O mitropolie, de la atentat la vanitate

IPS Arhiepiscop Bartolomeu arata ca si la Cluj s-a trecut printr-o situatie similara, dorindu-se Mitropolie, dar am socotit ca Ardealul nu poate fi impartit. „Ardealul cu doua mitropolii in nord si sud ar constitui un atentat la unitatea Ardealului. Consider ca se da dovada de foarte multa nerabdare” (BOR – Buletinul Oficial al Patriarhiei Romane; nr. 1-4, ianuarie-aprilie, 2004, pag. 378).

Povestea e cunoscuta: in 2005 favoritul vladicai Bartolomeu nu a reusit sa obtina scaunul de mitropolit al Ardealului. Rezultatul? Pe 17 ianuarie 2006 se infiinta Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Sub pretextul, absolut real, de: „reorganizare”, „perspectiva unei activitati pastoral-misionare mai intense”, „dinamizarea pastoratiei in Biserica”, „iesirea din inertia paseismului pios” si „provocarile lumii contemporane”.

„Pretuim trecutul, dar cu ochii spre viitor. Ucenicii nu pot ramane la nesfarsit invatacei, ei s-au pregatit sa devina apostoli”, spunea IPS Bartolomeu Anania. Cuvinte mari. Batranul ierarh mai invinsese o data. Intrebat despre pozitia din 2004 – „atentat la unitatea Ardealului” – ierarhul de la Cluj a raspuns aidoma lui Iorga: „Omul isi mai schimba parerile”.

Saptamana acesta se implinesc doi ani de la infiintarea Mitropoliei de la Cluj. In comparatie cu sperante si promisiuni, bilantul e saracacios. Cu exceptia unor pastorale si scrisori deschise admirabile, o revista „Tabor” de mare tinuta si pensionarea PS Ioan al Oradiei, administrativ, lucrurile au ramas in vechea matca.

Problema dosarelor clerului, prezenta religiei si a icoanelor in scoli, modul cum trebuie facute si acceptate donatiile, relatiile cu Biserica Unita, mostenirea Gojdu, canonizarile de sfinti ardeleni sunt realizari, dar firesti. La Bistrita s-a refuzat infiintarea unei episcopii, la Satu-Mare si Mures la fel. Nu ma intrebati de ce! Cu chiu, cu vai, la Zalau a luat nastere o noua eparhie.

Un proverb frantuzesc spune ca „pomul se judeca dupa fructe, nu dupa flori, iar omul se judeca dupa reusite, nu dupa declaratii”. Din nefericire pentru IPS Bartolomeu, cei doi ani de mitropolit n-au fost stralucitori, ba dimpotriva. Poate si din cauza unui accident care l-a tintuit la pat, iar la 87 de ani e greu sa mai fii leu.

Apatia mitropolitului Anania a crescut si mai mult dupa esecul in cursa pentru patriarhie. O aventura in care a fost tarat fara voia lui de unii apropriati, care, departe de a fi niste oameni realisti, au inceput dupa rezultat sa improaste cu laturi in stanga si-n dreapta, sa vorbeasca despre „tradare”.

Sa zgandare angoasele batranului ierarh in loc sa-l lase sa intre in istorie necompromis. Ca un simbol, o legenda, nemurdarit de coteriile unor pescuitori in ape tulburi.

Ce s-a ales de „acest 1 decembrie 1918” cum denumea un publicist infiintarea Mitropoliei? Nimic! „In acest demers nu poate fi vorba despre vanitate”, spunea IPS Bartolomeu. Privind rezultatele poti spune: ba despre asta a fost vorba! Iar astazi, cand sunt intrebat despre Mitropolie, raspund ca Tudor Postelnicu la proces: „Am fost un dobitoc”.

EvZ