O conducta pentru dezinformarea dumneavoastra

Interventia parlamentara de marti a primului ministru a deschis curajos o dezbatere grea despre starea si rolul presei. Multe ziare s-au grabit sa anunte ca prizoniera a fost eliberata. Intr-adevar, interventia scurta si ordonata a primului ministru a avut meritul de a face cunoscuta, cu acte si dovezi contabile, existenta ultimului prizonier de constiinta in Romania: presa.

Tehnica de exploatare e acum pe deplin cunoscuta. Ea se bazeaza pe asa-numita publicitate de stat si are o singura regula: noi va dam reclama, voi o publicati, noi platim, voi ne slaviti.

Spre rusinea eterna a PSD si a Liderului National de Opinie Adrian Nastase, masinaria a transformat ziare si televiziuni in saloane de masaj politic si i-a propus opiniei publice romanesti sa se lase modelata intr-o masa de cretini.

Calin Popescu Tariceanu a descris foarte exact traficul care ameninta sa ia locul presei si cu asta a readus functia de prim-ministru la demnitatea publica pe care Adrian Nastase o cedase de dragul tehnicilor puse la punct prin Europa de vest de proprietarii de carne alba si est-europeana. Insa pana la eliberarea anuntata de ziare mai e mult.

Mai intai pentru ca viciul a fost, de multe ori, liber consimtit de aceleasi ziare care se grabesc acum sa isi faca dosare de victima. A doua mare problema e insasi notiunea de „publicitate de stat”.

Chestiunea de lamurit in dezbaterea lansata de primul ministru trebuie mai intai corect inteleasa. Mecanismul de indoit presa s-a aflat in mana lui Nastase, asa cum o dovedesc acte ale fostului guvern. Publicitatea putea fi acordata numai cu aprobarea directa a lui Pulitzer din Cornu.

Dar problema nu se reduce la denuntarea unei persoane si nici la inlocuirea ei cu o birocratie sau cu o alta persoana.

Sa privim o clipa sintezele alcatuite de Agentia de Monitorizare a Presei si de Centrul de Jurnalism Independent. La ce bun publicitate de stat? Cati romani si-au cumparat vagoane si material rulant in urma campaniei de reclama a CFR Marfa? Dar Distrigaz Sud? Cate conducte a vandut cititorilor? Cu ce concurent se batea in reclama Posta Romana? Sistemul e de o absurditate nemaiauzita.

Dupa aceleasi reguli, cetateanul de rand trebuie sa aiba dreptul de a anunta in Monitorul Oficial ca isi vinde masina sau timbrele (ceea ce ar face, totusi, din colectionarul Nastase un abonat al Monitorului).

Care e atunci adevaratul rost al publicitatii de stat? Unul si numai unul: subventionarea presei. Sistemul duce, drept ca o conducta Distrigaz, la coruptie. El nu poate fi reformat, ci doar desfiintat. Discutia deschisa de primul ministru se va irosi daca va tinti „imbunatatirea” mijloacelor de distribuire a publicitatii de stat.

Cum s-ar putea face asa ceva? Impartind banii la numarul cotidianelor? A doua zi se vor gasi 10 isteti cu ideea de a infiinta ziare noi si cu cererea de publicitate in dinti. Publicitatea de stat trebuie, pur si simplu, curmata. Altfel, virusul ramane in organism.