Noi reglementări ale Curţii Internaţionale de Arbitraj de la Paris

​Curtea Internaţională de Arbitraj («International Court of Arbitration»; în continuare, «Curtea ICC» sau «Curtea»), cu sediul la Paris, a fost înfiinţată în anul 1923 de către Camera de Comerţ Internaţională («International Chamber of Commerce»; abreviat, «ICC»), „cea mai cuprinzătoare organizaţie de afaceri din lume, reprezentând 45 de milioane de companii din peste 100 de ţări.”

De la constituirea sa în anul 1919 şi până astăzi, ICC, organizaţie non-profit de mare importanţă la nivel internaţional, a fost la temelia arhitecturii comerciale mondiale, reprezentată de o vastă reţea de companii, organisme şi organizaţii de afaceri, precum şi de instrumente şi de mecanisme destinate să asigure reglementarea raporturilor comerciale internaţionale. ICC colaborează strâns cu ONU, Naţiunile Unite şi Grupul G20, asigurând legăturile dintre sectoarele public şi privat din domeniul comerţului internaţional. De asemenea, ICC a contribuit la redactarea unor importante instrumente internaţionale precum Regulile Incoterms şi UCP 600 Uniform Customs and Practice for Documentary Credit.

Curtea este cea mai importantă instituţie arbitrală internaţională pentru soluţionarea clauzelor comerciale internaţionale. În preajma aniversării celor 100 de existenţă a ICC, activitatea Curţii ICC cuprinde mai multe momente-cheie în privinţa soluţionării litigiilor arbitrale, printre care şi elaborarea de instrumente procedurale menite să asigure diversificarea portofoliului de cauze arbitrale ce pot fi administrate de această instituţie arbitrală, bucurându-se de o încredere mereu crescândă, exprimată de comunitatea internaţională a arbitrajului, datorită modului profesionist al administrării cauzelor arbitrale.

Actualele reguli ale Curţii («ICC Rules»; în continuare, «Regulile Curţii» sau «Regulile ICC»), în vigoare de la 1 martie 2017, continuă şi dezvoltă versiunea regulilor din anul 2012, prin care au fost introduse reglementări semnificative, deosebit de utile pentru soluţionarea litigiilor arbitrale.

Aplicarea Regulilor ICC se asigură de către Curtea ICC prin punerea la dispoziţia arbitrilor şi a părţilor a unor îndrumări privind buna administrare a procedurilor arbitrale («Notes to Parties and Arbitral Tribunals»). Îndrumările sunt un instrument de lucru extrem de util, care ajută la derularea în cele mai bune condiţii a procedurii arbitrale.

Cu începere din 1 ianuarie 2019, Îndrumările Curţii ICC se vor aplica într-o nouă versiune, sensibil îmbunătăţită, următoarele elemente de ordin procedural fiind de esenţa acestor completări şi modificări:

a) Dezvăluirile arbitrilor desemnaţi şi ale arbitrilor propuşi (par. 24 din Îndrumări)

Potrivit actualelor prevederi (par. 24 din Îndrumări), dezvăluirile arbitrilor vor avea în vedere de acum înainte nu numai părţile şi afiliaţii părţilor, dar şi orice alte persoane care nu sunt părţi, dar care au un interes în soluţionarea cauzei arbitrale. În acest scop, încă de la începutul procedurii arbitrale, Secretariatul va pune la dispoziţia arbitrilor o listă cu «entităţile relevante» identificate de către acesta, destinată să servească arbitrilor în legătură cu îndeplinirea obligaţiei de dezvăluire ce le revine acestora.

b) Servicii suplimentare privind constituirea tribunalelor arbitrale (par. 32-33 din Îndrumări)

Conform par. 32-33 din actualele Îndrumări, Secretariatul poate oferi asistenţă părţilor prin propunerea de candidaţi şi furnizarea de informaţii (neconfidenţiale) cu privire la candidaţii identificaţi. Dacă părţile nu se înţeleg, atunci Curtea ICC va desemna arbitrul unic sau preşedintele, după caz, potrivit Regulilor ICC.

