Obositoarea Securitate (de Doru Buscu)

Aria turnatorului e interpretata pe bresle. Au cintat-o intii politicienii, apoi au cintat-o popii. Acum o cinta judecatorii si, de data asta, are acorduri de prohod.

„M-au gasit maior“, zicea Miki Spaga atunci cind iesea de la CNSAS, purtind in priviri o stupoare buna de premiat la UNITER. Aruncind, fara sa clipeasca un „Voi da CNSAS in judecata“, Rodica Stanoiu umplea de ridicol mai potolitul „Va spun si va repet: nu am facut politie politica“ al Monei Musca. Cit despre agresivul „minciuni sfruntate“ emis de Preasfintia Sa Sursa Sidorovici – Pimen, trebuie spus ca n-a reusit sa depaseasca in tupeu vorbaria senina a Sursei Laurentiu – Stolnici.

Colaboratorii fostei Securitati n-aveau de unde sti ca 1989 va fi un an neconstitutional. Asa ca si-au vindut aproapele alegind cu mina sigura intre patrie si mia de lei. Azi, cind istoria incearca sa se ridice de la podea, vede ca fauna ticalosilor e de mult in picioare si ca fostul informator are deja trei optiuni: lichea, canalie sau nemernic.

Prima rezuma actul in sine: omul a turnat si atit. A fost sau nu descoperit, el s-a multumit cu aceasta singura fapta. Canalia insa, dupa ce si-a dat in git colegii, prietenii sau familia, a negat, asezind un strat protector de minciuna intre martor si calau. In fine, la ultimul etaj al infamiei locuieste nemernicul, cel care lupta cu vigoare impotriva deconspirarii. Pentru asta minte, falsifica, insulta, voteaza. Cu el avem de-a face atunci cind, la cea mai mica suspiciune de colaborare cu Securitatea, auzim ceva care incepe cu „neconstitutional“ si se termina cu „drepturile omului“.

Totusi, e bine. Cum semnele ripostei s-au standardizat, asa aflam unde e localizata infectia.

Pe modelul sepiei incoltite, jetul de cerneala ne arata cine se teme. Iar cronologia faptelor ne pune la dispozitie, pas cu pas, spaimele institutionalizate ale fiecarui grup de colaboratori.

Politicienii s-au colorat primii. Agonia legii Ticu si episodul alegerilor la sefia CNSAS au lasat pete pe mai toate reverele. Cind i-a venit vremea, clerul s-a infierbintat asa de tare cu epoletii pe sub sutana incit a cerut un CNSAS separat, doar pentru secaturile Domnului, care au turnat iubindu-l pe Hristos. Acum, leapsa pe bresle merge mai departe si uite-i pe judecatori aruncindu-si cerneala si pronuntind simptomaticul „neconstitutional“.

Sa nu stie oare Curtea Constitutionala ca in cartea care ii tine firma, la articolul 1, paragraful 3, scrie: „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si IDEALURILOR REVOLUTIEI DIN DECEMBRIE 1989, si sint garantate“? Ei, nu stie… Stie! Doar ca „idealurile revolutiei din decembrie 1989“ au intrat in faza rentabila. O faza in care mortilor nu li se mai datoreaza nimic, iar fostei Securitati i se datoreaza scuze. O faza in care infamia conspira cu uitarea si profitul, iar din Piata Universitatii a mai ramas doar o intersectie aglomerata.

Fireste ca Tariceanu are o ordonanta de emis si mai mult ca sigur nu va rata momentul politic. Intr-o forma sau alta, CNSAS va supravietui si cele citeva dosare care trebuie sa iasa vor iesi. Dar sentimentul general e oboseala – si asta e marea lor victorie.

Cotidianul