M-au dat afară bodyguarzii Irinel și Stănel. Că am urlat că nu mă vede plafoniera cu senzor de mișcare din WC benzinării

Nu e prima oară, ba e a mia oară. Senzorul de mișcare din WC benzinării, după 15 secunde, nu mă mai vede. Așa că rămân cu sexul în mână, nedumerit, fără ajutor. Nu știu dacă să-mi continui treaba mică sau să rămân frustrat. Nu știu dacă să-mi fac nevoile alandala, pe colac de ce nu sau în colțurile WC-ului sau nu. Știu, voi o să-mi spuneți să ridic o mână, da, de acord. Astfel mă recunoaște iar senzorul de mișcare din WC. Da, dar uitați că de fiecare dată eu intru în WC cu grabă mare și treabă mică, presantă, nervoasă și, să mă ia dracu’, n-am ce face mă așez în fața pișoarului fără discernământ și fără să mă gândesc la viitorul imprevizibil al luminii din WC. Pe mine cine mă apără? De plafoniera cu senzor de mișcare din WC benzinării? Cine? Cine? Nu uita că ai un mijloc simplu de solidaritate cu mine: Urlăăă de supărare! Te aud!

Asta mi s-a întâmplat și vinerea trecută. Făceam un București – Pitești de bou, ca majoritatea dintre noi.

Fără treabă. M-am pornit să mă văd cu un pulifrici. M-am urcat în mașină și de la kilometrul 22 m-a luat cu săgeată la lingurică. Săgeată mică. Săgeată măricică. A venit însă uriașa și, în final, ucigașa. M-a luat cu furnici și albine. N-am mai raționat. De la brâu în jos, partea sensibilă, lipsită de gândire mă presa. era clar, verificasem dintr-o sursă de âncredere, mică și vioaie. Da, era un adevăr: Vroiam la WC. Dar benzinării sunt de la kilometrul 50 încolo. Săgeți ucigașe. Apoi, o liniștire a trupului. Tăcere.

Sunt salvat. Depășesc 120 km pe oră. Trebuie să ajung la benzinărie, nu pot să-mi fac nevoile în tufiș.

Am și eu o demnitate. Un statut social. Mă claxonează șoferii ca pe curve, după aia! Și ajung! După valuri valuri de stări și flux refluxuri lichide ce își cer dreptul la libertate. Și mă bag în toaletă. Se aprinde plafoniera cu senzor de mișcare din WC. Și eu eram la pișoar. Și se stinge plafoniera cu senzor de mișcare din WC benzinării. Ce să fac? Așa că rămân cu sexul în mână, nedumerit, fără ajutor. Nu știu dacă să-mi continui treaba mică sau să rămân frustrat. Nu știu dacă să-mi fac nevoile alandala în colțurile WC-ului sau nu.

Știu, voi o să-mi spuneți să ridic o mână, da, de acord.

Astfel mă recunoaște iar senzorul de mișcare din WC. Da, dar uitați că de fiecare dată eu intru în WC cu grabă mare și treabă mică, presantă, nervoasă și, să mă ia dracu’, n-am ce face mă așez în fața pișoarului fără discernământ și fără să mă gândesc la viitorul imprevizibil al luminii din WC. Orice mișcare a corpului duce la o modificare vizibilă și periculoasă a organului din fața pișoarului. E elementar, băi!

Și nu mai puteam! Am urlat! De ce nu mă mă recunoaște iar senzorul de mișcare din WC?

Eu aveam o istorie! Am ieșit din toaletă frustrat, tâmpit, exasperat de situația bilogică, omorât de algoritmul senzorului, distrus de poziția mea trigonometri că din fața pișoarului. Am urlat! Lumea s-a uitat ca la zombi la mine. Și eu iar urlu: am rămas cu sexul în mână! așa am urlat! fără să-mi dau seama ce spun!

Vin cei doi bodyguarzi Irinel și Stănel și mă invită să golesc incinta

Eu mai mârâi. Lumea mă luase de nebun. Dar eu aveam o problemă reală. O istorie a demnității și a identității. Păi, nu mă recunoaște senzorul de mișcare în toaletă! Este o chestie de identitate umană. Senzorul m-a făcut pe mine? Sau eu, omul, l-am făcut pe el? Până unde merg aceste tehnologii ca să ne ignore? Cine le calibrează să fie împotriva Omului, cel mai frumos animal al omenirii lui? Cine? Cine mă apără pe mine

CA SĂ MĂ-NJURI mai bine, citește înc-o dată articolul:

SENZORUL DE MIȘCARE din BENZINĂRII

DIN ACEEAȘI SERIE DE SCANDAL CITEȘTE ȘI:

Șervețelele de masă.

Droguri Și de Crăciun. Și de Revelion

Mafioții și copiii lor

wOaie, ești prost? pOaie, te face cu capu’, qoae! Despre măreția dintre picioare ajunsă hit pe buzele românilor / Pe mine cine mă apără?

“Boul moralist” în oraș. Băi, stai chill în banca ta, viața mea nu e mă-ta! / Pe mine cine mă apără? Și-n alte articole mă întreb PE NOI CINE NE APĂRĂ?

Violez, violez, Doamne iartă-mă, cum aud „Actul sexual comis de un major cu un minor sub 16 ani constituie viol…” / Pe mine cine mă apără?

Gata să ucid nepalez de la Glovo. Și un român “m-a împușcat”: “De ce nu l-ai omorât, bă, avem destui”.

Porumbeii și ciorile au găinaț. Găinațul mi-a găurit mașina. Să-mpușc păsările, dar cu ce? / Pe mine cine mă apără?

Pisicile nu au suflet, bă! Și nici cățelușii suflețel! Nu au, mânca-le-ați coada! / Pe mine cine mă apără de bazaconii?