În loc de bancul zilei: Muiorița și Letopisețul blândului păstor Dragnea
Pe-un picior de plai,
La doi pași de Splai,
Și alți doi de MAI,
Iată vin în cale,
În blugi și sandale,
Patru asasini,
De lovele plini
De Soroș plătiți
Și bine hrăniți.
Cu ordin precis
Dat oral și-n scris:
Ca să mi-l omoare
La apus de soare
Pe Liviu-cioban,
Că-i teleormănean
Și-are oi mai multe
Proaste și-ncrezute
Și porci deputați
Și câini mai turbați
Care latră, nene,
Seara la Antene.
LETOPISEȚ
Eri, la ceasul vecerniei, tot norodul au aflat cum ierea să piară de moarte crâncenă Dracnea, căci tâlnindu-se la umblătoare cu Lisandra Stoichescu i-au đis acesteia cumcă un om cu mare faimă i-au pus gând rău și au tocmit, în leatul carele au trecut, patru ucigași. Aceștia đice Dracnea că au călătorit den țeari străine și au mas la hanul de-i đice Polata Atenei, ci n-au avut destulă pricepere în a-l dovedi, căci Dracnea iaște meșter în a se feri de plumbi, de pușcărie și de blesteme mai dihai ca Ion Măclean cel anevoie de ucis.
Ci mă tem că iaște veaste minciunoasă, iară ucigașii n-au fost meșteri ci proști, că dupre chipul în carele au încurcat Dăncilă Podgorița cu Priștina, iaște cu putință că au încurcat și aceștia târgul Licsăndrii cu Caracalul și apoi Caracalul cu Caracasul, și călătorind în țeara Venețuelei văzut-au om cu musteață în jilț domnesc și au crezut aceștia că-i Dracnea; și au pus praf de pușcă pre o pasere ca să-l dea morții dar n-au izbutit.
Ci au mai eșit voroava prin norod cumcă drumeții den Țeara Sfântă pre carii i-au scos cu de-a sila potera den rădvan întocmai ucigașii năimiți iereau, măcar că rămăseseră numai trei – ci unul vrea să đică cumcă iaște slobod, întru spaima Dracnei.