Mirosul specific mortii. Ce ii da corpului aflat in proces de descompunere mirosul  inconfundabil?

Cadavrele emană un miros caracteristic, ușor de recunoscut și greu de uitat. Mirosul specific este produs de amestecul a peste 400 de compuși organici volatili, conform mosaicscience.com.

Acești compuși sunt produși de bacteriile care emană diferite gaze și săruri, ca reacție a procesului de descompunere a organismului. Compoziția chimică eliberată în urma acestui proces variază, în timp ce procesul evoluează, în funcție de interacțiunea la nivel celular a populațiilor de bacterii și diferă de la un organism la altul pe considerații ce țin de informația moștenită genetic de către persoana decedată, dar și în funcție de regimul alimentar urmat în timpul vieții.

Se presupune că există anumiți compuși de bază ce rămân neschimbați de-a lungul procesului de descompunere. Dacă lucrurile stau așa, o analiză a compușilor specifici mirosului unui corp decedat poate fi de folos într-o anchetă criminalistică pentru a estima, cu o mai bună precizie, momentul decesului.

Mirosul unui corp aflat în putrefacție este analizat de către specialiștii chimiști, folosind o tehnică numită cromatografie gazoasă, prin intermediul căreia se separă compușii organici și se determină concentrația fiecăruia dintre ei pe durata procesului de descompunere.

Cele mai cunoscute componente sunt cadaverina și putresceina, moleculele urât mirositoare, respingătoare pentru majoritatea viețuitoarelor. Aceste molecule, produse în urma descompunerii aminoacizilor lizină și metionină, au fost descoperite în 1885 de medicul german Ludwig Brieger și au fost identificate, în urmă cu câțiva ani, la peștii-zebră.

Insectele necrofage sunt atrase de mirosul cărnii caracteristic descompunerii unui organism și, prin existența lor, ajută cercetătorii pentru identificarea altor compuși organici. Diferite specii colonizează cadavrele aflate în proces de descompunere, pe care le reperează folosindu-și simțul olfactiv, adaptat de-a lungul a milioane de ani de evoluție. În acest fel, insectele identifică diverse componente ale mirosului de cadavru, emanat în diferite stadii de descompunere.

În ultima perioadă, cercetătorii au dezvoltat sisteme cu senzori de detectare a compușilor mirosului unui corp aflat în proces de descompunere. Astfel de sisteme por fi dezvoltate pe viitor pentru localizarea victimelor în cazul dezastrelor naturale, spre exemplu în cazul cutremurelor, dar și în industria alimentară pentru identificarea produselor aflate în proces de putrefacție