Măsurile care s-ar putea dispune pentru a împiedica acapararea pieței muncii de roboții umanoizi
Piața roboților umanoizi se preconizează că va crește de la 2.03 miliarde USD în 2024 la 13.25 miliarde USD până în 2029. Utilizarea lor este tot mai răspândită în industrii dintre cele mai diverse, de la producție la retail, precum și în industria serviciilor medicale, deoarece pot performa fără limite de timp și în teorie, fără erori, în orice activități cu o predictibilă rutină, oferind astăzi un nivel de eficiență pe care lucrătorii umani nu ar putea-o oferi și, în orice caz, nu cu aceleași costuri.
În zona Asia-Pacific, rata de creștere a numărului de roboți umanoizi utilizați se preconizează a fi de 200% pentru anul 2025, în special în educație și în serviciile medicale. Prin roboți umanoizi se înțelege, atât categoria de roboți bipezi, cât și cei care folosesc roți/variante de glisare sau variante acvatice de locomoție, atâta vreme cât pot îndeplini sarcini similare celor îndeplinite de lucrători umani.
În ultimii 10 ani, avansul roboticii a permis inteligenței artificiale să îmbunătățească autonomia roboților, interacțiunea acestora între ei și cu ființele umane și, mai ales, capacitatea acestora de a lua decizii singuri și de a evolua. Roboții umanoizi pot îngloba acum capacități de recunoaștere facială, recunoașterea gesticii, recunoașterea vocii, precum și a stărilor de spirit umane și pot fi capabili să se adapteze condițiilor din mediul înconjurător, să învețe și să evolueze singuri, să decidă cum să procedeze pentru a soluționa o problemă, să creeze planificări, organizarea activității, să dea dovadă de predictibilitate, să-și optimizeze operațiunile și chiar să ofere recomandări pentru îmbunătățirea activității în care sunt implicați.
Segmentul de piață al roboților umanoizi, atât în privința producției, cât și a ofertei de servicii pentru aceștia este preconizată să crească în acest an cu 50%[1].
China organizează primul maraton din lume care pune față în față oameni și roboți umanoizi. Evenimentul, care va avea loc în aprilie 2025, în cadrul Beijing Economic-Technological Development Area (E-Town), promite să fie un spectacol de neegalat, reunind peste 12.000 de participanți, atât umani, cât și roboți din mai mult de 20 de companii.
Acest eveniment marchează un moment istoric în evoluția tehnologiei roboților, fiind prima competiție oficială de acest fel. Roboții înscriși trebuie să respecte reguli stricte: nu pot avea roți, trebuie să aibă o înălțime între 46 cm – 198 cm și să prezinte o structură mecanică ce le permite mișcarea bipedă, fie prin mers, fie prin alergare.
Acestea sunt date economice și tehnice. Dar care va fi impactul asupra pieței muncii și asupra dreptului la muncă al angajaților umani al acestor evoluții?
Credem că, din această perspectivă, lucrurile trebuie privite nuanțat. În primul rând, trebuie să facem o distincție între situația înlocuirii unor angajați umani, care deja își desfășoară activitatea într-un sector de muncă, cu roboți și situația concurenței între cele două categorii, pentru ocuparea unui loc de muncă.
Întrucât am luat în calcul doar roboții care au capacități motrice similare ființelor umane, este evident că nu se referim la acele domenii în care roboții sunt singura variantă de a desfășura o activitate, din cauza riscurilor letale pe care acea activitate le-ar presupune pentru un angajat uman.
În ceea ce privește prima situație expusă, ea se repetă deja în multe din spațiile de producție sau de oferire servicii din întreaga lume, acolo unde tehnologia face posibilă înlocuirea oamenilor.
De exemplu, anul trecut, gigantul industrial BMW a început să utilizeze un robot umanoid pentru liniile sale de producție. Robotul, numit Figure 02, este produs de firma Figure din California și este la a patra versiune de design. În comparație cu predecesorul său, cel mai recent robot oferă o creștere de trei ori a puterii de calcul și o comunicare vocală îmbunătățită. Încorporând camere sofisticate, microfoane și senzori, este echipat și cu o baterie mai puternică. Mâinile modelului din a patra generație au dimensiunea unei mâini umane medii și oferă 16 grade active de libertate per mână, apropiindu-se remarcabil de puterea unui om. Robotul poate îndeplini, în mod complet autonom, o varietate de sarcini asemănătoare omului, care necesită precizie și manipulări dinamice, prindere complexă și coordonare cu două mâini. Poate poziționa o gamă de componente complicate cu precizie de milimetru și poate mișca flexibil toate componentele, profitând la maximum de eficiența designului său.
Firește că argumentele prezentate de patroni vor fi întotdeauna legate de eficiența muncii și de posibilitatea evitării accidentelor de muncă.
Producătorul robotului își justifică creația prin faptul că ”Figure 02 sprijină angajații fabricii care îndeplinesc sarcini incomode și epuizante din punct de vedere ergonomic pentru a le elimina efortul”. Evident, cel mai important avantaj al robotului este că nu presupune limitarea orelor de muncă la 8, nici oferirea de concedii de odihnă, de maternitate sau ajutoare sociale ori alte cheltuieli pe care le implică utilizarea lucrătorilor umani.
Este incontestabilă eficiența roboților în domenii care presupun repetitivitate. Dar este acest argument suficient pentru a disponibiliza lucrătorii umani? Pentru un muncitor care își pierde locul de muncă, argumentul că robotul preia sarcinile grele în locul oamenilor poate părea doar cinic, câtă vreme interesul său imediat este prejudiciat direct.
De altfel, în aceeași notă, este previzibilă acapararea pieței de servicii, nu doar a producției de către roboții umanoizi. Înlocuirea unui vânzător, plasator sau a unui host de orice fel cu un robot presupune doar câteva adaptări simple de algoritm. Întrebarea este dacă această evoluție (dacă este o evoluție) se va produce cu sau fără rezistență din partea oamenilor.
Cea dea doua parte a problemei, respectiv concurența dintre roboți umanoizi și ființele umane pentru același loc de muncă, poate și ar trebui să fie, reglementată preventiv. Practic, soluția ar fi pregătirea unui pachet legislativ dedicat pieței muncii, care să nu permită roboților umanoizi să preia decât un procent limitat din această piață.
Este la fel de adevărat că industriile și serviciile respective vor putea pretinde că posturile respective nici măcar nu există, câtă vreme din punct de vedere social, un loc de muncă există din momentul în are salarizarea aferentă acestuia este fiscalizată (în sectorul privat) sau bugetată (în sectorul public).
În concluzia acestei scurte expuneri a ceea ce va deveni sursa unor importante tulburări sociale în viitorul apropiat, credem că soarta viitorului pieței muncii depinde de răspunsul la mai multe întrebări, de genul: cui folosește economia și eficiența ei? Pentru cine construim și producem bunuri? Suntem doar niște furnici ridicând Turnuri Babel, fără a ne întreba cui folosesc și unde ajung?
Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & ASOCIAȚII.
[1] A se vedea Humanoid Robot Market, disponibil la adresa https://www.marketsandmarkets.com/Market-Reports/humanoid-robot-market-99567653.html?gad_source=1&gclid=CjwKCAiAn9a9BhBtEiwAbKg6fiSqIyG8t72OgwniAIK4eXWMUUGLaArpAbHbaA_hx3UG61HnNgHu-BoCDiUQAvD_BwE.
Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII