Partea întunecată a reactoarelor nucleare: de ce riscăm să ne adâncim și mai mult dependența energetică de Rusia / Ce rol ar putea juca România

Războiul declanșat de Rusia și provocarea schimbărilor climatice au readus în discuție în spațiul occidental strategiile de dezvoltare a energiei nucleare. Totuși, specialiștii avertizează să nu uităm că majoritatea minelor de uraniu și a fabricilor de combustibil nuclear se află chiar în Rusia și China. Riscăm astfel să devenim mult mai dependenți de Rusia în sectorul de electricitate decât suntem acum pe partea de petrol și gaze. Soluția este dezvoltarea la nivelul UE și al Statelor Unite a unei părți cât mai mari din lanțul de aprovizionare. România este și ea pe noua hartă a energiei nucleare, având în plan realizarea primelor reactoare de mici dimensiuni din lume cu tehnologie americană.

Reprezentanții statelor și specialiștii în energie și schimbări climatice reuniți la finalul anului trecut la conferința COP28 au ajuns la concluzia că este timpul să ne reîntoarcem la energia nucleară, ca parte a planului de a ne reduce dependența de gazele rusești, dar și pentru a obține o energie curată în locul cărbunelui.

Planul este bun în teorie, însă trebuie să ținem cont și de principalele riscuri pe care le implică energia nucleară și nu ne referim aici doar la aspecte ce țin de siguranță. Este vorba de costurile mari, dar și de faptul că marea majoritate a drepturilor de explotare a uraniului și cele mai multe fabrici de combustibil nuclear se află în Rusia și China.

Specialiștii de la Oxford Institute for Energy Studies au analizat pe larg aceste aspecte într-un raport publicat recent. Sara Vakhshouri, expert în energie și unul dintre autori, spune că înșiși americanii au un acord pe termen lung cu Rusia pentru furnizarea de combustibil nuclear pentru majoritatea reactoarelor nucleare comerciale din Statele Unite.

Iată de ce „Statele Unite se orientează acum spre reactoarele de mici dimensiuni, care ar putea fi remodelate pe viitor în reactoare de talie mare. Statele Unite speră că acest tip de reactore ar putea juca un rol major în asigurarea securității energetice prin amplasarea lor spre exemplu în România. Dacă vor fi amplasate în România, s-ar putea crea un fel de independență în sectorul producerii de energie electrică, ar fi un surplus în România, iar de acolo electricitatea ar putea fi exportată în țările din jur, care sunt dependente puternic de Rusia”, spune ea, într-un podcast publicat pe site-ul institutului.

Deși Rusia se află doar pe locul șase în topul marilor producători de uraniu, ca țară, ea spune că ar trebui să fim atenți la drepturile pe care le dețin companiile din Rusia de a extrage uraniu din alte țări, precum Kazahstan, țara cu cea mai mare producție de uraniu.

Aceeași situație este și cu China, care are cea mai mare parte a drepturilor de exploatare a minelor de uraniu din Namibia, al doilea cel mai mare producător de uraniu din lume.

„Vedem că Rusia și China au o majoritate vastă a drepturilor de exploatare în aceste mine. (…) Rusia este dominantă pe piața de îmbogățire a uraniului și de fabricare a combustibilului nuclear, deci pe tot ciclul. Comparativ, Statele Unite nu dețin tot ciclul acesta”, a completat Vakhshouri.

Europa de Est, cea mai vulnerabilă la dependența de Rusia

Din totalul reactoarelor construite recent, 70% sunt realizate în Rusia și China, iar cele care nu sunt în aceste țări sunt, la rândul lor, realizate de către ele.

În 2022, în Uniunea Europeană existau 104 reactoare nucleare, aproximativ 25% din totalul la nivel mondial.

Unele țări depind destul de mult de această tehnologie, precum Franța – 70%, Slovacia, Belgia și Ungaria – 50%, Slovenia, Cehia și Bulgaria – 40%. Aceasta arată cât de important este sectorul nuclear pentru securitatea energetică a Europei.

Majoritatea reactoarelor sunt realizate cu tehnologie occidentală și se pot alimenta din mai multe surse. Acestea nu au fost expuse riscului de întrerupere cu combustibil nuclear în contextul invaziei rusești în Ucraina.

Totuși, un grup de țări din flancul de est al UE operează reactoare dotate cu tehnologie rusească și au existat îngrijorări serioase cu privire la asigurarea lanțului de aprovizionare cu combustibil nuclear.

Aceste probleme nu sunt noi, iar agenția Euroatom a atras de mai multe ori atenția asupra riscului de a depinde de un singur furnizor de combustibil. De la începutul războiului, urgența cu care trebuie rezolvată această problemă a crescut dramatic.

Costurile reactoarelor rusești sunt cele mai mici

Analiștii de la Oxford s-au uitat și la costurile de producere a energiei din surse nucleare și au arătat că este mult mai ieftin un MWh produs cu tehnologie rusească, decât unul cu tehnolgie americană sau franceză. La fel și în ceea ce privește costurile de capital.

„Am putea deveni mult mai dependenți de Rusia în sectorul energiei electrice decât suntem acum pe partea de petrol și gaze”, a mai spus Vakhshouri.

În tot acest peisaj, ce propun analiștii de la Oxford este ca decidenții din Uniunea Europeană să aibă o preocupare proactivă în dezvoltarea locală a capacităților de pe întregul lanț de aprovizionare.

Acest lucru va schimba radical sectorul de energie nucleară nu doar în Europa, ci în întreaga lume, pe măsură ce țările vor continua să își reducă dependența de Rusia și China în ceea ce privește expertiza, tehnologia și resursele.

Politico: Problema minireactoarelor americane este că ele nu există încă

Într-un articol publicat acum două zile, publicația europeană Politico, cu sediul la Bruxelles, abordează și ea acest aspect, cu accent pe faptul că primele reactoare modulare americane ar putea fi amplasate în România.

Tonul este însă unul rezervat, întrucât micile reactoare americane NuScale nu există încă și nu există nicio estimare de costuri privind amplasarea lor în comuna Doicești.

Aceasta după ce un proiect anterior, care ar fi trebuit să fie amplasat în Statele Unite, a fost anulat din cauza costurilor prea mari.

„Toată lumea este de acord că aceste prime unități vor fi foarte scumpe și posibil peste prețul pieței”, spune Cognet Dauphin, analist la S&P Global, în timp ce ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, estimează că va fi nevoie de subvenții de la stat de „miliarde”.

Otilia Nuțu, specialist în energie la Expert Forum, amintește pentru Politico și de specificul local din România, cu proiecte care încep și apoi întârzie foarte mult sau nu se mai termină niciodată.

România, prin Nuclearelectrica, operează la Cernavodă două reactoare care utilizează tehnologie canadiană CANDU 6, așadar, din punct de vedere tehnologic, inclusiv al echipamentelor aferente operării, nu există o dependență de Rusia. Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, care urmează să între în exploatare comercială la începutul anilor 2030, vor utiliza acceași tehnologie canadiană, CANDU 6.

În ceea ce privește combustibilul nuclear, România folosește uraniu natural, pe care îl cumpără din piață internațională și pe care apoi îl procesează în țară, la Feldioara și Pitești.

HotNews.ro a realizat acum o săptămână un videoreportaj la Doicești, comuna din județul Dâmbovița unde ar urma să fie construite primele minireactoare nucleare cu tehnologie americană, pe care îl puteți viziona aici: