Mai bine am mitui Statul

Secretul lui Polichinelle a iesit in fine la iveala – oficial: in Romania, patalamaua de sofer e de vanzare! Nu se cunoaste amploarea fenomenului, deci putem da frau liber celei mai alarmiste imaginatii. Obtinerea dreptului de a conduce automobilul pe drumurile publice pare sa atarne periculos de mult de o cvasitaxa cu multe nume, toate sinonime ale substantivului „spaga”. Cum si sanatatea cetateanului depinde de ceea ce am putea numi „taxa pe valoarea medicala adaugata”. Cum atatea alte lucruri in vietile noastre depind de „taxe” a caror neplata te scoate din randul oamenilor care razbat sau macar supravietuiesc in societate.

N-am descoperit America, stiam ca in Romania nu te descurci prea bine (sau deloc) daca tii mortis sa (iti) demonstrezi ca „se poate si fara”. Sigur, serviciile care ti se cuvin in calitatea ta de cetatean platitor de impozite ti se vor asterne la picioare, costandu-te doar cat ai platit pentru ele oficial, daca te gasesti mai spre varful piramidei. Pana acolo insa functionarul generic cumuleaza (cinste exceptiilor) rolurile de platitor si incasator de foloase necuvenite. Ce straie imbraca aceste tranzactii sociale in atmosfera rarefiata de la varf nu putem decat banui, dar abunda indiciile despre aplicarea principiului „o mana spala pe alta” – pe sume ametitoare. Detinatorul nominal al Puterii, alegatorul, este insa inselat. (Ras)plata ar trebui sa-i vina, fireste, dupa consumarea actului delegarii prin vot – atata doar ca, la sorocul platii, cel pe care l-ai ajutat „sa se aleaga” uita ca iti datoreaza ceva – si nu ma refer la posibilitatea imbogatirii personale, ci a tuturor.

Comisia Europeana tocmai i-a atentionat pe bulgari ca problema mafiota o sa-i tina in loc. Cel putin vecinii de la Miazazi au un inamic vizibil. La noi, societatea pare sa se fi dovedit mai permeabila, practicile de tip mafiot s-au raspandit in profunzime, devenind aproape respectabile, in sensul de „acceptate” – de voie sau de nevoie. Sunt nevoiti sa si le insuseasca, intr-o oarecare masura, daca nu vor sa fie marginalizati, inclusiv cei lipsiti de astfel de inclinatii. Sistemul peschesului generalizat este imoral din toate punctele de vedere, dar parca aspectul cel mai grav ar fi acela ca este foarte greu (in unele cazuri, in sistemul medical, de exemplu, de-a dreptul imposibil) sa i te sustragi fara a suferi consecinte nemeritate.Ce-i de facut? Un cititor propunea, mai in gluma, mai in serios, sa inchiriem pe 15 ani o mie de politicieni britanici, zece mii de politisti germani si cam vreo tot atatia manageri americani – „si sa-i dam afara pe cei actuali, platiti din taxele noastre, in Guvern, Parlament si administratia publica”.

Cum politicienii britanici si politistii germani nu se vor inghesui sa se mute in Romania, iar managerii americani isi obtin rezultatele spectaculoase mai ales in climatul economic de-acasa, pana una-alta suntem nevoiti sa ne descurcam cu materia prima autohtona. E nevoie de multa educatie de calitate, dar acest remediu da rezultate doar dupa decenii de tratament. Este necesara plivirea drastica a gradinii institutiilor presupuse a fi bratul legii. Rezultate s-ar putea obtine platindu-se salarii care sa reflecte si importanta sociala a profesiunii, si aspectul investitiei in viitor, nu doar raporturile de pe piata muncii. Fondurile necesare pentru imbunatatirea Educatiei, Justitiei si Ordinii Publice ar putea proveni tocmai din banii pe care ne-am permite sa-i dam in plus statului daca am refuza cu totii, la unison, sa-i cheltuim sub forma de mita.

Romania libera.