Nastase: „Am fost un fraier”

Dacă nu eşti mistreţ, intilnirea cu Adrian Năstase e plăcută. Dar inainte trebuie să traversezi holurile Casei Deputaţilor, incinte de beton in care ar incăpea lejer blocuri de patru etaje.

In faţa uşii e un subofiţer SPP. Te anunţă. Intri şi dai intr-o altă sală, la fel de mare. Patru secretare stau la birouri aşezate la distanţe apreciabile.

Uşa de la cabinetul lui Năstase se deschide. Ies pe ea Mircea Geoană şi Mihai Tănăsescu. „Ah, presa…”. Geoană intinde mina: „Pe cine pun la ANS? Gheorghe Florian? Mi-a zis cineva că l-au aşezat in poartă pentru că nu ştia să patineze”. Ii răspundem că nu va avea viaţă uşoară.

Tănăsescu ride: „Vreţi singe, nu-i aşa?!”.

Cei doi dau să iasă. Unul din consilierii din anticameră vede o geantă pe jos. „A cui e?”. Geoană se intoarce. „Cred că a unui fost ministru de finanţe că e cam goală”. Tănăsescu se apleacă şi o ia. O scutură. E, intr-adevăr, goală.

Biroul lui Adrian Năstase are dimensiuni de bazin olimpic. „Da, nici bazine n-avem. Nici patinoare”, spune preşedintele şi se aşază.

E elegant şi sigur pe el. Schimbă glume cu Anca Alexandrescu, cea care-l consiliază. „Iţi place editorialul pe care l-am scris pentru Jurnalul?”. Primeşte un „da” de formă. Işi dă seama. „Păi, nu v-am zis?!”, ii reproşează Anca. „N-ai citit decit citeva fraze”, insistă Năstase. Tot nu primeşte acordul.

Nu-i convine, dar trece mai departe. La interviu.

„Mulţumim pentru că aţi acceptat interviul! Noi am fost ostili guvernului dumneavoastră pe domeniul sportului”. Năstase suride. „Am văzut!

„Sălile există!”

Rp: – Credeţi că aţi fost tratat nedrept in sport?

A.N. – Sincer?

– …

– Cred că da. Am făcut cele 400 de săli şi am avut şi alte programe. Niciodată premiile sportivilor pentru performanţe n-au fost atit de mari. In schimb, am primit mai degrabă pumni.

Rp: – Sinteţi conştient că un proiect generos a avut parte de o imagine negativă din cauză că unele contracte s-au atribuit clienţilor politici ai PSD?

A.N. – Dar nu cred că s-a intimplat asta! S-a făcut o licitaţie electronică, transparentă şi deschisă tuturor. Am fixat şi un plafon de săli pe care le poate executa o singură firmă. Poate că s-au petrecut şi astfel de lucruri, zic poate, dar programul a fost foarte bun.

Să fim serioşi: acele săli există! Nu putem face nimic dacă pornim de la ideea că se fură intotdeauna banii publici!

Rp: – Bine, insă v-au afectat imaginea.

A.N. – Da, dar astfel de proiecte generoase nu pot fi oprite din cauza unor probleme de imagine.

Rp: – Cand aţi văzut gazonul meciului Romania – Danemarca nu aţi avut senzaţia că cineva v-a tras pe sfoară? Cu cateva luni inainte eraţi plimbat pe gazon, ca o garanţie că va fi reparată suprafaţa de joc.

A.N. – Oarecum. Am avut un gust amar văzind atunci că o idee bună şi o intenţie bună s-au terminat atit de prost. Toată lumea care putea face ceva se dădea la o parte. Am simţit că trebuie ne implicăm. Din păcate, efectul a fost invers.

Am constatat şi eu, cu regret, că porţiunile de iarbă pe care nu s-a intervenit au fost intr-o stare mult mai bună decat cele pe care s-a intervenit. Nu ştiu dacă am fost tras pe sfoară sau a fost pur şi simplu vorba de incompetenţă.

Oricum, acel moment a fost o lecţie foarte bună, pentru că am incetat de atunci să mai am incredere in proiectele ieftine şi miraculoase.

Rp: – Credeţi că a fost normal ca fratele lui Marian Oprişan să primească acea lucrare din partea guvernului?

A.N. – Nu cred că asocierea politică a făcut ca gazonul să fie prost. In acel moment, fratele lui Marian Oprişan avea o firmă care făcea constant astfel de proceduri, cu efecte bune.

Ţin minte că am citit chiar in ziarul vostru o relatare despre un meci desfşurat la Focşani, pe un teren pregătit de această firmă, in plină iarnă. Spuneaţi atunci că terenul era ca o masă de biliard, deşi pe margine erau troiene de zăpadă. Deci, din punct de vedere profesional, decizia a fost justificată.

Rp: – Şi nu regretaţi episodul?

A.N. – Ba da. Am fost un fraier. M-am băgat şi am ieşit şi bătut, şi cu banii luaţi. Parcă aşa se spune, nu?! Nu aş mai proceda la fel.

„Am ţinut numai cu Dinamo”

Rp: – Nu v-aţi ascuns simpatiile dinamoviste, dar nici nu le-aţi detaliat niciodată? De cind ţineţi cu Dinamo?

A.N. – N-aş putea indica o dată exactă. Din copilărie. Cam de la şapte ani. Mergeam la bazin in “Ştefan cel Mare”. Oricum, n-am ţinut niciodată cu vreo altă echipă. Doar cu Dinamo. Este prima mea simpatie din domeniul fotbalului.

Am fost intotdeauna un dinamovist tipic, care a iubit echipa indiferent de poziţia in clasament şi, mai ales, indiferent de atitudinea tuturor celorlalţi suporteri de fotbal faţă de dinamovişti… Ştim cu toţii cit de “indrăgiţi” au fost uneori fanii lui Dinamo…

Altfel decit la TV

Văzut de aproape, Năstase işi pierde aerul constipat de la televizor. „E haios şi spontan”, spun apropiaţii lui. Se confirmă. Numai că discursul e clar divizat. Cind vrea să pară important, cade in capcana limbii de lemn. Atunci rosteşte celebrele fraze goale din discursuri.

Dacă-l stirneşti şi-l contrazici, devine combativ şi revine la un limbaj normal.

A slăbit

Despre fostul prim ministru se spune că „e OK in mediul privat, dar incapabil să spargă bariera către mulţime”. Acum a slăbit şi pare mai tinăr decit in campania electorală. Il ajută că a renunţat la morga marţială. In schimb, pe chipul lui şi mai ales in privire stăruie superioritatea care l-a făcut antipatic.

De la un metru nu pare aroganţă, ci mai degrabă siguranţă de sine. Atunci cind apare insă pe scena publică se petrece ceva cu el. Simte nevoia să pozeze şi totul se duce naibii!

„Iordănescu? Ţap ispăşitor”

„In fotbal nu se poate ciştiga la infinit. Cred că trebuie să luăm asta in calcul cind il judecăm pe Anghel Iordănescu”, spune preşedintele PSD.

Rugat să ofere un mesaj pentru suporterii echipei naţionale, Năstase a spus: „Cum se spune in engleză sau franceză la ţap ispăşitor?! Antrenorul nu e singurul care ciştigă un meci sau o campanie. El lucrează cu materialul clientului.

Inclusiv cu jucătorii care nu mai vor să vină la naţională sau cu Mutu, care trebuie recuperat. Iordăneascu a fost ţinta ideală şi trebuie să spunem asta dacă vrem să fim sinceri.

Sau putem să ne minţim in continuare! Am vorbit cu Iordănescu după plecare de la echipa naţională, şi i-am spus că părerea mea despre el rămine aceeaşi. Excelentă”

„Lui Lipă i se face o nedreptate”

„Apropo de oamenii de valoare care, la un moment sau altul, şi-au exprimat susţinerea faţă de PSD. Nu pot să nu amintesc un om absolut special: Elisabeta Lipă. Acum e victimă a vendetei politice. Mi se pare o nedreptate gravă şi sper că va fi reparată la timp”.

Rugaminte pentru Mutu

„Am vrut pentru Mutu un tratament corect. Am transmis acest mesaj prin ambasadorul nostru la Londra pentru Tony Blair. Evident, a fost doar o rugăminte adresată unui prieten care, intamplător, e şi suporter de fotbal”

Il admiră pe Belu

Dintre persoanele intilnite in sport, Năstase susţine că a fost marcat de Octavian Belu: „Acest om, cu energia şi dragostea sa pentru sport şi cu capacităţi manageriale de excepţie, a reuşit aproape de unul singur să menţină un sistem in stare de funcţionare la cel mai inalt nivel.

Este un om care iţi dă senzaţia că poate reuşi, la nivel mondial, in orice domeniu ar dori”.

Interviul se incheie. Năstase face ciţiva paşi largi, vede că fotoreporterul are miinile ocupate cu aparatele, şi ne deschide larg uşile de lemn masiv. E de o politeţe care te lasă paf. Exact aşa cum va scrie in raportul către partid: „Fiecare dintre cele 240.000 de voturi contează”.

Reşoul

Străbaţi aceleaşi holuri nord-coreene şi ieşi. Dar numai după ce cobori cu liftul in care o funcţionară cu haine tocite se incălzeşte la un reşou romanesc.