Malvinița. Așa se scrie dragostea - Cea mai frumoasă carte de dragoste 2021

Asta-i aventură. Asta-i dragoste adevărată. În 1988, am fost la Bran, la Petre Sirin și Sașa Lupescu. Ei mi-au arătat un caiet numit „Moartea Malviniței”. În caiet erau lipite scrisori de dragoste și diverse acte. Petre Sirin le-a pus într-o ordine cronologică pentru a compune viața Malviniței. O femeie din Basarabia, care supraviețuise războiului, divorțului, ajunsă în Bucureștiul comunist. A trecut timpul având iubiți de toată mâna, care mai de care mai arătoși, mai orbi, mai lacomi. Mulți i-au scris scrisori de amor. Malvinița murind în 1969, lăsase în urma sa aceste scrisori înfocate. Petre le lipise cu clei în caiet. Eu am luat caietul acesta și l-am comentat în 2018 cu studenții de la Litere – Comunicare și Relații Publice. Așa se scrie dragostea. Malvinița, Polirom, 2021

Scrisori de dragoste și comentarii înfierbântate găsiți astăzi în cartea publicată de Polirom numită” Malvinița. Așa se scrie dragostea. Epistolar erotic.” E o adevărată aventură. A scrisului îndrăgostit. Malviniței i se scriu scrisori între 1940-1960. Scrisorile acelea sunt adunate și îngrijite de Petre Sirin în anii 1980. Eu iau acele scrisori și le ador-comentez cu studenții de la Litere în 2018. Vorbim de cum este cu Ne-murirea? Acest „lanț al slăbiciunilor” este nemurire. Cum să nu fie asta cea mai frumoasă carte de dragoste a lui 2021? Sunt îndrăgostit de Malvinița. Eu i-am scris o carte nu ca toți bărbații care i-au scris doar bilețele de amor. Cum să nu fie cea mai frumoasă carte de dragoste din 2021? Am reușit să lucrez cot la cot, gând la gând cu studenții de la Litere-CRP, făcând un fusion de timpuri, mentalități.

Iată aici un fragment din cartea „Malvinița. Așa se scrie dragostea”, Editura Polirom, 2021

Petre Sirin scrie: „Într-o seară mohorîtă de sfîrşit de noiembrie 1969 a venit Puiculiţa la mine, în Mircea Vodă 68 să mă anunţe pierită că a murit Malviniţa… Mamei, care mai avea şi ea doar un an de trăit, nu i-am spus, ca să n-o impresionez. Realitatea era că nu mă aşteptam la aşa ceva. O mai văzusem doar o singură dată bolnavă, cu vreo doi-trei ani înainte cînd zbaterea ei pe patul de suferinţă, teama de animal hăituit care emana dintr-însa, ochii ei ieşiţi din orbite, m-au impresionat mult… Dar asta fusese şi trecuse. Căci în ultimul timp părea foarte zdravănă şi mulţumită de viaţă. Şi iată că… Am revăzut-o doar a doua sau a treia zi expusă într-unul din aparteurile Crematoriului, înainte de incinerare. Parcă i-am aşezat o şuviţă rebelă de păr şi am răspîndit flori în jurul ei… Locuind singură, după moartea ei camera a trebuit urgent evacuată pentru a fi redată fondului de stat de care aparţinea. Astfel, într-o anume zi toţi prietenii ei ne-am strîns şi am împărţit bruma de lucruşoare rămase. Pentru Puiculiţa am ales o aplică de perete din ceramică verde înfăţişînd o Madonă, iar pentru mine, eu fiind hîrţogar de meserie, am adunat de-a valma într-o faţă de pernă toate hîrtiuţele, scrisorile vechi, tăieturi din ziare, pe care – dintr-un motiv sau altul – le păstrase chiar ea într-o debara… Şi iată că acum, la 24 de ani distanţă, le-am luat la mînă, le-am cercetat şi am alcătuit din aceste documente de epocă o biografie, o întreagă viaţă cu toate etapele ei, cu atmosferă de epocă autentică, cu toate personajele stranii care au însoţit-o, cu toţi băieţii frumoşi şi tineri pe care i-a iubit… Şi a iubit pe mulţi, şi tot aşa – mulţi au iubit-o, încît, pînă la urmă s-a degajat din toate acestea o personalitate puternică, nu prea frumoasă, dar sclipitoare de spirit, de farmec şi de sete de viaţă – un monument ca acela pe care nefericitul Prinţ al Danemarcii îl cerea rîvnei lui Horaţio zicînd: “Povesteşte totul cum s-a-ntîmplat şi cum a fost. Căci restul – e neant!”

