Niste mincinosi sinceri (de Robert Turcescu)

Langa cateva felii de lamaie care taie greata, poate fi privita si creatura politica rezultata din apropierea PD-L de PRM, aflata inca in stare embrionara.

Mutantul pe cale sa se nasca e rodul unor flirturi intense si implineste pofte tinute cu greu in frau. Democratii si peremistii pot scrie file de istorie privind colaborarea parlamentara, Traian Basescu si Corneliu Vadim Tudor au vorbit la telefon mai des decat isi pot inchipui Mircea Cartarescu si Catalin Avramescu, iar faptul ca unul de la PRM se simte ca scafandrul in apa, odata trecut la PD-L, e demonstrat de perfecta adaptare la noul mediu politic a unui personaj precum Dorel Onaca. Intrebarea fireasca a ultimelor zile este la ce le foloseste democrat-liberalilor sa se stie in targ ca au batut palma cu Vadim Tudor?!

Raspunsul e relativ simplu: la cules de voturi.

In aceasta perioada, mai toate partidele stau pe masa cu sondajele de opinie privind intentia de vot si cauta strategii de dislocare, de fidelizare sau de atragere a electoratului. Asa au aparut, bunaoara, motiunile simple ale Opozitiei. PD-L, un partid cu votanti majoritari in mediul urban, a vrut sa arate ca-i pasa de incalzirea pe timp de iarna a celor care locuiesc la blocuri, in timp ce PSD, prin motiunea pe tema agriculturii, vrea sa arate ca n-a uitat de electoratul lui traditional din zona rurala. Fiecare partid are nevoie insa de mai mult decat voturile nucleului dur. PD-L nu face exceptie si incearca acum sa castige cateva puncte electorale din randul fostilor votanti PRM.

Spun fostii pentru ca Vadim Tudor are un numar important de sustinatori in cautarea unui partid caruia sa-i dea votul. Pentru ei, disolutia PRM este evidenta, deci partidul nu mai este depozitarul unui capital de incredere, in ciuda simpatiei pe care multi o nutresc inca fata de C.V. Tudor. Electoratul peremist reprezinta insa sansa democrat-liberalilor de a patrunde, in sfarsit, in zona rurala. In plus, fostii votanti PRM au avantajul de a purta eticheta de votanti disciplinati, ceea ce, in multe zone, liberal-democratilor le lipseste crunt si spre marea enervare a lui Zeus.

Pe de alta parte, sa nu uitam, anul acesta vorbim de alegeri uninominale, asa ca incercarea de a sprijini PRM sa intre, totusi, in viitorul Parlament PD-L va putea s-o faca, punctual, prin desemnarea unor candidati „de paie“ in colegiile in care oamenii lui Vadim Tudor ar avea sanse sa prinda pozitia fruntasa. Evident, si reciproca e valabila.

Oricat ar suna de cinic, la aceasta ora toate calculele politice facute in sediile de partid exclud factorul emotional, consecventa si chiar principiile. Singurul lucru care conteaza este votul. Asa incat, spre dezamagirea tuturor celor care au crezut ca PD-L e „altfel“, apropierea de PRM tine cont doar de rezultatul, pe termen scurt si foarte scurt, al unei banale operatiuni de aritmetica electorala, in care suma voturilor castigate si a voturilor pierdute trebuie sa dea un rezultat pozitiv.

Iar pentru toti cei care inca nu-si revin din socul dezamagirii, simtindu-se, inca o data, pacaliti si tradati, primul „principiu politic al lui Lovka“ din celebra serie de legi ale lui Murphy se potriveste perfect situatiei: nu exista sinceritate mai mare decat a politicianului care minte. De data asta poate ne si prindem.

Cotidianul