Neputinta de a ajuta lasa urme

Urmau doua saptamani de practica, pe teren, undeva intr-un sat uitat de lume, prin Vrancea. Ne-am inghesuit 20 de colegi in cateva compartimente de tren personal. Apoi ne-am inghesuit intr-o dubita care ne-a lasat la intrarea in sat si apoi ne-am lungit, in sir indian, pana la casa in care urma sa fim gazduiti. Batea un soare puternic, aerul era uscat iar praful innecacios, pe masura ce noi incercam sa caram echipamentele, un calculator vai de mama lui si bagajele fiecaruia.

• Citeste articolul integral si comenteaza pe SmartWoman.ro