Sari direct la conținut

Marte se află la cea mai mică distanță față de Terra. Cum o găsești pe cer și când o poți vedea

HotNews.ro
Marte, vazuta de Perseverance, Foto: NASA /JPL-Caltech
Marte, vazuta de Perseverance, Foto: NASA /JPL-Caltech

În luna decembrie, Marte este planeta care trebuie urmărită, pentru că se află foarte bine poziționată pentru observații. Se vede toată noaptea și este foarte sus pe cer la miezul nopții pentru că este la opoziție, adică în partea opusă Soarelui pe cer. O dată la 26 de luni Marte se află foarte aproape de Terra și în funcție de acest eveniment sunt lansate și misiunile de cercetare către Planeta Roșie.

Marte și Terra – între 53 și 401 milioane km

Pe 8 decembrie planeta Marte se va afla la opoziție, când Soarele, Pământul și Marte se vor alinia. Din păcate, prognoza meteo nu este prea grozavă și arată și câteva nopți noroase.

Anul pe Marte durează doi ani pământești, iar ziua este de 24 de ore. Marte este mult mai mică decât Terra (o zecime din masa terestră), iar temperatura medie este – 65 de grade, față de +15 grade pe Terra.

Dacă cele două planete ar avea orbite perfect circulare distanța minimă dintre ele ar fi mereu aceeași, însă cum orbitele sunt eliptice, distanța variază enorm. Și atracția gravitațională schimbă un pic forma orbitei: spre exemplu Jupiter influențează orbita marțiană.

Cea mai mică distanță dintre Marte și Terra, 54,6 milioane km, a fost atinsă în 2003, iar distanța atunci a fost cea mai mică din ultimii 60.000 de ani, urmând ca cele două planete din Sistemul Solar să fie la fel de apropiate abia în anul 2287. În octombrie 2020 Marte a fost la 62 milioane km de Terra, în decembrie 2022 este la 81 milioane km.

Când Marte este atât de aproape, devine extrem de luminoasă pe cerul nopții, fiind al doilea cel mai luminos corp ceresc după Lună, în această perioadă.

Distanța medie dintre Marte și Terra este 225 milioane km, iar cea maximă: 401 milioane km.

Marte în decembrie 2022 – Când să o vezi și cum o recunoști

În luna decembrie Marte este planeta care trebuie urmărită, pentru că se află foarte bine poziționată pentru observații. Se vede toată noaptea și este foarte sus pe cer la miezul nopții pentru că este la opoziție, adică în partea opusă Soarelui pe cer, scrie Observatorul Astronomic din București.

Opozițiile se produc la fiecare 2 ani și câteva luni, iar următoarea va veni de abia în 2025.

Este momentul când Marte este și mai aproape de Pământ, deci este la maxim de strălucire și se vede mare prin telescop.

Opoziția vine pe 8 decembrie, dar Marte se vede la fel de bine pe tot parcursul lunii. Diametrul aparent al planetei în timpul opoziției va fi de 17 secunde de arc.

Pentru a o vedea pe cer, priviți pe la ora 18 înspre est, unde se vede o stea strălucitoare. Sau priviți pe la ora 20 mai sus pe cer, tot înspre est, sau, la miezul nopții sus pe cer, înspre sud. Oricum ați face ar trebui să vedeți un astru extrem de strălucitor, portocaliu, care nu pâlpâie. Este Marte.

Luna trece pe lângă Marte în serile de 7 și 8 decembrie.

Saturn și Jupiter

Saturn se vede seara pe cer, imediat după cum se face seară până la ora 21, când apune.

Este încă ușor să îl găsiți pe Saturn: priviți înspre sud-vest pe la ora 20 și veți vedea, nu foarte sus față de orizont, o stea. Aceasta este Saturn. Dacă nu pâlpâie sigur este Saturn, dar oricum zona în care se află nu are stele la fel de strălucitoare.

Jupiter încă se vede bine. La ora 19 se află sus pe cer, înspre sud. Priviți în acea direcție, la acea oră și veți vedea o stea foarte strălucitoare. Este Jupiter. În orele următoare puteți privi cum se îndreaptă înspre apus. Planeta apune la miezul nopții.

Cerul lunii decembrie

Cerul în serile de decembrie conține constelații care fac parte din mitul lui Perseu. Constelațiile se întind de la orizontul vestic până deasupra capului, explică cei de la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Eroul, Perseus, se află sus pe cer, înspre est, aproape de zenit (deasupra capului). El se întinde spre Andromeda, pe care o salvează. Nu departe de ei se află constelația sub forma literei „W”, Cassiopeia, mama Andromedei.

Cea mai strălucitoare stea din Perseus se numește Mirfak (alpha Persei) și se poate identifica ușor ca steaua strălucitoare de sub W-ul format de stelele din Cassiopeia. A doua stea ca strălucire din Perseus se numește Algol (Ochiul diavolului), o stea a cărei strălucire variază în timp, din cauza acoperirii reciproce a două stele. Locul unde se află Algol reprezintă poziția capului Meduzei, monstrul decapitat de Perseus și folosit la distrugerea monstrului marin care o amenința pe Andromeda.

Monstrul este Cetus al cărui cap se afla chiar înspre sud. Două dintre stelele constelației sunt mai luminoase, aflându-se la sud-vest de Pleiade și înspre orizontul de sud-vest. Steaua aflată la sud-vest de Pleiade este Menkar. Reprezintă nara balenei iar numele său înseamnă chiar „nara”.

Între Cassiopeia și steaua Mirfak se află „roiul dublu din Perseu”, o aglomerare de stele aflată la 7000 de ani lumină depărtare de Soare. Cu ochiul liber se distinge o pată difuza în acest loc, dar prin instrumentele astronomie zeci și sute de stele devin vizibile.

Un alt personaj din poveste este Pegasus, calul înaripat. Se află înspre vest și poate fi identificat ca un mare pătrat.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro