Mircea Barsan: „Ne mai trebuie zece centre de acest fel in Romania”

Chirurgul cardiovascular Mircea Barsan este un nume de referinta al medicinii romanesti. Chemat de la Bucuresti la Institutul Inimii “Nicolae Stancioiu” in anul 1991 pentru a pune pe roate clinica abia infiintata, reputatul profesor Mircea Barsan a ramas la Cluj, unde a salvat mii de vieti si a format o echipa redutabila de tineri chirurgi.

Daruirea care il caracterizeaza in ceea ce priveste profesia sa l-a determinat sa locuiasca in incinta clinicii, intr-o camera modesta, pentru a fi aproape de pacientii sai zi si noapte. Departe de familia care a ramas in Capitala, Mircea Barsan, directorul adjunct al Institutului Inimii “Nicolae Stancioiu”, s-a implicat in viata universitara si administratia sanitara clujeana, fiind prof. univ. dr. la Universitatea de Medicina si Farmacie din 1993, precum si presedintele Colegiului Medicilor Cluj din anul 2004.

Reporter: Stimate d-le profesor, cum ati ajuns la Cluj?

Mircea Barsan: S-a deschis o clinica noua si m-au rugat sa vin aici. Am ramas. La inceput nu am vrut, am zis, numai sa porneasca, dar am ramas.

Rep.: Unde ati facut specializarile?

M.B.: Specializarile mi le-am facut la Bucuresti, pe vremea mea. Acolo am lucrat 17 ani la spitalul Fundeni din Bucuresti, deci eram batran chirurg cardiac, dar dupa ‘90, fiindca atunci am primit si eu un pasaport, pentru ca pana atunci n-am avut voie sa ies din tara, m-am dus si in America la fel de fel de spitale, si in Europa.

Dar am fost pe perioade de o luna, doua saptamani, doua luni, perioade scurte, pentru ca trebuia sa fiu aici.

Rep. Ce puteti sa ne spuneti despre echipa de medici chirurgi pe care o coordonati?

M.B.: Exceptionala echipa. La ora actuala sunt cinci-sase chirurgi, la 45-50 de ani, extraordinar de buni, care pot sa lucreze cu mine sau fara mine.

Rep.: Sunteti si presedintele Colegiului Medicilor Cluj.

M.B.: Acolo am fost ales. O data la patru ani se desfasoara alegeri pentru Colegiul Medicilor si am fost ales, nu am vrut eu in mod special.

Rep.: In aceasta calitate, va rog sa ne spuneti ce impact au avut asupra imaginii Sanatatii din Romania cazuri precum al doctorului Ciomu sau, mai recent, al medicului oftalmolog Boeras de la Spitalul CFR din Bucuresti?

M.B.: Cred ca e o deosebire majora intre cazul medicului Ciomu si cel al lui Boeras. Cazul Ciomu a fost analizat, dezbatut, este un verdict clar: a fost o greseala medicala, nu stiu ca nu eu m-am ocupat, dar a fost ori o tulburare psihica de moment, ori un accident major care oricum a fost deja sanctionat.

In cazul doctorului Boeras, care e unul din celebrii oftalmologi ai Romaniei, Colegiul Medicilor din Bucuresti inca nu si-a dat verdictul, daca e adevarat ce spune presa sau e o minciuna grosolana, o lucratura din partea cuiva. Deci, Boeras a operat mii de bolnavi si i-a facut perfect.

E adevarat ca de la o varsta poate nu mai e normal sa lucrezi, cel mult sa stai langa un coleg mai tanar si sa-l inveti din experienta ta. Si asta e drept. Dar nu-mi vine sa cred ca Boeras si-a mintit bolnavii.

Rep.: Il cunoasteti personal pe medicul Boeras?

M.B.: Personal nu, dar facand scoala de Bucuresti, stiu scoala celebra de oftalmologie a doctorului Olteanu care a facut in toata tara asta medici foarte buni.

Rep.: Care sunt solutiile pentru rezolvarea problemei managementului institutiilor sanitare din Cluj?

M.B.: In mod corect, institutiile medicale trebuie conduse de manageri, dar trebuie sa aiba cunostinte medicale, fie ca sunt doctori sau nu. Managerul este un contabil care stabileste ce sectie e eficienta si ce sectie nu e eficienta. Dar asta nu e decat o etapa in rezolvarea problemei.

Trebuie reorganizate spitalele, trebuie reorganizate ambulatoriile de specialitate, trebuie impulsionata dezvoltarea medicinii de familie, sa fie computerizat sistemul medicilor de familie si sistemul ambulatoriu, ca doctorul sa nu fie functionar public, si aici ma refer in special la medicul de familie, si nu in ultimul rand, Casele de Sanatate trebuie sa plateasca la valoarea reala actul medical.

Nici un guvern, nici al lui Ceausescu, nici dupa aceea nu a platit actul medical la adevarata lui valoare. De aceea sunt cozi la medicamente, la spitale, de aceea bolnavii nu au accesibilitate directa si un tratament adecvat. Nu ne putem compara cu Occidentul, e clar.

Rep.: Credeti ca e cazul ca institutiile sanitare din Romania sa fie privatizate?

M.B.: O parte, da. Dar unele trebuie sa ramana spitale ale municipalitatii, ca in America.

Rep.: Ce face diferenta intre cele doua categorii?

M.B.: Unele trebuie sa ofere asistenta medicala la tot amaratul care pateste ceva si trebuie tratat, nu lasat pe strada, iar cele particulare, in conditiile in care populatia Romaniei va reusi sa-si plateasca asigurari de sanatate private, trebuie sa ofere o asistenta medicala la un nivel decent, ca in orice tara din Comunitatea Europeana.

Dar nicaieri in Comunitatea Europeana nu exista numai spitale private. Toate universitatile mari din Germania, Franta, Austria au spitale care sunt de stat, exista spitale regionale peste tot, nu acuma vindem tot la gramezi de fier vechi…

Rep.: Institutul Inimii “Nicolae Stancioiu” din ce categorie ar face parte?

M.B.: In toata Romania, la 22 de milioane de locuitori, exista sapte unitati de felul acesta. In mod normal, in Comunitatea Europeana exista o unitate de genul acesta la un milion de locuitori. Problema bolilor cardiovasculare este problema majora a Romaniei, fiindca 60% din morbiditate este cauzata de acestea.

Deci Institutul Inimii, la fel ca si Spitalul Fundeni din Bucuresti, la fel ca si centrele din Timisoara, Targu-Mures, Iasi si Spitalul Militar din Bucuresti sunt institutii vitale, daca vrem sa tratam corect boala. Ne mai trebuie 10 centre de acest fel in Romania. Datorita costurilor foarte mari ale procedurilor specifice trebuie subventionate si tinute de Casa de Asigurari in mod constant. Asta e in tot Occidentul, nu inventam noi acum o noua organizare sanitara.

Rep. Ati spus ca bolile cardiovasculare contribuie major la morbiditatea populatiei din Romania. Care sunt motivele care stau la baza acestei situatii?

M.B.: E cea mai mare morbiditate la acest capitol. Si primeste foarte putini bani in comparatie cu alte capitole de patologie care nu sunt asa frecvente in Romania. Dar asta este o alta afacere. Proportia de 60% este peste tot la ora actuala, in America si in Europa. Bolnavii mananca prea mult, traiesc in stres, unii fumeaza.

Drept urmare, patologia cardiovasculara este pe primul plan in Europa si in America.