Noile tarife de interconectare cu retele de comunicatii mobile si revolutia in telcomunicatii

Ziarul Finaciar publica in numarul sau din 31 martie 2014, cu o zi inainte de intrarea in vigoare a noilor tarife de interconectare, un articol care avea in titlu ‘revolutie in telecom’. Entuziasmul articolului se baza pe reducerea relativ mare, de la 3,07 eurocenti/minut la – 0,96 eurocenti/minut, adica cu circa 69%, de la 1 aprilie 2014 a tarifelor de terminare a convorbirilor in retelele mobile. Procentual este o valoare mare, cauzata de unele intarzieri in punerea pe costuri a terifelor de interconectare cu retelele de telefonie mobila. Aplicarea noilor tarife era un act de intrare in normalitate a Romaniei, care avea tarife de interconectare cu retelele mobile mai mari decat media UE desi economic suntem cu mult sub media UE.

Poate declansa si realiza aceasta etapa in punerea pe costuri a tarifelor de interconectare cu retelele mobile ‘revolutia in telecom’ clamata de articol?

Trebuie spus ca aceste valori pentru tarifele de interconectare cu retelele mobile se aplica numai in relatiile dintre operatori. Adica operatorii isi vor deconta traficul terminat in retelele mobile la noul tarif de – 0,96/minut, reducandu-si astfel cheltuielile. Pentru ca aceste reduceri de tarife sa aiba un impact si asupra societatii ar trebui sa fie transferate imediat in tarifele cu care operatorii vand serviciile de telefonie mobila utilizatorilor finali, adica minutul de convorbire terminat in alta retea mobila sa fie mai scump doar cu circa 1 eurocent decat minutul terminat in reteua de origine.

Cata vreme tansferul reducerii catre utilizatorul final nu se realizeaza, ‘revolutia’ se va simti doar in contul de profit si pierderi ai operatorilor de comunicatii mobile.

Conform Ziarului Financiar din 14 august 2013, Orange, Vodafone, Cosmote si RCS&RDS si-au asumat in fata Consiliului Concurentei obligatia de a avea in oferta planuri tarifare pentru toate categoriile de clienti care sa includa minute de apeluri catre orice retea. Era rezultatul unei investigatii declansata cu doi ani in urma de catre Consiului Concurentei, investigatie ce avea in vedere un posibil abuz de pozitie dominanta al fiecarui operator in propria retea. Cei patru operatori practicau tarife diferentiate de terminare a apelurilor in functie de originea acestora, diferenta dintre tarifele apelurilor initiate si terminate in aceeasi retea si cele terminate in alte retele fiind excesiva, potrivit Consiliului Concurentei, ducand la prejudicierea utilizatorilor care vor plati tarife mai mari si putand astfel ‘afecta mediul concurential prin limitarea dezvoltarii retelelor mai mici, mentinerea artificiala a cotelor pe piata de retail, afectarea migrarii utilizatorilor catre alte retele’.

Inceperea ‘revolutiei’ este, deci, conditionata de modul cum isi vor respecta operatorii de comunicatii mobile angajamentele de a transfera catre utilizatorii finali aceste reduceri si de modul cum va monitoriza Consiliul Concurentei respectarea acestor angajamente.

Presupunand ca aceasta reducere a tarifelor s/a transferat catre utilizatorul final al serviciilor de telefonie mobile, tot nu putem spune ca aveam o ‘revolutie in telecom’. Tarifele de interconectare cu retelele mobile sunt inca mari si mult mai mari decat cele pentru retelele fixe, astfel ca asistam in continuare la subventionarea telefoniei mobile, afacere inca in dezvoltare, de catre telefonia fixa, afacere aflata in partea descendenta a ciclului de viata.

Telefonia mobila a fost lansata la inceputul anilor 90, la cativa ani dupa primele miscari de liberalizare a telefoniei fixe din SUA si Anglia, dar inainte de liberalizarea din Europa. Nu s-a considerat necesara reglementarea acestei noi piete fiind socotita competitiva, avand mai multi competitori. Aceasta a facut ca tarifele sa fie stabilite de catre operatori, care speculand marele avantaj al telefoniei mobile, mobilitatea, au impus tarife mari, atat in interiorul retelei, dar mai ales in afara ei.

Tarifele de interconectare cu retelele mobile au fost mult prea mari de la inceput si deabia in ultimii ani au intrat in vizorul Comisiei Europene printro schema de reducere in timp. Inca din 2004 atrageam atentia ca tarifele de interconectare cu retelele mobile ar trebui sa fie mai mici decat cele in retelele fixe si ca telefonia fixa, o afacere in stagnare, subventiona telefonia mobila prin aceste tarife mari.

