Micula ia tot

GAZETA de Oradea punctat, intr-o ancheta recenta, cum din pricina unui management defectuos firma Sinteza, una dintre intreprinderile mari si profitabile ale Oradiei, a “dat ortu’ popii”. Exemplul nu este nici pe departe singular. Situatia este izbitor de asemanatoare si in cazul unui alt fost mastodont economic.

Crisul Favorit, una dintre intreprinderile etalon ale Ardealului in industria de piele si incaltaminte, parea a fi societatea oradeana cu cele mai mari sanse de succes in societatea capitalista nou dezvoltata dupa evenimentele din 1989. Numita initial doar Crisul Oradea, fabrica a preluat si numele de Favorit abia dupa 90’.

Posibil ca termenul de Favorit sa-i fi fost fatal, societatea devenind in scurt timp favorita catorva smecheri pusi pe capatuiala, alias manageri. Acelasi film ca si in cazul Sinteza, dar cu alti actori, s-a derulat dupa un scenariu tras aproape la indigo.

Rolul lui Pasula de la Sinteza a fost luat de Luca Curpan, iar aghiotantii slugarnici au fost Ioan Radulescu – contabil, Ioan Filip – director tehnic la incaltaminte si Ioan Rosca – juristul firmei. Cei patru magnifici i-au incaltat si i-au belit de piele pe cei aproape 800 de actionari, aducand fabrica in stare de faliment. Dupa reteta binecunoscuta…

Jaful lent

Inceputul sfarsitului a fost privatizarea fabricii prin sistemul MEBO in anul 1995. Metoda de privatizare a fost aplicata unui numar impresionant de 5.200 de societati si reprezenta, de fapt, un jaf lent bine gandit de guvernantii de atunci.

Ganditorii transformarii muncitorilor si taranilor socialisti in actionari capitalisti au avut cinismul de a prevedea si transformarile in alte sisteme de concentrare a capitalismului existent prin lenta jefuire a actionarilor simpli, cum ar fi majorari de capital sau falimente premeditate. Cu consecinte asupra actiunilor proaspetilor… capitalisti.

Numai ca toata aceasta agitatie cu privatizarea in folosul maselor s-a dovedit o mare teapa. Iar scopul a fost identic cu cel al jocurilor piramidale tip SAFI, FNI sau Caritas, in care o mare masa contribuie cu sume care sunt valorificate dupa caderea jocului de smecherasii transformati peste noapte in stalpii marii societati.

Crisul Favorit este exemplul perfect al jafului lent. Pana in 1999, avea peste 800 de salariati, o cifra de afaceri de 110 miliarde de lei vechi, venituri de 120 de miliarde si datorii de doar 23 de miliarde. Insa pe scena a urcat pesedistul Curpan si situatia financiara s-a schimbat radical.

La sfarsitul lui 2003, societatea inregistra datorii de peste 62 de miliarde, cu un efectiv redus de doar 479 de angajati. Datoriile au crescut, iar la sfarsitul lunii august 2004 intreprinderea datora creditorilor peste 100 de miliarde de lei.

Dalian Damui, unul dintre cei mai vechi angajati ai fabricii dezvaluie, in exclusivitate, pentru cititorii GAZETEI, cateva dintre cauzele care au determinat falimentul. “Primul eveniment spectaculos s-a derulat in 1997”, povesteste Damui.

“In acel an, prin grija si intelepta conducere, societatea inregistreaza refuzuri calitative la mai mult de 60 de mii de perechi de incaltaminte. Pentru a rezolva aceasta problema, producatorul s-a transformat subit in cel mai spectaculos importator de incaltaminte. Practic, conducerea a decis sa importe cele peste 60 de mii de perechi pentru a le reconditiona si apoi pentru a le reexporta.

Acest artificiu a adus societatii un deficit de peste 10 miliarde de lei, deregland total activitatea fabricii”, acuza Damui. Cea mai facila rezolvare de moment a situatiei a fost inchirierea si apoi vanzarea activelor tabacariei minerale si a celei vegetale. Care daca ar fi fost corecta ar fi redresat situatia.

Numai ca vanzarea s-a facut prin incredintare directa nu prin licitatie in 1999. “Au fost pierderi de circa 3 milioane de marci. Societatea a incasat de la cumparatorul Ioan Silva doar 900 de mii de euro si aceia sub forma de produse la preturi cel putin discutabile, oricum mai mari decat cele practicate anterior instrainarii”, sustine Damui.

Investitii umflate

Cel mai mare tun dat de conducerea intreprinderii au fost, insa, investitiile fabuloase si inutile facute in perioada 1996-2000. “Sectia de incaltaminte era evaluata in 1994 la 2,4 miliarde lei”, povesteste Damui. “In ciuda acestui fapt, societatea a reusit performanta sa absoarba pana in 2000 circa 50 de miliarde.

Aproape invizibile in momentul lichidarii financiare din 2005 dispuse de Tribunalul Bihor”, acuza Dalian Damui. Potrivit unui calcul matematic, avand in vedere cursul valutar practicat in acei ani, daca in 1994 valoarea de patrimoniu a fabricii era de 2,4 milioane de marci germane, conducerea societatii a facut cheltuieli de 4 milioane de marci.

O alta manarie a sefilor a fost utilizarea creditelor bancare masive de milioane de marci pentru productie si respectiv pentru investitie. Nedovedita, insa, din cauza neefectuarii auditului financiar. “Adunarea Generala a Actionarilor a cerut in nenumarate randuri efectuarea unui audit financiar pentru clarificarea situatiei economico-financiare.

S-au eschivat insa, motivand ca auditul ar costa mult prea mult”, afirma Damui. Interesant de urmarit ar fi si derularea activitatii economico-productive. Aceasta a “evoluat” de la 3-4 miliarde de lei profit din exploatare la circa 8 miliarde lei pierderi in 2003 si 20 de miliarde in 2004, la valori ale productiei totale de 47 de miliarde de lei.

Toate s-au realizat cu “eforturi” uriase. “Au fost eforturi de calculatii de preturi, de modificare a productiei prin comisionari de preferinta straini, de aprovizionare cu preturi preferentiale, de scadere continua a calitatii. Au mai fost de asemenea contracte cu beneficii zero si pierderi evidentiate in post calcul de pana la 20 la suta.

Realizarile manageriale mai contin si alte numeroase si necunoscute alte mici sau mai mari evenimente economico-financiare posibile prin eludarea legilor. Unde mai punem si barfele cu sponsorizari uriase la campanii electorale pentru parlament?”, se intreaba ironic fostul angajat al fabricii de incaltaminte.

Faliment amanat

Desi societatea oradeana inregistra pierderi si avea datorii imense catre creditori, magistratii bihoreni s-au ferit sa accepte cererea de faliment ceruta inclusiv de Inspectoratul Teritorial de Munca Bihor. Numai catre bugetul de stat, datoriile societatii se ridicau la sfarsitul anului 2004 la suma de peste 32 de miliarde de lei vechi.

Tot atunci, datoriile la bugetul asigurarilor sociale de stat depaseau suma de 30 de miliarde in timp ce obligatiile fata de bugetul asigurarilor de somaj erau de aproape 6 miliarde.

In ciuda acestor datorii, Tribunalul Bihor a respins cererea de faliment, prin hotararea data in dosarul nr. 197/F/2002. Aceeasi hotarare a fost luata si de Curtea de Apel Oradea, institutia suprema de justitie a judetului respingand recursul formulat in cauza.

Trei dintre creditorii cei mai mari ai SC Crisul Favorit, respectiv firma Despa Romania SRL, Banca Romana de Dezvoltare si Primaria Oradea au cerut Justitiei declararea falimentului intreprinderii de incaltaminte.

Chiar daca, potrivit dosarului cauzei, reprezentantul creditoarei SC Despa Romania SRL nu solicita amanarea cauzei, iar reprezentantul BRD s-a opus categoric oricarei amanari, magistratii bihoreni au hotarat amanarea judecarii cauzei pana in 4 martie 2005.

Paradoxal, justitiarii de pe langa Tribunalul Bihor au hotarat au constatat incapacitatea de plata a fabricii abia in octombrie 2005, cand au hotarat preluarea sarcinilor societatii de catre lichidatorul judiciar Crist Vest Audit.

La Fratii Micula

Szekelly Maria Georgeta, administratorul firmei de lichidare judiciara, recunoaste ca a gasit societatea intr-o situatie dezastruoasa, cu datorii de aproape 100 de miliarde de lei. “Am facut un studiu al valorii societatii si ne-am gandit la diferite metode pentru a redresa situatia”, spune Szekelly Maria.

