Mai multe anomalii geologice sugerează că Terra a avut inele precum cele ale planetei Saturn

Inelele planetei Saturn reprezintă unele dintre cele mai faimoase și mai spectaculoase particularități din sistemul nostru solar. Însă nu doar Saturn prezintă astfel de inele. Planeta noastră ar fi avut unele similare, afirmă o echipă de cercetători de la Universitatea Monash din Melbourne, într-un studiu publicat în revista Earth and Planetary Science Letters.

Oamenii de știință australieni sunt de părere că inelele planetare – formate acum circa 466 de milioane de ani, o perioadă relativ recentă raportată la vârsta de 4,6 miliarde de ani a Terrei- ar fi singura explicație plauzibilă pentru ciudățeniile geologice semnalate în vremea respectivă.

Un tipar neobișnuit al craterelor

Este vorba de numeroasele cratere formate într-o perioadă relativ scurtă de timp în Ordovician (acum 488,3 – 443,7 milioane de ani). Mai mult, depozitele calcaroase care provin din aceeași perioadă de timp conțin un nivel ridicat de resturi de meteoriți care prezintă o expunere la radiații cosmice mult mai redusă decât în cazul altor meteoriți.

Pe lângă toate acestea, există dovezi geologice ale unei recrudescențe a tsunamiurilor în perioada amintită. Este cert, susțin autorii studiului, că o legătură există între astfel de fenomene neobișnuite, petrecute într-un timp scurt la nivel geologic.

Pentru a-și testa ipoteza, aceștia au creat un model computerizat al mișcării plăcilor tectonice, pe care au aplicat poziția actuală a 21 de cratere formate în Ordovician. Iar rezultatul a arătat că toate au fost create în zona ecuatorială. Niciunul în zone măcar apropiate de cei doi poli.

Ceea ce este și mai ciudat, în opinia cercetătorilor australieni, este că zona ecuatorială nu este una propice păstrării craterelor create de meteoriți, comparativ cu zonele situate la latitudini mai mari. Dat fiind faptul că, teoretic, un asteroid poate lovi Terra la orice latitudine, este cel puțin bizar că toate cele 21 de cratere menționate s-au format exclusiv la Ecuator.

Astfel, cea mai bună explicație, conform specialiștilor de la Universitatea Monash, ar fi aceea că măcar un asteroid gigantic s-a fragmentat în apropierea Terrei, iar resturile au căzut pe suprafața planetei noastre, fapt ce a dus la nașterea tuturor așa ziselor anomalii prezentate de cratere, sedimentele calcaroase sau urmele lăsate de tsunamiuri.

Cum se formează inelele unei planete?

Saturn nu este singura planetă din sistemul nostru solar care prezintă o atare particularitate. Inelele planetei Saturn sunt doar cele mai evidente. Jupiter, Uranus sau Neptun posedă inele mai puțin vizibile.

Există speculații conform cărora Marte ar fi avut un sistem similar de inele, ale cărui rămășițe pot fi astăzi observate sub forma lunilor Phobos și Deimos.

Teoretic, astfel de inele se pot forma atunci când un corp ceresc de dimensiuni mai mici decât cele ale unei luni sau ale unei planete (a se vedea cazul asteroizilor) este atras de forța gravitațională a unei planete.  

Ajuns în așa numita limită Roche, distanță teoretică sub care un corp ceresc începe să se disloce sub acțiunea forțelor mareice cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, asteroidul se fragmentează.

Toate aceste fragmente dau naștere unui inel care orbitează în jurul liniei ecuatoriale a planetei. Cu timpul, materialul din inel este atras de forța gravitațională a corpului ceresc mai mare și ajunge să se prăbușească pe acesta. Iar urmele de impact vor fi vizibile în zona Ecuatorului.

Practic, dacă Terra a capturat și a distrus cel puțin un astfel de asteroid gigantic acum circa 466 de milioane de ani, asta ar explica și prezența craterelor, și a tsunamiurilor și a expunerii reduse la radiații cosmice a resturilor sedimentare.

Răcirea globală din Ordovician, un alt efect al inelelor Terrei?

Un alt aspect subliniat de specialiștii australieni, care se încadrează în ipoteza inelelor Terrei, este cel legat de scăderea drastică a temperaturilor înregistrată în Ordovocian.

Un inel situat în zona ecuatorială ar fi aruncat un con de umbră masiv pe suprafața Pământului. Iar cum radiația solară care ajunge în mod normal pe Terra ar fi fost obturată, un efect ar fi fost o răcire globală semnificativă.

Iar acest efect, adaugă autorii studiului, se poate vedea la nivel stratografic acum circa 465-445 de milioane de ani, atunci când Terra cunoaște cea mai rece perioadă din ultima jumătate de miliard de ani.

Este adevărat că măcar ultima supoziție rămâne la nivel de ipoteză, dată fiind lipsa de informații legată de efectele unor astfel de inele. Pasul următor, afirmă cercetătorii, este acela de a crea modele matematice privitoare la formarea inelelor planetare și a efectelor pe care ele le pot avea asupra temperaturilor globale.

Un alt aspect demn de subliniat este acela că inelele formate în jurul planetelor nu sunt permanente. În cazul celor mai cunoscute, cele ale planetei Saturn, datele obținute până în prezent indică o origine a acestora situată acum circa 10 până 100 de milioane de ani.

În ceea ce privește dispariția lor, dată fiind rata cu care resturile sunt atrase de Saturn, se estimează că ele vor mai fi vizibile pentru încă aproximativ 300 de milioane de ani.