O administratie inundata de somn

Stiti de cind se lupta banatenii cu furia apei? De doua saptamini! Prima relatare despre gospodarii si terenuri inundate a venit la redactia noastra pe 15 aprilie. Bega intrase in patru sate, asa cum avea obiceiul sa faca in fiecare sezon cu ploi abundente. Ultimul dezastru s-a produs in 2000, dar lucrarile hidrotehnice nu au inceput in zona de risc maxim, ci in alta parte.

Asa e apa. Isi face loc prin orice fisura, o roade pe tacute, o largeste si pina la urma valul ajunge sa loveasca pe neasteptate. Nu iarta nici o ocazie. Din pacate, in Timis, ocazia i-a fost oferita si de oameni.

Autoritatile locale s-au aratat mai degraba somnoroase in reactii. Prima comunicare publica importanta din partea prefectului de Timis, Ovidiu Draganescu, a venit abia la o saptamina de la primul eveniment. Apoi, chiar prefectul se plingea de proasta colaborare cu membrii Consiliului Judetean si cu primarii din unele localitati.

Presa a mai relatat ca, in toiul nenorocirii, seful Inspectoratului local pentru situatii de urgenta, Benga pe numele lui, vorbea cam incoerent dupa o noapte grea, petrecuta in compania unui domn general venit de la centru.

Puteau ei sa bea numai apa plata cu lamiie, ca tot nu aveau cum sa intervina eficient! Pur si simplu nu sint suficiente barci, e criza de materiale de interventie, in schimb inspectoratul se poate mindri cu o retea de computere ultimul racnet, finantata anul trecut.

Mobilizarea s-a facut greu. De-abia dupa intoarcerea de la Luxemburg, in seara de 24 aprilie, presedintele si premierul au parut sa inteleaga cit de grea e situatia.

Problema este ca, la noi, in lipsa unui sistem coerent de comunicare, propriu unei administratii eficiente, autoritatile sint mult prea dependente de semnalele din mass-media. Nu de putine ori, televiziunile si „liderii de opinie” ajung sa alcatuiasca agenda de prioritati a liderilor politici.

Cit timp primele pagini ale ziarelor si primele minute ale jurnalelor TV au fost alocate semnarii Tratatului de aderare si, mai ales, situatiei colegilor rapiti in Irak, banatenii au avut ghinionul sa se lupte aproape singuri cu furia apelor.

Batalia cu puhoaiele dezlantuite e greu de cistigat. Americani sau austrieci, italieni ori romani, cu totii au trait momente de neputinta. Dar ceea ce ne deosebeste pe noi de ceilalti este ca, din lene, incompetenta sau inconstienta ne mai facem rau si singuri.