Maria Schutz a inmormantat „Sere Codlea” Brasov

Asa cum am promis, continuam seria dezvaluirilor, in ceea ce priveste modalitatile paralele cu legea, prin care asa-zisa femeie de afaceri Maria “Lili” Schutz a incercat sa se imbogateasca “peste noapte”.

Devalizare “pana la blana” – este expresia care descrie, cel mai bine, puzderia de ilegalitati comise de Maria Lili Schutz, din momentul in care s-a vazut mare patroana peste – o data inegalabilul producator de legume fructe si flori – SC “Sere Codlea Brasov”.

Primul pas l-a constituit justificarea in contabilitatea “Sere Codlea” si a “Gini Transcom” Craiova a celor 2,6 miliarde de lei, pe care Schutz le primise cadou de la directorul Albu Erwin (in schimbul promisiunii ca ii va ceda 19% din actiuni) si ce fusesera folosite pentru a plati avansul catre stat, in vederea achizitionarii unitatii brasovene.

Astfel, pentru a putea justifica cele 2,6 miliarde de lei, latifundiara Schutz a intocmit o serie de facturi fictive, de aprovizionare a SC “Sere Codlea”, cu materie prima furnizata – de catre cine credeti(?) – SC “Gini Transcom” Craiova, una dintre nenumaratele firme fantoma surori ale patroanei Schutz.

Pe langa faptul ca multe dintre produsele respective nici nu au fost, vreodata, livrate, in realitate, unitatea brasoveana s-a mai si vazut nevoita sa plateasca pentru ele preturi – putin spus – exorbitante.

Spre exemplu (conform facturii nr. 6251690/30.12.2000, vezi facsimil 1), “Sere Brasov” a cumparat de la “Gini Transcom” Craiova trei kilograme de samanta de castraveti cu… 654,738 milioane de lei. Pe semne ca samanta respectiva era din aur sau diamante, caci, alta explicatie logica si, in acelasi timp, pertinenta, nu poate exista.

Alte doua kilograme din acelasi tip de samanta de castraveti (probabil similara bobului de fasole din care a crescut “vrejul lui Jack”) au mai costat “Sere Codlea” alte 436, 492 de milioane de lei, in data de 24 ianuarie a anului 2001, conform facturii nr. 3495906 (facsimil 2). Un alt exemplu il constituie achizitionarea, pe aceeasi filiera (factura nr. 3495898/30.12.

2000, facsimil 3), a 1.000 kg de samanta de tomate, la pretul de 522, 291 milioane de lei, in conditiile in care marfa respectiva costa, la pretul pietei, de patru ori mai putin, iar necesarul “Sere Codlea” era de zece kilograme pe an. O fi vrut “madame” Schutz sa fie sigura ca serele nu vor ramane fara materie prima in… urmatorul secol.

Nici sarbatorirea Revelionului nu i-a impiedicat pe angajatii “Sere Codlea” si “Gini Transcom” sa munceasca, dupa cum reiese din factura nr.

6251692 (facsimil 4), incheiata intre cele doua firme in penultima zi a anului 2000, cand patru kilograme de samanta de ridichii au mai “usurat” unitatea brasoveana de alte 75,869 milioane de lei, cand, daca ar fi fost cumparata dintr-o simpla piata, marfa in cauza ar fi costat mai putin de 100.000 de lei, spun specialistii agronomi.

“Da-i inainte cu tupeu!”

O data ce a reusit sa justifice cele 2,6 miliarde de lei pe care Albu Erwin i le facuse cadou inainte de privatizarea “Sere Codlea” si a realizat ca nici o institutie a statului nu s-a autosesizat cu privire la magariile pe cat de flagrante pe atat de usor dovedibile, latifundiara Schutz a inceput sa se ghideze dupa celebrul refren „Da-i inainte cu tupeu!”.

{i anume, stimabila a continuat sa intocmeasca facturi fictive, din care reiesea ca celelalte firme ale sale livrau ingrasaminte chimice foliare si materie prima, catre “Sere Codlea”. Bineinteles la preturi care de care mai exorbitante si fara ca bunurile mentionate in actele respective sa ajunga, intotdeauna, si in realitate la benerficiar.

Astfel, pe langa faptul ca a “jupuit” serele de zeci de miliarde de lei, patroana Schutz s-a asigurat si ca uitatea brasoveana sa acumuleze datorii imense catre alte firme ale sale.

