Olivier Lucea, dansator in compania Les Ballets de Monte-Carlo: Ca sa fii un dansator bun este important sa ai ureche muzicala

A hotarat sa devina dansator la opt ani, dupa ce a vazut un musical care avea, ca personaje, travestiti deghizati in femei. Danseaza sase ore pe zi si crede ca aptitudinile fizice conteaza, dar ca trebui sa fii creativ si sa ai un suflet de artist. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, Olivier Lucea a vorbit despre ceea ce-l motiveaza, despre bucuria de a dansa si despre intalnirea cu publicul roman. Les Ballet de Monte-Carlo va aduce aproape 50 de dansatori la TNB, pe 19 si 20 septembrie, cu ocazia spectacolului La Belle (Frumoasa din padurea adormita).

Olivier Lucea s-a nascut la Bayonne. Isi incepe formarea ca dansator, in 1986. Urmeaza Scoala de Balet din Hamburg. Din 1991 este angajat, in calitate de solist, pe langa companii ca Dusseldorf Opemhaus, Zurich Opemhaus, Munich Staatsballet, Compania Nacional de Danza din Madrid, pentru ca in 2001 sa se alature Companiei de Balet din Monte-Carlo.

Olivier, de ce dansul? De ce ai ales dansul atunci cand a trebuit sa faci o alegere?

E o poveste lunga. La varsta de opt ani, am vazut la televizor un musical, se numea Rocky Horror Picture Show. Imi amintesc ca eram cu parintii. In musical erau si personaje de travestiti deghizati in femei. Cand le-am spus mamei si tatei: „Iata ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare”, s-au uitat unul la altul, a fost ciudat pentru ei.

Dar, odata cu trecerea timpului, au inteles ca este vorba de un univers artistic, asa ca m-au intrebat: „Vrei sa dansezi?” si le-am raspuns: „Da, vreau”. Asa ca iata-ma la primul meu curs de dans, unde eram in elementul meu, pentru ca asta voiam sa fac in viata.

Sa intelegem de aici ca parintii tai nu sunt dansatori?

Nu, nu au nici o tangenta cu acest domeniu. Tata este pasionat de pictura, poate de aici am mostenit latura artistica, dar in rest nu exista nici o legatura cu muzica sau dansul. A fost o dorinta personala.

Acum ai luat o pauza, ca sa vorbesti cu noi. Cam cate ore dansezi pe zi?

Aproximativ sase ore. Duminica este zi de odihna. Iar sambata lucram doar jumatate de zi. Totul depinde de planificare, de spectacole, totul depinde in general de programare. Ca sa fii un dansator bun, trebuie sa fii inteligent, este important sa ai „ureche muzicala”, cum se spune. Conteaza si aptitudinile fizice, care se „lucreaza”. Aptitudinile fizice inseamna munca, dar trebui sa fii creativ si sa ai un suflet de artist. Dar, mai presus de toate e importanta pasiunea pentru ceea ce faci.

Pentru mine, dansul a devenit, la un anumit nivel, ceva vital, nu pot concepe lipsa dansului din viata mea. Este o parte din mine, trebuie sa ai aceasta pasiune in strafundurile tale, iar daca pasiunea nu exista, nu ajungi la nici un rezultat.

In La Belle, muzica este magnifica, a fost creata in perioada in care eu m-am alaturat companiei. Se poate spune asadar ca fac parte din acest proces de creatie, a fost creata cu mine acolo, e ceva personal. Si apoi nu trebuie sa uitam calitatea miscarilor. Muzica este frumoasa, miscarile sunt organizate, este ceva lejer si in acelasi timp intens fizic, o stare de fericire. Pentru mine, aceasta piesa de balet este o reala capodopera.

Cunosti vreun dansator roman?

Da, am lucrat cu Simona Noja, am colaborat aproximativ cinci ani la Dusseldorf. Am lucrat mult impreuna, avem la activ piese precum In The Middle sau Firebird.

Cunosti si publicul roman?

Deloc. Pentru mine va fi cu adevarat o experienta. Am o prietena foarte buna din Romania, care este pianista, Gabriela, incredibila, o mentalitate fantastica, orientata spre latura artistica, putin boema, putin cu capul in nori. Dar in rest nu cunosc nimic despre publicul din tara voastra, nici despre Romania, asa ca de-abia astept sa descopar toate aceste lucruri. Este o ocazie care nu trebuie ratata.