Obsesia jupuirii salariilor

Domnul Ponta revine cu ideea impozitarii progresive, idee care nu ar fi rea daca ratele de impozitare ar fi mici. Din pacate, se doreste impozitare progresiva cu maxime de 48%.

Citez din articol: „Victor Ponta afirma ca […] orice nou acord dupa expirarea actualului program va trebuie sa includa reducerea TVA si trecerea la o impozitare progresiva.”

De aici rezulta o intrebare – ce fel de model social dorim? Ca sa stim de unde plecam, Romania are una din cele mai ridicate taxari ale muncii din UE.

Pana in 2005, munca era taxata excesiv, cu impozite de pana la 40%, la care se adaugau contributiile sociale. Munca la negru era extrem de raspandita. Pe de alta parte, castigurile din capital erau practic netaxate. Cine se ocupa cu vandut actiuni, apartamente etc platea impozite nesemnificative, chiar zero. Care era logica taxarii aberante a muncii si favorizarea celor care castiga din investitii? De ce a fost descurajata munca in defavoarea speculatiei cu actiuni?

Avantajul competitiv al Romaniei sunt in primul rand costurile mici. Prin taxarea aberanta a muncii nu facem decat sa tinem investitorii departe, sa descurajam munca si sa asiguram salarii de mizerie celor ce inca sunt suficient de prosti sa lucreze legal. Pentru ce? Ca sa mentinem o iluzie a unui stat social care practic exista doar cand nu ai nevoie de el?

Din pacate, dezvoltarea tarii depinde in mare parte de investitiile straine. In intern, nu exista competente economice si nici suficient capital. Investitiile care trebuie atrase sunt cele gen Nokia, insa Nokia, Ford, Renault raman cazuri izolate cand costurile fortei de munca sunt comparabile cu cele din Suedia.

Taxarea excesiva a muncii are si alte efecte perverse: nu rezista pe piata decat firmele care dau salarii mici, iar investitiile atrase vor fi doar cele ce necesita forta de munca ieftina – sper ca nu ati uitat de vremurile cand lohn-ul din textile era vedeta exporturilor.

Inchei marturisind ca nu inteleg. Nu inteleg de ce se doreste cu atat de multa intensitate taxarea excesiva a muncii. Nu inteleg de ce ne miram de Dorel, cand 45% din valoarea muncii lui se duce la stat. Nu inteleg de ce visam la iesirea din recesiune in 2011, cand TVA-ul a ajuns la maxime istorice iar taxele nu vor scadea. ​

Citeste si comenteaza pe Economia pe intelesul tuturor.