Marius Oprea este "sărit de pe fix", dar asta nu-nseamnă să-l condamnăm la moarte

Și este „sărit de pe fix” pentru că eu n-aș fi în stare vreodată, nici beat mort, să fac ce a făcut și face el. În anii din urmă, în care nici dracu n-a știut de el, a umblat pe dealuri, prin poieni, în frig, pe ploaie, și a săpat în căutarea victimelor comuniste îngropate fără cruce, fără vreun semn lumesc. A găsit schelete de oameni uciși și a alinat tragedii ale copiilor, rudelor acestora. A făcut multe excese cu limba lui ascuțită, pentru că societatea noastră este anchilozată ca multe altele. A spus cu înfumurarea lui multe tâmpenii. Dar, dincolo de astea nu este normal ca Marius Oprea, la 55 de ani, să fie șomer, să moară de foame.

Da, este un câine de om, un câine de om de care avem nevoie!

Uite situația lui ca om acum, pe o postare pe Facebook:

Da, este un câine de om, un câine de om de care avem nevoie!

Adevărat, de mintea lui radicală, de gura lui diabolică trebuie să te ferești. Mănâncă criminali pe păine. Mi-a spus-o și mie de câteva ori de m-am crucit, de mi-a dat sângele pe nas.

El este sărit „de pe fix” pentru că face ce niciunul dintre noi nu facem.

Am uitat de cancerul comunist care în 50 de ani și-a îngropat victimele, în tăcere. Și le-a îngropat pe unde nici dracul nu știe. Trupuri schingiuite, trupuri maltratate, trupuri ucise. Marius Oprea se ocupă de gunoaiele astea umane care au ucis cu sânge rece oameni nevinovați. Ne-au omorât semenii.

Marius Oprea deratizează lumea asta de ticăloși.

Alină suferințe de mame, de soții, de copii, de rude.

Mame, copii, rude care uitaseră și ele de lacrimile cu care au udat pernele așteptărilor în nopți reci de comunism.

Marius Oprea ne vorbește cu fiecare săpătură a lui în mormânt, în pământ despre libertatea care nu trebuie îngrădită.

Avem nevoie de Marius Oprea angajat la stat. De ce?

Ca demersul lui pentru libertate să continue. Ce om din mediul privat ar da bani pentru un răzbunător, mai rău, pentru anchetarea comunismului?

Nimeni. Nimeni nu înțelege obsesiile lui Marius Oprea pe lumea asta.

Obsesiile lui nu aduc beneficiu, nu se pot lista pe bursă. Cum nici libertatea, dreptatea, adevărul fără rest pentru care Marius Oprea nu-și ține gura.

Instituția statului care se ocupă cu acest trecut criminal nu-i alta decât IICCMER.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc

Marius Oprea nu-i Constantinescu Emil care studiază, sanchi, Levantul.

Nu-i nici Gelu Voican care freacă Revoluția.

Pentru acești închipuiți statul consumă bugete înspăimântătoare cu ce folos? Nimicurile lor ridicate la nivel de cercetare.

Doar pentru îngâmfarea lor, doar pentru că au avut “un spate”, au profit de pile și relații.

A fost desființat Institutul lui Voican? Să fie și al lui Constantinescu desființat.

Și cum nu mă pricep la niciun fel de bugete, uite să se facă buget pentru salariul acestui Marius Oprea și nebunia lui vindecătoare.

Știu, cu Marius Oprea nu te joci. Marius Oprea își atacă sângeros contemporanii. Și tocmai el a devenit victima luptelor cu breasla, în care a intrat.

El însă are o obsesie vindecătoare pentru România de astăzi. Ne vindecă de propriul trecut criminal.

El nu caută nimănui nod în papură.

De n-ai vreun motiv să te temi, Marius Oprea te lasă viu și nevătămat.

Marius Oprea știe istoria comunismului pe pâine și asta uneori este în dezavantajul lui că poate speculează chestii și crede prea mult în ele.

Dar cine n-o face?

Pe scurt. Marius Oprea are 55 de ani și este șomer.

Carmen Mușat și “Observatorul cultural” îi crează o formă de supraviețuire formală (mulțumim Carmen!). Ceva bani lua de la IICCMER și colaborări, dar IICCMER i-a tăiat banii și omul a rămas al nimănui.

Este muritor de foame. Marius Oprea la 55 de ani are o viață în față. O viață pentru tămăduirea bolilor noastre ca societate.