Autoritatea de reglementare, ANCOM, ar trebui sa intervina accelerand punerea pe costuri a tarifelor de terminare in retelele mobile asa cum fac tarile UE. De exemplu, conform Scoreboard 2013, tariful de terminare in Franta era de eurocenti 0,84/minut, fata de eurocenti 3,07/minut in Romania anului 2013 si chiar eurocenti 0,96/minut de acum, desi PIBul/locuitor sau puterea de cumparare la noi este mult mai mica decat in Franta. Cu eurocenti 3,07/minut, Romania se situa peste media UE25 de eurocenti 2,33/minut. Paradoxal este ca tarifele de terminare in retelele mobile sunt de cateva ori mai mari decat cele in retelele fixe (scazute si ele de la eurocenti 0,67 la eurocenti 0,14/minut). Astfel, eurocenti 0,5/minut ar putea fi tariful de terminare in retelele mobile din Romania anului 2014.

Numarul mare de SIMuri tradus printr-o penetrare mare, peste 100% cum este in Romania si in alte tari, nu ar trebui sa fie un motiv de mandrie nationala, ci dimpotriva ar trebui socotit un esec al pietei de vreme ce romanii platesc mai mult pentru telefonia mobila avand doua sau chiar trei telefoane mobile conectate in diferite retele pentru a evita marea taxa vamala dintre retele numita tarif de interconectare cu retelele mobile. Nu acelasi lucru se intampla in telefonia fixa unde tarifele rezonabile de terminare nu ii fac pe romani sa aiba mai multe telefoane fixe, desi sunt mai multe retele de telefonie fixa. Situatia aminteste de SUA de la inceptului anilor ’80, inainte de liberalizare, cand americanii plateau US$1 miliard/an mai mult din cauza tarifelor prea mari ale monopolistului AT&T si care se regaseau in produsele si serviciile de la acea vreme.

Conform ANCOM, la mijlocul anului 2013 erau 22,6 milioane SIMuri active la o populatie de 20 milioane, astfel ca s-ar putea presupune ca circa 15% dintre acestea sunt pentru evitarea acestei suprataxe. Ar putea rezulta ca, din cauza acestor tarife mari, romaniii platesc cu circa 10%, sau 200-250 milioane euro pe an mai mult decit ar trebui. De fapt, un studiu KPMG din toamna trecuta arata ca prin reducerea tarifelor de interconectare cu retelele mobile propusa de ANCOM in august 2013 de la eurocenti 3,07/minut la eurocenti 0,86/minut, Romania ar plati cu 206 milioane euro/an mai putin pentru aceste servicii.

Tarifele de interconectare mari corelate cu tarife foarte mari spre alte retele, in anumite conditii, au facut ‘captivi’ clientii de telefonie mobila, rezutand o anomalie: circa 85% din trafic se termina in reteaua mobila care l-a generat. Romania are patru retele nationale de telefonie mobila care nu prea comunica intre ele!

Pentru a avea ‘revolutie in telecom’ ar fi necesar ca aceste retele de comunicatii sa comunice intre ele, dar si alte masuri care sa conduca la libertatea de miscare a utilizatorului final.

Ar trebui interzisa codarea telefoanelor mobile. Cu exceptia unui operator, restul operatorilor de telefonie mobila ofera telefoane codate in reteaua proprie astfel ca nu pot fi folosite in alte retele daca nu sunt decodate. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata in rate in cadrul unui abonament pe 1 sau 2 ani este codat? O casa pe care o cumperi cu plata in rate nu este ‘codata’ – o poti folosi cum doresti: poti locui in ea, o poti inchiria sau vinde. Pe cand la un telefon mobil cumparat in rate (cu contract care prevede obligatii) nu ai deplinatatea uzufructului: esti obligat sa-l folosesti numai intro retea, desi este al tau. La telefonia fixa niciun operator care ofera telefoane nu le codeaza. De ce operatorii mobili trebuie sa cheltuiasca in plus pentru a coda telefonul si a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul il plateste integral pe durata contractului?

Pachetul de reglementari al Comisiei Europene din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le ofera operatorii de telecomunicatii la 24 luni, dar prevede si faptul ca operatorii trebuie sa ofere consumatorilor si contracte cu o durata maxima de 12 luni. Si noul pachet de reglementari sustine micsorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii ofera, preponderent, contracte cu durata de doi an, fapt ce limiteaza libertatea de miscare a utilizatorilor finali.

In fine, de ce tarifele sunt denominate in Euro, cand moneda nationala este leul, contabilitatea in Romania se tine in lei, iar romanii, consumatori ai serviciilor de telecomunicatii, sunt platiti in lei? Merele, rosiile, chiar si cele importate, au preturi in lei. De ce unii operatori denomineaza tarifele in Euro facand imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicatiile mai ales in perioade de turbulenta a pietelor valutare?

Toate acesea influenteaza mobilitatea si capacitatea de alegere si decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori in alegerea pe care trebuie sa o faca si care plateste mai mult decat ar trebui. Un rol important in aceasta ‘revolutie in telecom’, au de jucat ANCOM si Consiliul Concurentei, care ar trebui sa analizeze cu atentie modul in care aceste anomalii afecteaza concurenta in telecomunicatii si mai ales utilizatorul final si sa reactioneze.

‘Revolutia in telecom’ va reusi doar daca romanul utilizator al comunicatiilor mobile va avea in buzunar un singur telefon mobil, asa cum are, daca mai are, un singur telefon fix acasa!