Noi dezvaluiri despre business-ul de grajd practicat in abatoarele din Germania

Practicile de tip mafiot din industria carnii sunt o poveste fara de sfarsit. In abatoarele nemtesti vin ca pe banda lucratori ieftini din Romania si Bulgaria, care suplinesc lipsa de personal autohton. Atrasi cu promisiuni mincinoase ale unor intermediari dubiosi, multi dintre ei iau teapa. Ii asteapta salarii mizere, adaposturi precare, conditii de lucru inumane, umiliri si amenintari. Din cauza repetatelor scandaluri de munca, problema lucratorilor contractuali straini a intrat pe agenda autoritatilor germane. S-au creat birouri speciale, care se ocupa de „forta de munca mobila“. Intr-unul dintre aceste birouri lucreaza si romanca Daniela Reim, care isi ajuta conationalii aflati in impas.

In octombrie 2013 si-a luat Daniela Reim in primire noul loc de munca din Oldenburg, oras din Niedersachsen, in nord-vestul Germaniei. Fosta profesoara de istorie a venit in Germania in urma cu 14 ani si faptul ca vorbeste romaneste a fost important in ocuparea noului post, creat de guvernul de land din Hanovra.

Reim are in atentie forta de munca mobila din estul Europei: romani, bulgari, polonezi, ucrainieni. Mii de oameni care lucreaza in zonele Oldenburg si Emsland. „Cei mai multi dintre ei lucreaza in abatoare, taie in acord porci, vite si pui“, relateaza Badische Zeitung.de, intr-un amplu articol aparut luni.

Reim si colega ei bulgara fac munca de teren si preiau sesizarile la telefon. Lucrurile se misca greu, caci oamenii „nu vorbesc mult“, dupa cum spune ea. „Cu presa si sindicatul chiar deloc. Cand se afla ca unul a vorbit, acesta zboara afara“. Legea mafiota a omertei, a tacerii de frica, domneste si printre macelari. Problemele apar cand acestia isi reclama anumite drepturi, vor concediu sau sunt bolnavi.

In Ahlhorn, un subantreprenor turc ii concedia imediat pe lucratorii care se imbolnaveau. Reim a intervenit, amenintand si cu dezvaluiri in presa despre abatorul la care lucra un roman caruia i s-a refuzat vizitarea medicului, desi era grav bolnav. Iar abuzurile asupra lucratorilor nu inceteaza. „Multi sunt lipsiti de drepturi si exploatati. E ingrozitor“, declara Daniela Reim, adaugand ca nu intotdeauna le poate fi de ajutor.

Insa Reim nu e singura. Preotul catolic Peter Kossen, care provine din zona si o cunoaste bine, se implica de ani buni in problema. El stie cum fac unii afaceri cu inchirierea unei darapanaturi in care sunt cazati 14 sau chiar 16 lucratori din Romania. Insa acest lucru nu i-a adus simpatii. In urma cu un an si jumatate, la usa i-a fost atarnat un iepure mort, plin de sange. Autorul amenintarii n-a fost gasit nici azi, s-a vorbit despre „un salut din partea industriei carnii“.

In abatoarele din Oldenburg si Emsland lucreaza cca 9.000 de lucratori „oaspeti“, din tarile Europei de Est. Sunt cazati de-a valma, in containere si case vechi. Lucreaza zi-lumina si localnicii nu-i vad decat la cumparaturi, in alimentarele ieftine. Iar schema functioneaza cam asa, relateaza preotul Kossen, in urma informatiilor furnizate de organizatiile de caritate Kolpinghaus si Caritas.

„In Romania, somerilor li se spun minciuni colorate, 1.300 de euro salariu, pranz cald, camera dubla, vacanta. Iar apoi realitatea: subantreprenorul in cauza incaseaza din start 500 de euro comision de intermediere. Apoi, le retine pasaportul. Noul lucrator in abator semneaza un contract de reziliere in alb. In unele cazuri, nu se incheie deloc contracte de munca, nu exista state de plata, ci cel mult bani in mana. Nu vorbim aici de cateva oi negre. Este o mlastina de subantreprenori, care acopera totul. Este o scena a marii criminalitati“, considera preotul Kossen.

In nord- vestul Germaniei, „agricultura taraneasca nu mai e decat un basm, bun pentru reclame la carnati. Realitatea este o agroindustrie cruda“, scrie Badische Zeitung. Dupa datele furnizate de „Atlasul carnii 2014“, industria carnii din Germania atinge cifre uluitoare: 58,3 milioane de porci, 3,24 milioane de de vaci , 37,7 milioane de curci, 1 milion de oi si 627,9 milioane de pui intra sub cutit anual.

Business-ul se face in 350 de abatoare, dar mai ales in „gigantii carnii”, cum sunt firmele Tönnies, Vion, Westfleisch sau PHW-Gruppe. Chiar si cel mai mare concern european specializat in taierea porcilor, Danish Crown, si-a relocalizat o parte din productie in Germania, unde mana de lucru e mai ieftina.

Prin linia directoare a UE referitoare la „trimiterea peste granite a angajatilor”, personalul autohton din abatoare si macelarii a fost redus si inlocuit cu muncitori contractuali ieftini sraini: din Romania, Bulgaria sau Polonia.

In luna iunie a anului trecut, televiziunea de stat germana ARD transmitea un reportaj despre „Sclavia salariala in Germania“. Filmul dezvaluia practicile de tip mafiot din industria carnii, cum lucratori ieftini din Romania si Bulgaria sunt atrasi cu promisiuni mincinoase, iar apoi exploatati in abatoarele nemtesti.

Unii dintre ei cad victime unor intermediari dubiosi, care platesc din portbagaj cu bani-gheata, iar pe femei le trimit nu la transat, ci in „reteaua de consum”, adica la prostitutie. Despre „Saracii porci care taie la porci“ am relatat in detaliu anul trecut, pentru Hotnews.ro.

Nici sindicatele germane nu stau cu mainile in san. Matthias Brümmer a fost si el macelar si stie cum stau lucrurile in bransa. Acum cativa ani insa, un roman care a vrut salariu mai mare si a apelat la sindicat „a fost batut mar”, povesteste Brümmer.

El mai evoca „reteaua mafiota de subantreprenori”, in care, data fiind miza mare de profit, s-ar fi amestecat si bande de rockeri, care controleaza diverse afaceri dubioase in Germania. Una dintre acestea este Bandidos, despre care Brümmer spune ca „e activa in Nordrhein-Westfalen, dar si aici sus”, referindu-se la Niedersachsen.

Tot Brümmer vorbeste despre cazul unui subantreprenor roman care platea lucratorilor sai doar 174 de euro pe luna. Insa din luna iulie a acestui an, salariul minim va fi de 7,75 euro, precizeaza sindicalistul german. Un pas care nu e de ajuns, considera el. Mai e nevoie de reglementari la nivel federal in ceea ce priveste „ conditiile umane de cazare“ a lucratorilor contractuali straini, de desfiintarea subantreprenorilor interni ai concernelor, ca si de implicarea masiva a politiei si procuraturii. O masura necesara, zicem noi, cand business-ul devine „de grajd“.