Maestru de ceremonii sau arhitect?
Cel mai clar mesaj transmis de congresul PSD e cel al dorintei coplesitoare a partidului de a-si exercita puterea. Ion Iliescu devenise un abces pe corpul politic al partidului si a fost eliminat printr-o operatie chirurgicala rapida. Doar cativa oameni din anturaj i-au ramas credinciosi.
Cel mai indraznet aparator al sau, Corina Cretu, parea ca e tovarasa Elena Ceausescu din 25 decembrie 1989 atunci cand avertiza ca fara Iliescu partidului ii va fi greu sa treaca pragul celor 5%.
Puternicele instincte de supravietuire ale unui partid-mamut nascut pentru a conduce au fost afirmate o data in plus. Felul curat si disciplinat prin care s-a realizat succesiunea imbunatateste imaginea zdrentuita a PSD. A fost o schimbare la varf neplacuta, dar fundamental democratica. Nu este limpede care va fi viitorul lui Adrian Nastase.
Va fi el Marele Vizir al partidului, stapanul masinariei sale, cu un personaj influentabil ocupand fotoliul de lider? Ori a inceput PSD-ul sa ni se reveleze a fi un partid cu o viata democratica veritabila in care stilul autocratic al lui Nastase e si el demodat?
Cativa dintre baronii cei mai rau famati au fost privati de orice pozitii oficiale. Personaje care par retinute sau care au avut rezultate bune in administratie, precum Ioan Rus, Mihai Tanasescu si Titus Corlatean, au fost confirmate in noua conducere. Femei capabile au reusit in sfarsit sa-si croiasca un drum spre conducerea partidului.
Mircea Geoana, noul lider, e un „tehnocrat” iscusit in arta persuasiunii. Relatiile publice si diplomatia reprezinta aria sa de expertiza. Geoana si-a folosit talentul in competitia reala in ce priveste imaginea partidului si a obtinut pentru PSD unele din cele mai bune rezultate din ultimii 15 ani.
E important sa nu uitam ca la victoria sa au contribuit voturile unora din baronii cei mai cunoscuti. Pe cand se adunau in Sala Palatului, le-a devenit limpede ca un Iliescu din ce in ce mai dispretuit incetase sa le mai fie scutul de teflon. El insusi era legat profund de personaje precum Miron Cozma, Omar Hayssam si Rodica Stanoiu, nume care starnesc resentimente puternice la adresa partidului.
Era nevoie un maestru de ceremonii diferit, mai cizelat, iar Geoana era oferta cea mai buna.
Baronul Oprisan de Vrancea s-a asigurat ca delegatii sai voteaza asa cum li s-a prescris. Miron Mitrea, reprezentantul Vrancei in politica nationala, s-a desfatat sub reflectoarele victoriei. In cinstea lui Geoana au ridicat paharul atat baronii, cat si reformistii ezitanti.
In curand, el va trebui sa aleaga intre aceste doua tabere. Daca Monica Macovei reuseste sa faca schimbari in sistemul juridic care sa prefaca Romania intr-un stat bazat pe respectarea legii, atunci o serie de notabilitati pesediste nu vor mai putea obstructiona investigatiile oficiale in propriile afaceri.
Episodul 1998, in care Gabriel Bivolaru, fiul Tartasestilor, aflat acum dupa gratii, a fost insotit la tribunal de Nastase si falanga greilor din PSD in semn de solidaritate, se poate repeta la nesfarsit; daca se intampla asa ceva, Geoana va fi considerat un om de paie.
Ar fi bine pentru Geoana sa afirme puternic si limpede ca nimeni nu e deasupra legii, oricat de mari vor fi fost serviciile aduse partidului; si ca nu trebuie sa existe nici o ascunzatoare pentru oligarhii care au incalcat legea, indiferent de partidul caruia ii apartin. Un astfel de anunt ar fi un pas revolutionar in politica romaneasca.
Baronii nu sunt un grup unit, se vor vaicari, vor face scandal, dar nu le va fi usor sa rastoarne aceasta ofensiva curata. Geoana a venit destul de recent in PSD, iar baronilor le va fi greu sa-l atace speculand activitatea sa din partid. De asemenea, el ar incuraja aripa inca minuscula a adevaratilor reformisti din partid, iar autoritatea sa asupra modernizatorilor va creste.
O lupta scurta, dar intensa in PSD intre reteaua baronilor si modernizatori ar avea drept rezultat un partid mai coerent si mai atragator ce ar putea mult mai bine sa intre intr-o cooperare fructuoasa cu zonele progresive din societate si economie.
Dar in istoria politica romaneasca sunt rare astfel de lupte intre interese ascunse si cei devotati limitarii unei puteri exercitate fara responsabilitate, deseori corupte. Tendinta este de a gasi un compromis prin care fostul sistem profitor isi face operatie estetica.
Daca Geoana evita deciziile dificile si incearca sa-i menajeze pe baroni, PSD-ul va ramane o struto-camila. Geoana va fi un fel de Aldo Moro, fata respectabila a Democratiei Crestine din Italia, sau un Bashir Asaad, figura cultivata care conduce Siria, in spatele careia se afla un partid-stat neindurator.
Alegand intre a fi maestru de ceremonii sau modernizatorul PSD, Mircea Geoana va hotari cu siguranta mai mult decat destinul politic al propriului partid…