Pasul doi: eliminarea SIF Transilvania

Mmotivul pentru care latifundiara Schutz s-a asigurat ca “Sere Codlea” sa acumuleze datorii imense catre “Gini Transcom” l-a constituit incercarea de a elimina sau scadea la minimum procentul de 31,02% din actiunile pe care SIF Transilvania le detinea la unitatea brasoveana.

Cum “Sere Codlea” nu avea de unde sa achite catre “Gini Transcom” imensele datorii acumulate prin derularea de tranzactii comerciale fictive, ba chiar la preturi super-supraevaluate, patroana Schutz a considerat suma respectiva drept o majorare a capitalului unitatii brasovene, cu aportul firmei sale craiovene.

Decizia a fost luata, bineinteles, de catre latifundiara Schutz, fara consimtamantul sau stiinta AGA. Astfel SIF Transilvania s-a trezit, peste noapte, ca mai detine doar aproximativ 13% din actiunile “Sere Codlea” (fata de 31,02% cat avea), ca urmare a escrocheriei financiare (pardon!) majorarii de capital puse in scena de “Lilisor” Schutz.

Bineinteles ca SIF Transilvania a sesizat imediat instanta cu privire la aceasta operatiune, dupa cum confirma directorul Serviciului juridic al institutiei, Nicolae Medrea. Numai ca, litigiul nu a fost solutionat nici macar pana in prezent, iar, intre timp, latifundiara Schutz continua sa “stoarca” serele din Codlea.

Datorii de sute de miliarde de lei

Cum toate fondurile “Sere Codlea” au fost directionate de catre “patroana” Schutz catre propriul buzunar, unitatea s-a vazut in imposibilitatea de a-si achita datoriile catre stat sau furnizorii de servicii.

Astfel s-a ajuns ca unitatea brasoveana sa datoreze catre Distrigaz 130 de miliarde de lei (dintre care 98 de miliarde fara penalizari), reprezentand contravaloarea gazului furnizat pentru incalzirea serelor, catre Primaria municipiului Codlea circa zece miliarde de lei, reprezentand taze si impozite pentru bunurile mobile si imobile ale societatii, iar catre Directia de Finante Brasov peste 36

de miliarde de lei, ce reprezinta TVA si impozite. Cat despre achitarea taxelor de asigurari de sanatate, de pensie, somaj etc pentru angajati, nici vorba.

{i ca tot veni vorba despre angajati, din 1500 cati erau atunci cand societatea s-a privatizat au mai ramas mai putin de 400, caci “madame” Schutz nu s-a sinchisit “nici cat negru sub unghie” de angajamentul luat in fata Ministerului Agriculturii (la privatizare), atunci cand a trecut la concedieri.

Seria continua

Vanzarea, tot catre firme ce-i apartin si la preturi de nimic, a unor active extrem de importante ale “Sere Codlea”, fara vreo aprobare a AGA si in timp ce acestea se aflau puse sub sechestru de catre stat, concedierea a sute de angajati – in contradictie cu angajamentele luate, la privatizare, fata de Ministerul Agriculturii – obtinerea de subventii, de la stat, intr-un mod la

fel de ilegal si ingroparea unitatii brasovene in datorii sunt doar alte cateva dintre “magariile” Mariei Schutz. Cat despre investitiile pe care Schutz ar fi trebuit sa le faca la “Sere Codlea”, in conformitate cu acelasi contract de privatizare, acestea reprezinta o alta mare pacaleala.

Amanunte despre toate acestea – si nu numai – in numere viitoare ale cotidianului nostru.

Numele premierului Nastase, “mocirlit” de Maria Schutz

Printre cele mai noi “peripetii” ale Mariei Schutz se numara raspandirea zvonului ca penultima sa achizitie, Piscicola Dunareni, ar apartine, in realitate, sotiei premierului Adrian Nastase. Zvon raspandit de “Lili” Schutz pentru ca nu cumva autoritatile sa aiba curajul de a o lua la intrebari cu privire la alte “magarii” pe care le comite si la aceasta unitate.

Pana una-alta, zvonul mincinos a adus, insa, doar antipatia localnicilor fata de premierul Adrian Nastase si partidul de guvernamant, care ar putea pierde alegerile locale (si nu numai) in comunele din zona de sud a judetului tocmai din aceasta cauza.