CINE-I MALVINIȚA?

CERTIFICAT DE NAŞTERE Reconstituire Sfatul Popular al Oraşului Bucureşti Starea Civilă Raionul 23 August Certificat de naştere Seria Nb Nr. 881156 Numele Engler Prenumele Malvina Sexul femeiesc Data naşterii Anul 1906 (unamie nouăsute şase) Luna Februarie Ziua 20 (douăzeci) Naşterea a fost trecută în registrul Stării Civile la nr. 195 din anul 1952 luna Septembrie ziua 22. Părinţii: Numele tatăului: Engler Carol Numele mamei: Engler Roza LOCUL NAŞTERII COPILULUI Localitatea Cernăuţi URSS LOCUL ÎNREGISTRĂRII Loc.Bucureşti Raionul 23 August Eliberat astăzi 22 Septembrie 1952 Nr. 9566 Semnătura

PAŞAPORT PENTRU STRĂINĂTATE NR. 711729 Etatea – 22 ani Talia – înaltă Fruntea – potrivită Sprîncenile – negre Ochii – căprui Nasul – potrivit Gura – potrivită Bărbia – lunguiaţă Tenul – brun

Scrisori ale lui Paul pentru Malvinița:

„Încerc să aştern câteva rânduri, căci desigur nu vor avea nici o logică, nici o continuitate, căci atât de multe aş avea de spus, încât un haos, nebulos, îmi bate gândul. S-au scurs atâtea luni, cari mi-au dăruit o fericire poate prea intensă, căci din această cauză am sorbit cupa amărăciunii cu atât nesaţ. Mi-e cugetul pustiu şi apăsător ca o zi de toamnă ceţoasă. Nu mai am astâmpăr, căci de azi, drumurile noastre se despart, pentru o vreme, sau poate definitiv! 1940! Va fi punctul de plecare către culmile accesibile unui pământean, ca neantul va lăsa perdeaua greoaie, ducând un suflet, un corp atât, de terfelit, care are totuşi sensibilitatea caracteristică acestor indivizi. De nu voi putea învinge definitiv sfărâmând această hidră, producătoare de iluzii. Tu urmează-ţi calea senină, având conştiinţa împăcată, că numai tu; ai putut reuşi, chiar dacă bunăvoinţa ce o arăt, se va opri aci. Îţi trimit aceste petale, sensibile, care sigur se vor ofili, petale mângâiate de cugetul meu; priveşte-le totuşi cu încredere, căci dragostea neţărmurită ce-ţi port va învinge. Trebuie pentru ca Tu să fii Femee, iar eu Bărbatul Tău!” Paul 4 Ianuarie 1940

