Miza următorului deceniu pentru economie: Tranziția către un model de dezvoltare bazat pe investiții
În economie există momente în care nu lipsa resurselor reprezintă problema, ci modelul după care acestea sunt utilizate, iar România se află într-un astfel de moment.
După un deceniu de creștere susținută, economia încetinește, în timp ce dezechilibrele fiscale se adâncesc. PIB-ul a avansat cu doar 0,9% în 2024 și 0,7% în 2025, iar în primul trimestru din 2026 a scăzut cu 1,7% față de anul anterior. În același timp, însă, paradoxal, investițiile străine continuă să crească, piața tranzacțiilor înregistrează niveluri record, proiectele de infrastructură finanțate din fonduri europene se extind, iar aderarea la OCDE se apropie de finalizare.
Așadar avem oportunități, capital și perspective, dar lipsește tranziția către un nou model de creștere.
Pentru că întrebarea esențială nu mai este cât putem consuma, ci cât putem produce, inova și investi. Modelul economic care a susținut dezvoltarea României în ultimii ani s-a bazat într-o măsură importantă pe consum, alimentat de deficite bugetare și de creșterea rapidă a datoriei publice. Acest model a generat convergență și a susținut creșterea veniturilor, dar își arată tot mai clar limitele. O parte tot mai mare a consumului intern se transferă către alte economii prin importuri, în timp ce costurile finanțării datoriei reduc spațiul disponibil pentru investiții productive.
În plus, avantajele competitive pe care România s-a bazat timp de mulți ani se erodează. Forța de muncă nu mai este printre cele mai ieftine din regiune, costurile cu energia rămân ridicate, iar creșterea salariilor a depășit în multe sectoare ritmul productivității.
În absența unei accelerări a investițiilor, inovării și dezvoltării competențelor, va fi dificil să susținem pe termen lung atât competitivitatea economiei, cât și creșterea nivelului de trai.
România a demonstrat reziliență în fața unor crize succesive și a continuat să atragă investiții și inițiativă antreprenorială. Dar reziliența este necesară pentru a depăși perioade dificile; nu este suficientă pentru a genera prosperitate sustenabilă. Iar capacitatea României de a evita capcana venitului mijlociu și de a construi o economie bazată pe productivitate, inovare și valoare adăugată ridicată în următorul deceniu depinde de răspunsul la o întrebare simplă: creștere prin consum sau prin investiții?
Fundamente solide, dar insuficiente
Există deja elemente importante pe care România poate construi. În infrastructură, proiectele finanțate prin fonduri europene, PNRR și SAFE avansează într-un ritm fără precedent. Odată finalizate, acestea pot atrage investiții suplimentare, pot consolida conectivitatea economică și pot reduce decalajele dintre regiuni.
În paralel, aderarea la OCDE, aflată în etapa finală, poate deveni un important factor de credibilitate pentru investitori, consolidând percepția unei economii care se apropie de standardele economiilor dezvoltate nu doar prin nivelul veniturilor, ci și prin calitatea instituțiilor și a guvernanței.
Aceste fundamente sunt importante, dar nu suficiente. Pentru ca România să accelereze convergența economică, are nevoie de câțiva piloni suplimentari: antreprenoriat mai puternic, investiții cu valoare adăugată ridicată, o bază industrială competitivă, exporturi mai robuste, tehnologie și, mai ales, competențe.
Antreprenoriatul: de la număr de firme la companii scalabile
Spiritul antreprenorial există și continuă să genereze oportunități chiar și într-un context economic și fiscal mai complex, dar numărul de firme nou create este doar începutul. Întrebarea relevantă este câte dintre acestea reușesc să crească, să investească, să exporte și să inoveze. O economie se transformă prin companii capabile să scaleze și să se integreze în lanțuri valorice sofisticate, nu doar prin multiplicarea inițiativelor antreprenoriale. Scorul României în raportul Business Ready al Băncii Mondiale a crescut de la 68,33 în 2024 la 70,18 în 2025. Mediul de afaceri se îmbunătățește, dar provocarea principală rămâne aplicarea cadrului de reglementare și interacțiunea cu instituțiile statului.
În acest sens, cele mai importante forme de sprijin nu sunt neapărat programele de finanțare, ci predictibilitatea legislativă, digitalizarea administrației, reducerea birocrației și o relație mai eficientă între stat și mediul privat. Antreprenorii nu cer un stat mai prezent, ci unul mai predictibil.
Investițiile: motorul următoarei etape de dezvoltare
Investițiile trebuie să devină principalul motor al creșterii economice în următorul deceniu. România continuă să fie atractivă pentru capitalul străin, iar fluxurile de investiții directe și dinamica pieței de tranzacții confirmă acest lucru.
Fluxurile nete de ISD au ajuns la 8,1 miliarde de euro în 2025, iar în 2021–2025 au cumulat 40 de miliarde de euro, față de 22 de miliarde în precedenții cinci ani.
Piața tranzacțiilor confirmă același interes: 5,3 miliarde de euro în 2025, iar în T1 2026 deja 2,9 miliarde de euro. Investitorii văd oportunități, deși urmăresc atent stabilitatea fiscală, infrastructura, costurile și disponibilitatea forței de muncă.
Locul 9 în Europa între destinațiile de investiții căutate (conform raportului PwC CEO Survey) confirmă că România rămâne pe radarul companiilor globale. Avantajel e sunt piață internă relevantă, poziționare geografică, apartenență la UE, costuri competitive și capital uman apreciat.
Însă o economie matură nu poate rămâne doar destinație pentru capital, trebuie să devină și exportator. În 2024, in România erau prezente circa 700 de companii multinaționale, mult sub alte economii din regiune.
Astfel, exemplul Poloniei este relevant. Creșterea sa economică nu a fost susținută doar de investițiile străine, ci și de apariția unor companii locale capabile să se internaționalizeze și să investească în afara granițelor.
Totodată, atragerea investițiilor trebuie orientată către domenii cu productivitate ridicată și valoare adăugată mare. Într-o economie în care avantajul costului redus al forței de muncă s-a diminuat, competitivitatea trebuie construită pe tehnologie, inovare și competențe.
Industria și exporturile: testul sustenabilității
Contribuția industriei la PIB a scăzut considerabil în ultimul deceniu, iar exporturile au pierdut din pondere în economie. Contribuția industriei la PIB a scăzut de la 23,8% la 16,8% în ultimii zece ani, iar exporturile au coborât de la 41% din PIB în 2015 la 35,4% în 2025. Aceste evoluții arată că modelul de creștere bazat preponderent pe consum generează vulnerabilități structurale.
O economie care importă mai mult decât produce riscă să acumuleze dezechilibre pe termen lung. În plus, dependența excesivă de consum lasă puțin spațiu pentru corectarea deficitelor și pentru crearea unor surse sustenabile de creștere economică.
Semnalele de alarmă se înmulțesc în industria auto care înseamnă 230.000 de angajați, circa 14% din PIB și circa o treime din exporturi. Producția României a scăzut cu aproape 13% în prima jumătate a anului, cel mai slab semestru din ultimii cinci ani pentru Dacia Mioveni, pe fondul celui mai ridicat preț industrial al energiei din Europa, iar mesajul transmis de conducerea Renault arată că avantajul istoric de cost al României nu mai este un dat, ci o poziție care trebuie apărată.
Mai mult, faptul că modelele construite pe platforme comune pot migra oricând către jurisdicții mai eficiente, așa cum Dacia a pierdut deja volume în favoarea Marocului și Turciei, iar alianța Ford cu Geely de la Valencia ridică semne de întrebare pentru Craiova, arată că miza depășește perimetrul unei singure uzine pentru că în jurul celor doi mari producători s-a creat un întreg ecosistem esențial pentru industria locală.
