[P] Interdicția contractelor futures pentru produse energetice în România

​Prezentul comunicat are menirea să aducă la cunoștința opiniei publice o eroare decizională cu consecințe grave săvârșită de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Respectiva eroare împiedică tranzacționarea bursieră a unor instrumente bursiere extrem de performante și de utilizate pe piețele de energie contemporane: contractele derivate de tip futures având ca active de bază produse energetice primare. În lipsa acestor instrumente, piața românească de energie riscă să rămână una imatură, neperformantă, provincială.

Agenții economici din economia românească vor fi lipsiți astfel, spre deosebire de concurenții lor din țările vecine, de instrumentele necesare implementării strategiilor optime din punct de vedere al managementului riscului, iar mediul economic românesc va fi în continuare macroeconomic sărac în atât de necesarele capacități de predicție cu privire la evoluția prețurilor viitoare. Evident, toate acestea se vor răsfrânge asupra competitivității economiei naționale, în perioada în care și așa țara noastră își vede din ce în ce mai mult amenințată realizarea aspirației sale de a juca un rol important în contextul energetic regional. În final, ca de obicei, nota de plată va fi plătită tot de către consumatori.

Esența managementului riscului prin utilizarea contractelor futures rezidă din posibilitatea oferită vânzătorilor/ cumpărătorilor cu obiective pur comerciale de a obține în viitor, indiferent de evoluția imprevizibilă și periculoasă a prețurilor, venituri/ costuri care să asigure astfel rentabilitatea scontată a operațiunilor lor.

La solicitarea Bursei Române de Mărfuri (BRM), legală și documentată, în calitatea de operator autorizat pe piața de energie, adresată ANRE de a autoriza instrumentele menționate și a le include în lista produselor standard, autoritatea a anunțat că refuză să facă acest lucru, în temeiul faptului că instrumentul futures generic propus nu ar fi asimilabil unuia standard.

Că poziția ANRE este atât greșită, cât și neverosimilă în calitatea sa de reglementator presupus omniscient în materie rezultă imediat din faptul că autoritatea europeană a domeniului (ACER) califică fără ezitare contractele derivate de tip futures ca fiind produse standard. Mai mult, tocmai datorită acestei calificări există regula ca tranzacțiile de tip futures să fie raportate autorității europene, pentru a putea fi utilizate ca informații inclusiv în formarea referințelor de preț ale UE (reglementările REMIT).

De menționat că piețele internaționale tratează fără excepție contractele futures ca fiind contracte standardizate și – în consecință – bursiere. De fapt, în teoria piețelor, aceste contracte sunt considerate un model de standardizare, adică produsele standard prin excelență. Este de la sine înțeles ce impresie lasă informația că, de la înălțimea reglementatorului unei țări, prezumat de maximă competență, se afirmă contrariul!

Dar de ce greșește flagrant ANRE? Deoarece invocă o justificare tehnică eronată, pe un aspect pe care se vădește că nu îl stăpânește: anume că prețul de încheiere al contractului ar fi modificat pe parcursul vieții acestuia. Acest fapt nu este adevărat: finalmente, după decontările de parcurs, specifice disciplinei respectivelor contracte, totalul cumulat al prețului plătit de cumpărător și primit de vânzâtor este exact cel convenit la încheierea înțelegerii.

Aceleași interpretări greșite sunt enunțate de către ANRE și în alte spețe importante pentru funcționarea pieței, de exemplu asimilarea contractelor pe termen lung cu cele cu durata de livrare mai mare de un an, afirmație contrazisă imediat de către EFET prin adresa transmisă în data de 5 martie 2020, precum – tot un exemplu – și includerea fără logică a contractelor flexibile pe bază de formule de preț în categoria contractelor standard. În primul caz, efectele erorii sunt chiar deosebit de grave pe piață, eliminând astfel contractele bilaterale, așa cum sunt acestea definite începând cu data de 1 ianuarie 2020 prin Regulamentul 943/2019 al UE.

Menirea instituțiilor de reglementare în diferitele sectoare din economia națională este aceea de a asigura și fluentiza aplicarea legii și nu de a bloca inițiativele de dezvoltare inițiate de participanții la piață, cu consecințe contraproductive la nivelul performanțelor și competitivității acestora și chiar al economiei per ansamblu. De aceea BRM consideră că, în cazul invocat al contractelor futures și al contextului în care acesta a avut loc, semnalarea anomaliei transcede interesului său propriu și obligă la semnalarea acesteia în mediul de reflecție și de dezbatere publică, pentru a nu se transforma în regulă și pentru a conduce la schimbarea atitudinii autorităților spre un dialog și o comunicare asertivă cu participanții la piață.