Marii ticalosi mici

Sunt cei care nu te distrug si nici nu-ti deviaza destinul, dar iti mananca zilele. Sunt cei care te fac sa te simti un vierme pe care ei il strivesc ori de cate ori vor. Ei sunt executorii abuzurilor. Prin ei lucreaza primarii corupti, comisarii de politie jegosi, judecatorii murdari si procurorii care l-ar putea scoate si pe Cain basma curata. Ei au o putere absoluta asupra cererilor tale la ghiseu si asupra zilelor tale de contribuabil. In timp ce marele primar inaugureaza triumfator piete de duminica impreuna cu premierul, ca si cum amandoi s-ar duce la vanatoare de chilipiruri, in pietele clasice, executorii spagii merg la brat cu mafiotii legumelor si cu protectorii cantarelor hoate.

Daca te duci la tribunal cu oasele rupte, dupa ce ai fost lovit pe zebra de masina Cuiva, te trezesti ca raportul politistului constatator te-a scos de pe zebra, fiindca in timp ce pe tine te ducea vreun omul lui Dumnezeu la Urgenta, pentru reparatii, Cineva care te-a lovit il convingea cu argumente fosnitoare sau de autoritate primejdioasa pe agentul constatator ca ai sarit in fata masinii sale, ca sa i-o strici si sa-l santajezi.

Tu esti cel care intr-un proces de restituire a unei case care iti apartine te trezesti ca trebuie sa platesti cheltuieli de judecata, iar daca iti cauti dreptatea la un tribunal international, esti acuzat de tradare de tara. Tu esti dobitocul cauzelor mici si mari si prizonierul ticalosilor mici, cu salarii direct proportionale, care vor sa te mulga de un ban, ca sa nu se duca degeaba la serviciu.

Pentru orice miza publica, oricat de marunta, nu te astepta, idiotule, ca executorimea spagilor sa-ti dea dreptate, chiar daca soliciti printr-o cerere sa ti se confirme ca unu si cu unu fac doi. Cineva, nu eu, a patit-o rusinos pentru un nenorocit de loc de parcare in spatele blocului. Baga o cerere cuviincioasa, dar i se spune ca nu e cazul.

Omul, de fapt femeia, insista si primeste numar de inregistrare. Si cand se duce din nou sa vada ce e cu locul de parcare afla ca s-au dat toate. Femeia nu se lasa, se duce in audienta si spune calma ca are rabdare, inclusiv daca e vorba de mers la tribunal, si cand aud de tribunal executorii ii spun ca au mai ramas cateva locuri si o invita sa-si aleaga unul dintre ele. A doua zi se duce ea sa-si aleaga locul. Pana sa intre aude povestile altora. Nu li s-au primit cererile, au fost plimbati cu vorba. Pai de ce nu-i reclamati?, intreaba femeia. “Doamna, daca nu va pricepeti, nu va bagati, eu am nevoie de o pila, nu sa ma cert cu ei.” Cand a iesit doamna care nu se pricepea, cu coada pe sus si cu locul ales, o cetateanca pensionara s-a luat dupa ea sa-i spuna si ei unde trebuia sa bage spaga. Pai nu v-am zis ca eu n-am dat nimic! “Te aude Dumnezeu ca minti o femeie batrana!”

Dreptul prostilor la certitudini ar putea fi induiosator, daca in multimea lor n-ar trai in perfecta simbioza cu ticalosii si daca n-ar incerca sa-ti impuna sistemul lor de valori. Voluptatea de a se lasa calcati pe gat nu le vine din masochism, ci din incapacitatea de a respecta altfel decat din frica. Lipsa de discernamant si neputinta lui de a razbate fara pile si proptele il fac pe prost sa admire ticalosia si sa-i caute complicitatea. Iar atunci cand ajunge in vreo functie – si ajunge pentru ca e tenace si nu se da in laturi de la nimic -, prima lui grija e sa experimenteze saritura cu picioarele pe tine. Daca te lasi.

Cotidianul.