Păstrarea producției în România depinde de măsuri concrete și rapide, o politică industrială care să reducă factura energetică pentru marii producători, fiscalitate predictibilă și fără inovații, precum impozitul minim pe cifra de afaceri care a afectat competitivitatea sectorului, precum și scheme de sprijin care să facă atractive investițiile în noile generații de modele, inclusiv electrice.
România are nevoie de o bază productivă mai puternică, de industrii moderne și competitive și de o integrare mai profundă în lanțurile valorice europene. Mai multă producție, mai multe exporturi și mai multă valoare adăugată nu reprezintă doar obiective economice, ci condiții ale prosperității pe termen lung.
Capitalul uman: cheia productivității
În cele din urmă, productivitatea este cea care determină nivelul de trai al unei economii. Iar productivitatea depinde de oameni.
În ultimii ani, salariile au crescut mai rapid decât productivitatea, în special pe fondul unor măsuri administrative și al presiunilor din piața muncii. Pe termen scurt, această evoluție a susținut consumul. Pe termen lung însă, fără creșteri corespunzătoare de productivitate, competitivitatea economiei este afectată.
România continuă să aibă un nivel al studiilor superioare și al calificărilor avansate semnificativ sub media Uniunii Europene. În lipsa unor investiții consistente în educație și dezvoltarea competențelor, va fi dificil să susținem salarii mai mari și să atragem investiții sofisticate.
Aceasta este și una dintre explicațiile riscului de a rămâne blocați în așa-numita „capcană a venitului mijlociu”, situația în care o economie nu mai poate concura prin costuri reduse, dar nici nu reușește să facă trecerea către activități cu valoare adăugată și productivitate ridicate.
Coreea de Sud, Singapore sau Israel demonstrează că această tranziție este posibilă. Dar ea se construiește prin investiții consistente în educație, cercetare, inovare și capital uman.
Inteligența artificială: șansa unui salt de productivitate
Dacă există un factor capabil să accelereze această transformare, acesta este tehnologia și, în special, inteligența artificială.
Studiile PwC arată că organizațiile care adoptă AI la scară largă și își transformă modelele de business cresc mai rapid și sunt mai productive. Același principiu este valabil și la nivel de economie.
România dispune de un capital uman tehnic valoros și de un ecosistem IT relevant. Însă aceste avantaje trebuie conectate printr-o strategie coerentă care să accelereze adopția tehnologiei în economie și administrație.
Întrebarea nu este dacă AI va schimba economia, ci dacă România va folosi această oportunitate pentru a recupera decalajele de productivitate și a crea avantaje competitive noi.
Alegerea care va defini următorul deceniu
România nu duce lipsă de oportunități, dar modelul de creștere bazat pe consum, datorie și avantajul unei forțe de muncă relativ ieftine și-a atins limitele.
Experiența Greciei arată cât de rapid pot deveni nesustenabile modelele economice construite pe acumularea dezechilibrelor fiscale și a datoriei. În schimb, economiile care au reușit să depășească capcana venitului mijlociu au făcut-o investind în educație, productivitate, inovare și infrastructură.
Miza următorului deceniu este, în esență, alegerea între două modele diferite de dezvoltare. Continuăm să ne bazăm preponderent pe consum sau facem pasul către o economie bazată pe investiții? Continuăm să concurăm prin costuri sau prin valoare adăugată? Punem accent pe stimularea cererii sau pe dezvoltarea capacității de a produce, exporta și inova?
Răspunsurile la aceste întrebări se vor regăsi în salarii, în calitatea locurilor de muncă, în nivelul investițiilor, în competitivitatea companiilor românești și, în cele din urmă, în nivelul de trai.
Prosperitatea nu poate fi susținută la nesfârșit prin consum alimentat de împrumuturi, iar România are resursele necesare pentru a face următorul salt economic: capital european, antreprenori, investitori, talent și oportunități de dezvoltare. Ceea ce va face diferența nu este disponibilitatea acestor resurse, ci modul în care alegem să le folosim.
Articol semnat de Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România
Articol susținut de PwC România