Mihai I cel tacut. Poveste pentru copii
A fost odata un Rege. Si el era in fruntea unui popor prea guraliv. Prea dornic sa se arunce cu capul-nainte. Mihai n-a tipat, strigat vreodata. Unii ar insista pe faptul ca avea defect de vorbire, dar, indiferent de acest detaliu, a tacut pentru ca omul si-a vazut de locul lui. Si asa el a trecut dictaturi legionare, comuniste, mitologizante, politicianiste. Si asa, trecand vremurile, poporul lui habar n-a avut ce-i cu regele acesta in istoria lui.
Ipostaza intai. Omul Mihai I se naste si creste intr-o familie regala,
dar cu un tata, Carol al II-lea, fara stapanire si cu o mama mai mult alungata in lume. Carol al II-lea a facut de toate. A fugit in lume cu femeia iubita, si-a alungat sotia, s-a intors spre a conduce tara dupa regulile lui. Mihai I era ori prea mic, ora prea adolescent spre a pricepe cu mintea lui ce se întâmplă, intre 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Sa fim seriosi, semnatura lui istorica, la 26 de ani, pe actul de arestare al lui Ion Antonescu, seful statului si cel care continua jocul fascist in care intrase Romania, era mai degraba act de de tacere, mai mult decat de hotarare. A stiut sa-si asculte sfatuitorii. Mare lucru! A-nteles care-i situatia. Punctual. Germania cazuse, puterile aliate erau cele in ascensiune. Nu faci pe nebunul, asculti si semnezi!
Ipostaza a doua. Abdicarea si plecarea in lume.
Regele, pe propria sa cruce. A semnat in tacere si a plecat. A-nteles, incă o dată, in 30 decembrie 1947, timpurile nu mai erau de rege. Tara trecuse la comunism. A tacut precum a tacut intreaga elita intelectuala interbelica, dusa la exterminare. A tacut vinovat, de data asta. Cu neputinta. Multe putea sa faca, desigur. Dar pentru el, ca Rege, nimic nu mai era de facut. Comunismul isi devora dusmanii. Lacom si cu strigate de victorie. Timp indelungat in cei peste 50 de ani de exil, a trait muncind. Da, acum nu va asteptati sa dea la saiba, sa dea cu ciocanul, zilnic. Ceva cheag a avut mereu. Nu a furat un tren cu tablouri. Intai si intai si-a facut o familie. Cum era oranduiala. Si a iubit si a facut copile. Sa cazi din rang regal in neam omenesc, nu e usor. Tacand, iar. Scrasnind din dinti. A facut bani sa-si tina hangul, nu si rangul. Ori asta e mai rau, uneori, decat sa fii sarac. Dupa al doilea razboi mondial cui ii mai trebuia monarhie? Razboiul bagase in colaps omul, cui sa-i mai pese de ranguri si pozitii, si, mai ales de un oarecare rege al unei tari de la capatul lumii. Ce putea face un fost rege? Mihai a facut ce putea sa faca din instinct. 
A tinut fermă de pui, a ținut atelier de tâmplărie. A reparat masini, trasformandu-si pasiunea in meserie. A zburat. A înființat o companie de electronică și de mecanisme automate pentru calea ferată și sisteme de alarmă și vânzând avioane de ocazie. A facut pe brokerul. N-a stralucit in nimic. Uite-l, insa, tacand si facand.
Trei: mitologie, dupa 1989.
Eu din manualele de istorie nu l-am inteles.
Un monarh, acolo. Capul unui stat care a esuat. Ce-i cu el? In 1990 si de atunci de mai multe ori a incercat sa vina in Romania. L-au pus pe fuga Ion Iliescu, presedintele, partidul de la Putere, asta din care se trage PSD-ul lui Dragnea. Uite, cum l-am inteles eu. In primul rand mi l-a povestit un bunic misto. Tache Ionescu din strada general Cerchez-Bucuresti, fost inalt functionar la CEC. Bai, mi l-a povestit cum vi l-am povestit si eu mai sus. Apoi, m-am dat cu capul de felul ingust al unor Iliescu, Nastase, Basescu, Orban, Tariceanu, bufonii politici de dupa 1990. L-am comparat pe un Mihai cu toti acestia. Si rezultatul ma ingrozea. Aveam nevoie de Mihai. El si Coposu ar fi fost arbitrii acestei tranzitii, ar fi luat decizii pentru noi toti, inclusiv pentru mine, mereu un sarantoc, mereu un ins gata sa dea lovituri, mereu in foame. Asa a devenit Mihai pentru mine simbol. Nu eram fanatic. Sa nu credeti ca Mihai a vorbit prea mult. Simbolurile asa se construiesc, in jurul unor taciturni.
Patru: Era mai bun Mihai?
Nu stiu, nu voi sti niciodata. Stiu doar astazi ca a tacut. Gata, nu mai putem stii. Asa cum a tacut si cand prietenul Emil Constantinescu il accepta in vizite nocturne, prin poarta din spate a Cotroceniului si cand dusmanul de moarte Ion Iliescu i-a facut parte: i-a dat pe buna dreptate proprietatile inapoi. Mihai a batut palma si a tacut. Iliescu i-a dat proprietatile. A ramas Mihai I cu valorile?
A tacut. Ginerele Duda a candidat? Basescu l-a injurat? A tacut. Familia Regala a acceptat compromisuri politice, recunoasteri oficiale, venite din partea celor care pana atunci l-au scuipat. A tacut. Familia Regala a devenit SRL. A tacut.
Regele Mihai I e tacut de astazi.
In toti anii vietii lui, poporul lui a copilarit. A aflat de rege din cartile trunchiate de istorie. Apoi, l-a venerat sau alungat vehement. A murit astazi un necunoscut. Poporul lui a facut un mare circ. Din Mihai I cel tacut.
INTERVIURILE HotNews.ro