Munca la gri: noi obligații și sancțiuni pentru angajatori
La o analiză succintă a modificărilor aduse recent Codului Muncii, se observă o tendință a legiuitorului de a sancționa, într-o manieră drastică, comportamentul ilicit al angajatorului – sau poate chiar o frauduloasă complicitate între acesta și angajat – care vizează conceptul de muncă la gri, des întâlnit în relațiile contractuale de muncă.
Concret, în Monitorul Oficial nr.951 din 5 octombrie 2021 a fost publicată Ordonanța de Urgență nr.117/2021 prin care se modifică și se completează Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, modificările vizând, punctual, următoarele aspecte:
- Completarea dispozițiilor art.151 lit.d) din Legea nr.53/2003 ce definesc noțiunea/cazurile de muncă nedeclarată, cu situațiile de excepție în care se permite prestarea orelor suplimentare de către angajatul ce beneficiază de un contract individual de muncă cu timp parțial, respectiv cazurile de forță majoră și lucrările urgente pentru prevenirea unor accidente sau în vederea înlăturării consecințelor acestora;
- Introducerea, ca element de noutate, a noțiunii de muncă subdeclarată, prin art.152 ;
- Instituirea unor noi sancțiuni (sub forma amenzilor contravenționale) în sarcina angajatorului, corelative celor două concepte anterior indicate – munca nedeclarată și munca subdeclarată;
- Modificarea termenului reglementat de dispozițiile art.122 alin.(1) din Legea nr.53/2003, de compensare a orelor suplimentare prestate de către angajat, de la 60 de zile la 90 de zile calendaristice după efectuarea acestora;
- Sancționarea angajatorului pentru încălcarea obligației de achitare a drepturilor salariale cu mai mult de o lună, dar și reglementarea unor situații de excepție în acest caz.
Munca la gri circumscrie nu doar disimularea unui contract individual de muncă cu normă întreagă într-un contract individual de muncă cu timp parţial (munca nedeclarată), dar și acordarea în fapt de către angajator a unui salariu mai mare decât cel evidenţiat în documentele financiar-contabile (munca subdeclarată), aşa-numitul „salariu în plic„, suma fiscalizată fiind mai mică decât cea efectiv primită de către salariat. Acest fapt are ca efect nu doar evaziunea fiscală, ci şi afectarea salariatului în ceea ce priveşte drepturile aferente contribuţiilor sociale care sunt plătite la o bază de calcul inferioară celei reale – acestea fiind, de altfel, și considerentele care au fundamentat adoptarea OUG nr. 117/2021.
Noțiunea de muncă nedeclarată nu este, per se, un element de noutate în cadrul contractului individual de muncă cu timp parțial, Legea nr.53/2003 instituind o interdicție fermă în ceea ce privește prestarea de ore suplimentare din partea angajatului care beneficiază de acest tip de contract (e.g. dispozițiile art.105 din Legea nr.53/2003).
Armonizarea legislației din domeniul muncii cu rigorile din domeniul fiscal, respectiv cel al contribuțiilor sociale impuse în sarcina angajatorului se transpune în reglementarea, expresis verbis, a unei sancțiuni individuale (iar nu ca valoare maximă globală) net superioare. Sub actualul text de lege angajatorul este sancționat cu o amendă cuprinsă între 8.000 și 10.000 lei – pentru fiecare angajat în parte, fără însă a se depăși valorea de 100.000 lei, pentru conceptul demuncă subdeclarată.
Corelativ, aceste sancțiuni, de o rigoare echivalentă, se reflectă și pentru ipotezele în care deși a fost încheiat un contract individual de muncă cu timp parțial, în realitate munca efectiv prestată de angajat este cea aferentă unui contract individual de muncă cu normă întreagă – conceptul de muncă nedeclarată, sancțiunile în acest caz variind între 10.000 lei și 15.000 lei – pentru fiecare angajat în parte, fără a se depăși valoarea de 200.000 lei.
Noile dispoziții ale art.151 și ale art.260 alin.(1) lit.e3) au ca excepție situațiile de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora, reglementate de art.105 alin.(1) lit.c) din Legea nr.53/2003.
O importantă modificare operează în sfera dispozițiilor art.122 alin.(1) din Legea nr.53/2003, actuala reglementare trasând un termen mai larg de compensare a orelor suplimentare, de la 60 de zile la 90 de zile calendaristice după prestarea acestora – obligația angajatorului în acest sens nefiind un element de noutate instituit prin OUG nr.117/2021.
Legiuitorul merge mai departe în prevenirea comportamentului abuziv al angajatorului, instituind sancțiuni și în planul încălcării obligațiilor de plată a drepturilor salariale. Astfel, încălcarea obligației prevăzute de dispozițiile art.166 alin.(1) din Legea nr.53/2003 (e.g salariul se plăteşte în bani cel puţin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz), se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare angajat identificat, excepție în acest sens făcând deschiderea procedurii de insolvență/faliment față de societatea angajatoare, în temeiul Legii nr.85/2014.
Raționamentul legiuitorului în acest sens este și unul firesc, dat fiind că deschiderea procedurii de insolvență marchează, pe lângă confirmarea incapacității de plată a societății angajatoare și ridicarea – în cazuri particulare – a dreptului de administrare, nu de puține ori creditorii garantați/privilegiați identificându-se în planul organelor fiscale și/sau al instituțiilor bancare. În aceste situații, creanțele se impun a fi achitate cu prioritate potrivit dispozițiilor legii speciale (chiar în defavoarea salariaților, care sunt protejați prin noile modificări aduse de Ordonanța de urgență nr. 9/2021 pentru modificarea Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale).
De indicat este totuși aspectul potrivit căruia prevederile de la art. II pctele. 5-7 din OUG nr.117/2021 – respectiv sancționarea muncii subdeclarate, a celei nedeclarate și a încălcării obligației de plată a drepturilor salariale – intră în vigoare în termen de 15 zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial ( 20 octombrie 2021), pe când restul modificărilor (pctele. 1-4 din Ordonanță), inclusiv prelungirea termenului de compensare a orelor suplimentare sunt deja în vigoare de la data publicării (5 octombrie 2021).
Semneaza Adriana Crai, Managing Partner și Roxana Apostolescu, Associate în cadrul Pop Briciu Crai Attorneys-at-Law