„18.II.1940 Maditta mea,

S-au scurs atâtea zile, de când nu te-am văzut, de când nu am mai dat nici un fel de semn, pentru a şti ce sa-ntâmplat cu mine! Poate, dar nu aşi vrea să cred, căci ar fi prea groaznic, ca acest interval atât de chinuitor pentru mine, să fi coborât în sufletul tău, întunericul ce mă-nspăimântă; o pagină de iubire trecută, lăsată în grija amintirilor, pentru a vedea zorii luminoşi ai alteia. Dar nu cred, căci tu Maditta ai fost aceia cari ai decis astfel, de a reacţiona în contra soartei, de a răzbate, de a învinge. Şi-apoi, tot tu Maditta, mi-ai răspuns când m-am întors după cele două săptămâni de lipsă ce au urmat Crăciunului, la întrebarea “ce ai făcut? – te-am aşteptat Paul! Aşi vrea din tot sufletul meu, care uneori pentru tine a vibrat şi care uneori pentru tine pulsează, ca răspunsul să fie acelaş, dar sincer! Aşi vrea să recapitulez aceste două săptămâni de zbucium, căci uneori tu eşti fiinţa cărei îi spun totul şi care are acest drept. Ai plecat fără nici un cuvânt în acea seară de la Dna Erceanu, spre surprinderea mea. A doua zi, telefonul, mi s-a spus de către D., care de altfel este cât se poate de bine dresată, că Doamna a plecat împreună cu Domnul şi să nu mai telefonez, că vei lipsi mult timp. Îţi închipui ce agreabilă surpriză?!

Am căutat să aflu veşti dela excelentele tale prietene, cari mi-au confirmat plecarea ta, spunând că eşti într-o stare de profundă nervozitate, lucru exact, constatat şi de mine şi că ai plecat pentru asta într-un sanatoriu. Unde? Tu, iubita mea, ştii starea sufletească prin care treceam atunci; acest fapt m-a făcut de cât să mă compleşească. Căutam să-mi găsesc o explicaţie, fără a putea reuşi. Dezolat am plecat la Buşteni, singur însă, iar visul meu de a petrece câte-va zile alături de fiinţa care reprezintă bucuria zilelor mele, viitorul meu, se spulberase. Ştiu că ai un suflet extrem de curios. Vedeam cât de mult te consuma când ştiai că nu am nici un rost, că venirea noaptei reprezenta pentru mine o problemă. Ai fost atât de umană Maditta.

Nu voi uita aceste lucruri niciodată. După câte-va zile, mai exact Luni dimineaţa la ora 6 am sosit la Bucureşti. M-am dus la Minister unde spre surpriza mea, locul din Ploeşti se ocupase. Eram numit la un spital mixt – la Rodovan. Pe la orele 10 ţi-am telefonat dar nici un răspuns. Am plecat la acel spital, unde am suportat zile de chin. Singur, neştiind ce este cu tine. Am avut telegrafic dimisia, pentru ca dumincă după amiaz să mă întorc la Bucureşti. Am fost la Dna Esani, care nu a putut să-mi dea nici o relaţiune, căci nici ea nu te-a mai văzut din acea seară. Chiar în acea zi am fost la Consul Guvernului pe lângă Casa Centrală, care îmi este un preten şi astfel iată-mă detaşat la Buşteni la spital, ca medic secundar. Am început să-mi refac viaţa, căci sunt nevoit ca la orele 8 să fac vizita. Deci păşesc într-o viaţă nouă, o viaţă compatibilă cu menirea unui bărbat.

Acest lucru poate te va bucura mai mult decât restul, căci ştiu cât ţineai să muncesc. Ori, eu nu mă speriam de muncă, dar nu aveam posibilităţi de-a desfăşura o activitate spitaliceasă la Bucureşti. Sunt mulţumit de acest aranjament dar toată această încordare care a sfârşit cu bine, aşi vrea din tot sufletul meu ca persoana ce-I divinizată de mine Maditta, să nu fi suferit transformări sufleteşti cari ar distruge totul în mine. Îţi dai seam cu câtă greutate suport aceste zile apăsătoare din cauza distanţei, dar vreau ca în ziua când te voi vedea, să pot păşi cu fruntea sus, fără a mai avea grijă unde voi munci.