Ceea ce s-a urmărit a fost ca părţile să ia parte efectiv la procesul de desemnare a arbitrilor, chiar atunci când acestea nu se înţeleg, beneficiind de asistenţa Secretariatului, pentru a nu se prelungi procedura de desemnare a arbitrilor, cu efect asupra duratei procesului arbitral în ansamblul său. De asemenea, se are în vedere importanţa constituirii unui tribunal arbitral a cărui compunere să corespundă cât mai bine cerinţelor impuse de părţi prin convenţia arbitrală sau în raport cu natura şi cu complexitatea cauzei de soluţionat.

c) Transparenţa (par. 36 din Îndrumări)

Două modificări importante au fost aduse Îndrumărilor privind «transparenţa»:

În primul rând, începând de la 1 ianuarie 2019, informaţiile privind compoziţia tribunalelor arbitrale publicate pe website-ul ICC vor conţine, în afară de numele, naţionalitatea, rolul în cadrul tribunalului arbitral, metoda de desemnare şi menţiunea cu privire la existenţa pe rol ori la terminarea procedurii arbitrale (par.27 la 31 din vechile Îndrumări), şi sectorul de industrie al cauzei arbitrale, precum şi identitatea consilierului părţii.

În al doilea rând, toate hotărârile pronunţate începând cu 1 ianuarie 2019 pot fi publicate după doi ani de la comunicare (par. 40-46 Îndrumări), interval de timp care poate fi modificat cu acordul părţilor, iar acestea pot să stabilească, tot prin acordul lor, condiţiile concrete ale publicării sau se pot opune la publicare. Secretariatul poate decide, în situaţii speciale, obţinerea unui consimţământ special cu privire la excluderea de la publicare în cazuri sensibile sau în anumite domenii.

d) Protecţia datelor (par. 80-91 din Îndrumări)

Pentru a pune de acord Îndrumările cu cerinţele din Reglementările Uniunii Europene privind Protecţia Datelor, a fost inclusă o secţiune complet nouă în cuprinsul acestora. În acest sens, se prevede că, acceptând să ia parte la un arbitraj administrat de Curtea ICC, părţile, reprezentanţii lor, arbitrii, secretariatul administrativ, martorii, experţii şi orice alte persoane care ar putea să intervină în orice calitate în cauza arbitrală, îşi dau acordul asupra colectării, transferului, arhivării şi după caz, a publicării datelor acestora. Tot astfel, se prevede că persoanele menţionate cunosc şi acceptă utilizarea datelor lor personale.

Secretariatul Curţii va fi în măsură să recomande părţilor un model de clauză arbitrală care să ţină seama de aceste reglementări.

e) Arbitrajul investiţiilor (par. 139-143 din Îndrumări)

Cauzele din domeniul arbitrajului investiţiilor, întemeiate pe tratate bilaterale sau pe acorduri internaţionale, precum NAFTA sau Energy Charter Treaty, în prezent se soluţionează nu doar în cadrul arbitrajului ICSID, dar şi în faţa Curţii ICC. Potrivit Îndrumărilor, arbitrilor în curs de confirmare li se recomandă să menţioneze, pentru maximă transparenţă, toate cauzele arbitrale privind investiţiile la care au luat parte ca arbitru, expert sau consilier.

Proiectele de hotărâri arbitrale ce ţin de arbitrajul investiţiilor se vor verifica de Plenul Curţii, cu participarea acelor membri ai Curţii cu experienţă în domeniu. Hotărârile arbitrale pronunţate în cauze întemeiate pe tratate în domeniul investiţiilor vor putea fi publicate după şase luni de la comunicarea lor, iar nu în termen de doi ani, ca în cazul celorlalte hotărâri.

f) Îndatoririle secretariatului administrativ (par. 183-188)

În spiritul actualelor Îndrumări, rolul Secretariatului va creşte semnificativ, asistând de acum înainte arbitrii la întocmirea proiectelor de dispoziţii sau de ordine procedurale, la redactarea şi ţinerea corespondenţei cu părţile pe seama tribunalului arbitral, la redactarea parţială a hotărârilor arbitrale pe aspecte de fapt, precum cronologia faptelor şi poziţia părţilor, toate acestea sub controlul direct al tribunalului arbitral.

Aceste noi atribuţii ale Secretariatului nu vor înlătura însă obligaţia membrilor tribunalului arbitral de a analiza personal întreg dosarul şi de a participa la procesul de deliberare şi de pronunţare a hotărârilor arbitrale.

Aceste recente modificări privind reglementările Curţii ICC cu privire la administrarea procedurii arbitrale reflectă preocuparea constantă a acestei instituţii arbitrale internaţionale de a implementa principii şi mecanisme de lucru care să asigure administrarea unui arbitraj eficient. Tot astfel, prin aceste pârghii de lucru, este evident că interesul pentru arbitrajul administrat de către Curtea ICC va spori, iar cauzele administrate se vor bucura de o reală diversitate. Aceasta, în beneficiul practicii sale arbitrale şi al participanţilor la procesul arbitral – părţile, arbitrii şi aparatul instituţional.

Un articol semnat de Cristiana-Irinel STOICA, Avocat, Partener Fondator SCA STOICA & Asociaţii, Membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj