Mafia bisnitarilor

Sunt peste tot. Te agata prin baruri, in statii de tramvai, chiar si in magazine. Daca faci imprudenta sa le adresezi o privire, nu mai scapi cu una cu doua. Daca nu vrei un parfum, ti se ofera ceasuri „de marca”, ciorapi, pantofi, chiloti ori chiar costume. Toate la pret de chilipir.

Ce fel de chilipir, afli abia dupa ce, la prima spalare, hainele se destrama ori pantofii te lasa in plina strada cu degetele pe-afara.

Clanurile tiganilor bisnitari s-au organizat intr-o adevarata mafie a afacerilor ilicite. Cu reguli bine stabilite si pe care nu le incalca nimeni. Fiecare si-au luat „felia de tort”, adica zona din oras unde sa-si vanda marfa. Si nu se calca reciproc pe bataturi.

Chilipiruri

Romania se dovedeste a fi un mediu propice pentru micile afaceri, mai ales, cele care nu au absolut nici un temei legal. Afaceri care se bazeaza pe naivitatea si credulitatea oamenilor. Intr-o societate in care majoritatea romanilor isi dramuiesc la sange banii putini, bisnita a inflorit.

Nu exista un loc in Oradea unde sa nu fii abordat de vreun vanzator grabit, care e dornic sa-ti ofere „sansa vietii tale”, un produs de marca pe bani de nimic. Afacerea merge. Nu sunt multi cei care cad in plasa, insa profitul este uneori de peste 3.000 %.

Uneori nu conteaza numarul de clienti, un singur cumparator reusind sa acopere investitia pe viitoarea luna, asta, in cazul in care vanzarile decurg extrem de prost. Nu sunt multi cei care fac asta. Si, toti sunt tigani. In Oradea sunt trei clanuri care se ocupa cu mica specula — Stoica, Baranga si Matei.

Cele trei familii au impanzit orasul cu falsuri „de marca”. Respectul reciproc pare a fi cheia succesului. Cele trei clanuri s-au impartit pe cele mai bune vaduri comerciale.

Una dintre retelele mafiote ale tiganilor bisnitari are controlul deplin al zonelor Nufarul, Cantemir, Piata Rogerius, Centru, iar celelalte doua s-au multumit cu Iosia, Epioscopia, Velenta, Decebal. O lege nescrisa impune regula jocului. Nici una dintre familii nu are voie sa vanda pe teritoriile celeilalte.

Piata de desfacere se intinde si afara orasului in Baile Felix si Baile 1 Mai.

Viata de bisnitar

Feri este unul dintre sutele de tigani bisnitari care au impanzit orasul. Dar, unul dintre putinii care a fost dispus sa vorbeasca despre dedesubturile retelelor de speculanti. „Eu sunt tigan, nimeni nu ma angajeaza”, se plangea Feri. „Am familie mare.

Ce sa fac, sa-i las sa moara de foame? Nu dau in cap la nimeni, macar atata fac”.

Pornind de la acest principiu, majoritatea tiganilor nici macar nu mai incearca sa caute un loc de munca legal si prefera sa bata orasul inseland oamenii. „Eu nu bag pe gat la nimeni, nimic. Lumea vine, cumpara un ceas si se duce. Nimeni nu striga pe strada dupa mine”, mai povesteste Feri.

E adevarat faptul ca prea putini au curajul sa-i ia la rost pe cei de la care a cumparat un chilipir de doua parale. Oamenii se tem si le e frica sa nu ia si o mama de bataie, pe langa frumusica teapa incasata.

„Sefu’, un Rolex?”

Cei mai frumosi bani ies din afacerea cu ceasuri. E lesne de inteles. Ti se ofera ceasuri de marca, fie ele Rolex, Tissot, Seiko, la preturi derizorii. Atunci cand ti se propune sa investesti 3 milioane de lei (300 lei noi) intr-un ceas, care stii sigur ca valoreaza de cel putin 5 ori mai mult, e greu sa refuzi. Tentatia e mare. Iar produsul atat de bine contrafacut, ca-ti ia ochii.

Putina lume stie care e adevarata poveste a ceasurilor. In Oradea, ceasurile, niste falsuri grosolane pentru recunoasterea carora nu trebuie sa fii neaparat specialist, ajung la comanda, din Bucuresti iar acolo vin din Turcia, din mici fabrici clandestine unde „artisti”, inzestrati cu nervi de fier, pun cap la cap toate piesele care dau nastere micilor masinarii piratate.

„Sefu’, un ceas automatic? Ieftin! E Rolex!”. Si, uite-asa tiganii reusesc sa faca profituri sanatoase pe spatele credulilor si a celor care ar face orice sa aiba la incheietura un ceas lipsit de calitate, dar pe care scrie Rolex. Preturile nu sunt batute in cuie.

Negocierea incepe de la 300 de lei noi si poate ajunge chiar la 150. „Daca il vad imbracat ca lumea, ma tin de pret, ca stiu ca are banu’ ”, explica Pisti, un alt bisnitar. „Daca e mai sarac, mai las si eu un pic”.

Daca reuseste sa vanda ceasul la pretul initial, profitul este urias, avand in vedere ca acesta e cumparat din Bucuresti la preturi cuprinse intre 80.000 (8 lei noi) si 250.000 (25 lei noi), modelele mai aratoase fiind si cele mai scumpe. „O parte din bani ii punem de-o parte pentru vremuri mai grele”, spune Pisti.

Apa cu miros de Chanel

Povestea nu este foarte diferita nici in cazul parfumurilor. Interesant este insa faptul ca micii intreprinzatori tuciurii isi procura marfa din doua magazine oradene.

Aparent, afacerea nu deranjeaza pe nimeni si merge ca pe roate, patronul e multumit ca vinde tiganilor o mare parte din marfa adusa de la Bucuresti, iar bisnitarii sunt multumiti ca scot bani pe spatele naivitatii unor persoane lipsite de gust.

Micii afaceristi cumpara parfumurile dintr-unul din magazine, situat pe strada Sucevei, la preturi intre 70 si 100 de mii de lei (7-10 lei noi) si le vand la preturi cuprinse intre 700 de mii (70 lei noi) si 3 milioane (300 lei noi). La randul lui, cumparatorul este fericit ca s-a ales cu un asemenea chilipir.

Asta dureaza de obicei pana la prima utilizare a parfumului, caci, dupa, bucuria dispare odata cu mirosul, adica in vreun minut sau doua, cu toate ca ambalajul prezinta marci precum Dior, Versace, Hugo Boss ori Chanel.

„Sase,vine presa!”

Acesta e codul prin care bisnitarii se anunta, in cazul in care Politia se hotaraste sa faca un control. Raziile sunt acum destul de dese.

Ioan Lenghel, comisar sef in cadrul Politiei Municipiului Oradea, Serviciul Paza si Ordine Publica, declara ca saptamanal, uneori chiar de doua ori pe saptamana, se efectueaza controale in zonele frecventate de bisnitari, in speta prin piete si zona centrala.

Prinsi cu mata in sac, comerciantilor de produse contrafacute, li se confisca marfa si li se aplica o amenda de 250.000 lei (25 lei grei), in baza Legii 12, privind practicile comerciale ilicite. Valoarea amenzii este nesemnificativa, comparativ cu profiturile uriase pe care clanurile tiganilor le scot din vanzarea ilicita. Asa ca numai de amenzi nu le pasa.

„Tigani de matase”

Etnia rroma se imparte in mai multe grupari, in functie de stilul de viata al fiecarei categorii sociale. Astfel, sunt gabori, lovari, corturari, argintari, caldarari si rudari. Cel mai de „rang” sunt gaborii. Din aceasta grupare fac parte atat clanul Stoica, cat si clanul Matei.

Gaborii din Ardeal s-au autointitulat „tigani de matase”, datorita faptului ca sunt curati, si se imbraca elegant