Pentru tine muncesc, căci singurul ideal ce-l am în viaţă este a putea ajunge acolo, ca tu să poţi fi fericită. Continui să visez la lucruri atât de frumoase şi sensibile din aceste luni de când ne cunoaştem, când eram pe deplin fericit, căci numai tu iubita mea, mai făcut pe deplin fericit. Tu ai posibilitatea de a veni la Buşteni, cel puţin pentru o zi. Maditta, acele zile promise de a le petrece împreună şi cari au avut cu totul un alt sfârşit, dămi-le acum, acum când am şi eu o siguranţă în ziua de mîine. Nu va fi om mai fericit pe această lume, ochii mei nu vor avea atâtea lacrămi de fericire. Te rog mult de tot, răspunde-mi imediat ce primeşti aceste rânduri căci îmi este atât de dor de tine, de Maditta mea – Te ştiu cam leneşă, dar fă un effort, căci ştii cât doresc acest lucru. Până atunci te sărut cu toată patima, aşa cum numai pe tine te iubesc. Paul

Judecarea lui Paul. După scrisorile lui. Ce spun studenții în 2019

” „Paul cel care iubeşte cu foc, cel nebun de dragostea pe care io poartă Malvinei. Profund şi pasional, sincer şi încrezător, doritor şi admirator, îşi arată slăbiciunea față de ea – femeia icoană. Sentimentele profunde pe care le poartă iubitei sale îl determină să ajungă la stabilitate financiară şi să aspire spre mai bine. O latură demnă de un bărbat care vrea să ofere stabilitate pentru a putea contura un viitor alături de cea pe care o ridică la rangul de femeie ideală. Statutul său în societate, de doctor, îi conferă partenerei o poziție favo rabilă, dar asta aşteaptă ea de la el?

Paul, crezi că „Maditta” ta este satisfăcută doar de poziția ta în societate şi de do rința ta de a persevera? Crezi că te reprezintă melancolia ta şi stările de anxie tate? Da, ştiu că eşti om şi că durerea poate da frâu liber celor mai intime sentimente, dar ea nu asta vrea… trecerile de la o etapă a vieții la alta sau unele dorințe sunt foarte costisitoare sentimental şi, astfel, poate au fost aspecte care țiau scăpat din vedere. Iubirea şi respectul 62 Eugen Istodor pe care i le porți iubitei tale sunt de apreciat, dar, în dorința ta de mai bine, cred că nu ai sesizat ceea ce vrea ea cu adevărat, astfel sa ajuns la durerea pe care o trăieşti acum.

Maditta de la 1940 întruchipa femeia de azi: femeia independentă, sigură pe ea, demnă, focoasă, exuberantă. tu, bărbatul de la 1940, erai pregătit pentru o astfel de „femee”? Amintirea mângâierii pe păr trezeşte în tine dorința carnală de cea careți era cândva „o amforă vie” ce te purta pe culmile plăcerii. Probabil, în cele 20 de minute în care teai oprit din scris, ai căzut pradă autosatisfacerii, iar pal mați este „ventuza” care poate reproduce gândurile pline de fierbințeli. Nu te ruşina, Maditta îți cunoaşte firea dor nică şi nesfârşită, dar tu îi cunoşti firea?”

Studenții din 2018, care au trudit la cartea Malvinița. Așa se scrie dragostea”, Polirom 2021 sunt enumerați aici. Ieri ei au absolvit Facultatea de Litere, Comunicare, Relații Publice:

Cristina Bălan, Teodora Bratu, Robert Cojoacă, Ana Maria Cojocariu, Simona Covache, Denisa Dulea, Mariana Gheorghe, Ana Gherghiță, Ioana Ghimpețeanu, Cristina Ion, Andreea Ioniță, Bianca Jica, Viorela Marcu, Paula Georgiana Marin, Cristina Murgea, Miruna Pană, Andreea Potinteu, Mara Neag, Roxana Negoiță, Andrada Nițu, Ștefania Sima, Ana Toma, Miruna Topliceanu, Denisa Zaharia.

Da, Malvinița este o carte. Cartea se cumpără, se citește, se comentează. Toate aceste lucruri le poți face pe site-ul Polirom