“Masurile propuse pentru reorganizarea societatii au fost scoaterea la vanzare a actualului sediu al fabricii (strada Independentei nr.5), mutarea unitatii intr-un spatiu adecvat pentru derularea activitatii de productie, redimensionarea structurii si a numarului de personal, vanzarea utilajelor care nu sunt folositoare in cadrul procesului tehnologic, inceperea creatiei si a productiei in regie proprie precum si motivarea personalului”, sustine administratoarea firmei de lichidare.

Prima mutare facuta a fost indepartarea hienelor de la conducere. A fost concediata intreaga conducere, “la pachet” cu personalul TESA. “Nu vreau sa vorbesc despre ce au facut cei din conducere”, se fereste Szekelly sa comenteze. “Este treaba Justitiei si a actionarilor care i-au ales.

Primul lucru pe care l-am avut in vedere a fost sa mentin in campul muncii pe cei 230 de angajati”, sustine lichidatorul.

Al doilea pas pentru plata creantelor a fost scoaterea la vanzare a sediului fabricii. “Am scos la licitatie cladirea unde isi desfasura la activitatea fabrica“, mai spune Szekelly. “A fost licitatie publica, iar in 7 iunie 2006 spatiul de 7.000 metri patrati a fost vandut cu suma de 136 miliarde lei, acesta fiind si pretul de strigare.

Practic o singura firma a putut oferi avansul cerut, care a fost de 10% ”, mai spune femeia.

GAZETA de Oradea anticipa in urma cu aproape un an de zile ca fabrica va fi cumparata pe “bani marunti” de grupul de firme “European Drinks”, care ar intentiona sa reamenajeze cladirea pentru birouri. “Am vandut cu aproape patru milioane de euro, ceea ce nu este deloc putin”, anunta pompos administratorul firmei de lichidare.

“A fost licitatie publica, anuntul a fost facut public, conform legilor in vigoare, aparand si in Monitorul Oficial. Deci totul a fost transparent”, mai spune Szekelly.

In momentul de fata, fabrica de incaltaminte Crisul Favorit isi desfasoara activitatea pe un spatiu cumparat de la Avicola Bihor pentru 20 de miliarde de lei vechi. Fara pagubasa conducere si fara datoriile platite de fratii Micula.

Frica de Miculesti

Ca influenta celebrilor frati a “spalat creierul” multor functionari publici si nu numai o dovedeste si reticenta dovedita de acestia fata de vreun subiect ce vizeaza clanul Miculestilor.

Cand acestia sunt solicitati sa dea anumite informatii vizavi de extinderea grupului de firme European Drinks, toti il iau pe “Nu stiu!” in brate, se ascund in spatele unei taceri de mormant ori cel mult dau in balbe incoerente.

“Nu pot sa spun cine a cumparat, pot sa va spun doar ca a fost singura firma capabila sa dea avansul de 10%”, a spus cu o voce semi-tremuranda Szekelly Maria Georgeta. “Nu este de competenta Primariei, spatiul nu apartine Primariei si nu stim cine l-a cumparat”, a fost verdictul dat de unul dintre functionarii administrativului local.

Care a uitat ca, in calitate de creditor, Primaria Oradea era una dintre institutiile cele mai interesate sa-si recupereze creanta de la Crisul Favori Gheata a fost sparta, insa, tocmai de cumparator.

Viorel Micula a recunoscut fara tagada si fara sa incerce denaturarea faptelor ca si-a extins imperiul cu un bun imobil situat taman in centrul Oradiei si care valoreaza cu mult peste cele patru milioane de euro platite: “Este adevarat ca firma noastra a cumparat spatiul unde si-a desfasurat activitatea fabrica de incaltaminte Crisul Favorit. S-au indeplinit conditiile legale, fiind o licitatie in acest sens”.

Meseriasii de la Crisul Favorit s-au mutat, majoritatea, la alte firme de profil. Unii, printre care maistri ori ingineri cu experienta specializati in industria de pielarie si incaltaminte, au ajuns sa nu regrete, ocupand functii bine platite la firme private.

Altii, insa, si-au vazut viata destramata si nu le mai ramane decat sa fluiere a paguba ca au ramas si fara loc de munca, si fara actiuni.