Nationalismul ardelean e traditionalist, cel din sud, extremist

Temele nationaliste si textele patriotarde, desi si-au schimbat putin limbajul si actorii, ne demonstreaza ca tin in viata un electorat gata oricand sa ne faca surprize.

Din rezultatele celor mai recente sondaje de opinie, reiese in mod surprinzator ca PRM si PNG ar cumula 22% din intentiile de vot ale romanilor, spre deosebire de PSD, care a cazut la 20%.

Electoratul se afla, la aceasta ora, cuprins intre o simpatie puternic democrata, de orientare portocalie, orientare care cumuleaza pana la 48% din preferinte (conform INSOMAR), si o una nationalist-stangista, care se imparte intre partidele lui Becali si Vadim Tudor si stanga social-democrata.

In Transilvania, se petrece, din punctul de vedere al reorientarii electoratului, cel mai interesant fenomen, poate si pentru ca viata politica romaneasca are, la Cluj, un pol de putere, dar si pentru ca electoratul de aici are afinitati structurate nu doar ideologic, ci si etnic.

Pentru ardeleni, exista deja o sensibilitate aparte, creata, de-a lungul anilor, fata de teme care in alte zone ale tarii nu au rezonanta si care fac astazi cariera in discursurile mai multor politicieni.

Batalia pe nationalism

Partidul Democrat, dar si PIN, PC sau PSD, depun, in ultima vreme, eforturi remarcabile sa acapareze discursul nationalist al unui PRM pe care-l percep ca pe un partid aflat in descompunere, cel putin la Cluj. Nu atat membrii PRM care au migrat la PC sau PD sunt interesanti din acest punct de vedere, cat mai ales lupta pentru electoratul acestui partid.

In timp ce Daniel Buda, Calian sau Sorin Platon trimit mesaje „patriotice”, electoratul are, in continuare, afinitati PRM (15%), la care s-au adaugat si simpatizantii PNG (7%), un partid cu o structura ideologica foarte asemanatoare, desi cu nuante mai degraba legionare, decat national-comuniste, cum este cazul partidului condus de Vadim.

Explicatia acestui fenomen aparent surprinzator consta in reziduurile de structura ideologica, dar si etnica, ce caracterizeaza zona Ardealului.

Faptul ca astazi avem un electorat sensibil la astfel de teme se datoreaza, in primul rand, UDMR, care a plusat in problema Statutului Minoritatilor, dar si recidivei legate de chestiunea fundatiei Gojdu, practic doua teme care au tinut in viata cateva partide.

Daca, in Ardeal, nationalismul de ieri capata astazi mai mult consistenta unui traditionalism, in restul tarii el are mai mult valente extremiste, bazate pe cultura intolerantei. Batalia pe electoratul PRM se duce mai mult in Transilvania, pentru ca acum Clujul este considerat un pol al politicii romanesti si, prin urmare, isi revendica anumite determinari in acest sens.

Nord si Sud

Gigi Becali aduna, insa, sub flamurile partidului sau, mai multi „microbisti patrioti”, ortodocsi intoleranti si frustrati social, care asteapta de la Becali un fel de razbunare apocaliptica, irationala si revendicativa, care inlocuieste o reforma reala in viata social-economica a tarii.

Gigi Becali este ca rock-ul pentru americani, un fel de a riposta in fata unui sistem corupt si constrangator. Sudul are nostalgia unei Romanii Mari, iar reluarea subiectului Moldova a facut din nou sa tresara anumite afinitati patriotice, pe care chiar democratii ar dori sa le capteze in campul gravitational al partidului lor.

Cei dezamagiti de ineficienta discursului lui Vadim, care, tocmai pentru ca a fost unul radical, a creat mari asteptari, vor trece rapid in barca celui care le poate dovedi ca are si puterea de a pune in practica temele din discursuri. Capcana acestor partide este tocmai aceasta asteptare pe care o creeaza, prin impingerea la extrem a subiectelor lansate.

Un astfel de discurs (curatenie, puscarie pentru mafioti, unguri impuscati, homosexuali extermi-nati) se adreseaza unui public ce nu se multumeste cu mirosul tulbure al vorbei, fara dovada concreta si satisfactia ca se produce macar ceva din ce se anunta.

Tocmai de aceea, cresterea in sondaje a cotelor acestor partide are un flux si un reflux ce tine strict de comportamentul liderilor, fara a fi implicate de cele mai multe ori si elemente din exterior.

Autostrada si patriotismul

Tema autostrazii transilvanene a creat si ea efecte in randul electoratului. In primul rand, antiteza Cluj-Bucuresti in aceasta chestiune creeaza sensibilitati regionale si de patriotism local, greu de comensurat acum, dar cu efecte in viitor.

De altfel, genul de discurs politic ce face apel la meritele si indreptatirile unei zone in detrimentul alteia naste sensibilitati tocmai pentru discursul de tip Vadim-Becali. „Autostrada ungurilor”, antipatizata de bucuresteni, este o tema excelenta pentru a tine treaz stindardul partidelor nationaliste.

La aceste derapaje de tip discursiv, care exploateaza nerealizarile actualei puteri pe un fundal sentimental, se adauga si un recul firesc al romanilor fata de perspectiva aderarii la UE Teama de nou, teama de globalizare si de pierdere a identitatii cristalizeaza aproape totdeauna sentimentele puternic nationaliste.

Acestei tendinte firesti de miscare a electoratului spre o dreapta nationalista ar trebui sa i se contrapuna o stanga puternica. Dar cum aceasta nu este pe deplin restabilita, Vadim si Becali stau acum mai bine decat partidul lui Geoana, Mitrea, Rus sau Dincu.

Un semn ca boala lunga a acestui partid este periculoasa, nu doar pentru soarta lui, care pe 80% dintre romani pare sa nici nu-i mai preocupe.