișate în căutările Google, de ex.). La conferința de la București, însă, înaintea discuțiilor finale, când sala era încă plină, s-a auzit însă doar poziția Google și promisiunile politicienilor „să fie bine pentru toată lumea”.

Gazda dezbaterilor, Bogdan Chirieac, a subliniat de la bun început că directiva nu este bună și, de câte ori avea ocazia, comenta: situația din Franța „c’est terrible”; invitații pot primi întrebări la final, dar în special „cei de la Google”. Cealaltă gazdă, Val Vâlcu, a prezentat pe larg „Efectele negative” ale Directivei care „amenință presa” – de la afectarea libertății de informare la modul cum Google a acționat în Spania (a retras Google News, ceea ce a provocat scăderea traficului pentru site-urile de știri) și până la „taxa pe distribuție indusă, undeva, prin această directivă”, de la modelul francez care prezintă un „pericol semnificativ” să fie preluat de țări mai mici, până la riscul să crească un consum de știri false, în locul consumului de știri.

Google și-a expus din nou poziția, pe larg, prin mai mulți reprezentanți regionali și internaționali, cu interesul fățiș de a obține o formulare „corectă” a legii, când directiva va fi implementată la nivel național.

Politicienii români și reprezentanți ai guvernului au insistat că totul ține de implementare, ca totul „să fie bine” și „nimeni să nu piardă”, fără să intre, public, în vreun detaliu. Între alții:

fostul ministru al Culturii Daniel Breaz, membru alături de Meleșcanu în guvernul ce a asigurat președinția Consiliului UE, a spus că diversele critici „sunt interpretabile”, dar a insistat că „implementată corect, fără să ne grăbim, se poate ajunge la un numitor comun, astfel încât nimeni să nu piardă.”
Liviu Rogojinaru, secretar de stat la Ministerul Economiei, a spus că „problema e cum punem directiva în practică. (…) Să găsim o soluție să fie bine pentru toată lumea (…) Proprietarii business-urilor să poată să meargă mai departe, în același timp să poată să îi plătească pe cei care produc content, să nu rămânem cum zice dl Meleșcanu cu fake news” și așa mai departe
Deputatul PNL Răzvan Prișcă vrea și el o „dezbatere serioasă” ca „să vedem cum putem să adaptăm această directivă la realitățile românești” și a făcut trimitere la Directiva GDPR, despre care susține că n-ar fi provocat probleme serioase: „Directiva vine în continuarea celei referitoare la GDPR (protecția datelor personale). Am reușit să scoatem din Parlament o lege pe care foarte multă lume o critica – suntem la aproape 2 ani și nu am văzut niciun efect nociv în societate, companii închise etc. Ca profan, nu am văzut o problemă serioasă în societate”.

Același deputat a făcut trimitere la „fake news”, care „poate dăuna” în economie și politică și poate „provoca probleme sociale foarte serioase”.

A mai trecut ceva vreme până când, dintre politicieni, s-a auzit cineva să spună că directiva e obligatorie prin scopul său și că doar modul de aplicare – nu și rezultatul – poate fi schimbat.

Iar Ioana Avădani de la Centrul pentru Jurnalism Independent, unul dintre foarte puținii vorbitori care nu erau din mediul politic sau de la Google, a argumentat, cu rezultatele unui studiu, că directiva ar putea fi total irelevantă, în fond, având în vedere interesele generațiilor tinere.

De față cu Meleșcanu, înainte ca acesta să dispară la pauză, ea a prezentat un studiu până acum nepublicat, realizat de CJI acum doi ani, când „încă nu vorbeam despre TikTok”. Studiul vizează relația adolescenților/liceenilor din România cu tehnologia. A fost singurul moment din conferință ce a prezentat un context clar pentru felul cum poate „prinde” dezinformarea în rândul unei categorii largi de public – tinerii – cu sau fără directive europene. Studiul, pe larg, poate fi consultat aici. Potrivit prezentării pe care a ținut-o în calitate de reprezentantă a unui ONG care „a făcut de la bun început advocacy împotriva acestei directive”:

Studiul se bazează pe munca depusă timp de mai mulți ani de CJI cu elevi din școli din toată țara. El poate fi sumarizat în câteva concluzii:
nu există diferență calitativă sau cantitativă de consum mediatic între rural-urban, printre adolescenți;
ce e diferit e gradul de susținere a comportamentului digital în rândul părinților – cei din mediul rural consideră că ai lor copii petrec prea puțin timp pe internet;
există diferențe între fete și băieți, în ceea ce privește dispozitivele (băieții – mai mult pe desktop, fetele mai mult pe dispozitive mobile), dar și în ceea ce privește conținuturile și în privința autoevaluării;
principalele interese în materie de info sunt temele pentru școală și divertismentul – filme, muzică, orice altceva, inclusiv știrea, e la periferie.
„noi încercăm să facem o reglementare pentru news când publicul nostru viitor nu e interesat de news (…) există zeci și sute de copii care n-au cumpărat un ziar în viața lor (…) există un grad redus de discernământ privind evaluarea credibilității surselor (de obicei principalul criteriu e am văzut la cineva în care am încredere) – tinerii nu mai ajung la sursă, primesc o informație deja procesată de altcineva„;
există o diferență majoră privind utilizarea internetului între sistemul de educație și copii, între părinți și copii. Pentru copii, internetul e mediul în care trăiesc, pentru educație e un sistem disturbator; majoritatea școlilor, potrivit copiilor, nu dau acces la rețeaua școlii, dacă există
Ce facem cu acest tablou? Două probleme: Cum mai asigurăm agenda publică – acești tineri nu au obișnuința discuției pe teme care îi privesc și nu mai sunt pe platformele pe care știm noi să le utilizăm. 2 – cum putem să reglementăm, să satisfacem interesele și modul de a funcționa ale acestor copii – o lege care e transpusă peste 2 ani (Directiva Copyright) trebuie să răspundă și intereselor acestor copii, altel își va pierde sensul.