Pas istoric în medicina longevității: a fost creată enzima care elimină o parte dintre semnele de îmbătrânire din țesutul uman 

O echipă de cercetători americani a făcut un pas important spre dezvoltarea unor terapii menite să întârzie îmbătrânirea. Specialiștii au creat o enzimă care, în experimente de laborator, a eliminat unul dintre compușii care se acumulează în organism odată cu înaintarea în vârstă și sunt asociați cu apariția unor boli cronice.

Ținta terapiei enzimatice o reprezintă produșii finali de glicare avansată (AGE), compuși potențial nocivi formați prin reacții între zaharuri sau derivați ai acestora și proteine ori lipide din organism.

În timp, aceștia se acumulează în țesuturi și sunt asociați cu inflamația, îmbătrânirea țesuturilor și cu afecțiuni sau complicații precum bolile cardiovasculare, boala cronică de rinichi și complicațiile diabetului. Strategiile testate până acum s-au concentrat în principal pe prevenirea formării unor noi produși AGE, fără să poată elimina eficient modificările stabile deja acumulate și să refacă structura inițială a proteinelor, așadar, fără un succes notabil.

Însă, potrivit unui studiu publicat în luna iulie 2026 în revista Nature Communications, s-a găsit o cale pentru a combate AGE: cercetătorii companiei de biotehnologie Revel Pharmaceuticals au creat o enzimă care are capacitatea de a curăța unul dintre cei mai abundenți produși finali de glicare din țesuturile îmbătrânite (Nε-carboximetil-lizina – prescurtat CML), ceea ce ar putea ajuta chiar și atunci când compușii specifici îmbătrânirii s-au instalat deja în organism, arată un articol publicat în New York Times. 

Enzima atacă „rugina“ din țesuturi

Concret, enzima dezvoltată de oamenii de știință a fost denumită CMLase și a fost obținută prin evoluție dirijată în cadrul unui studiu experimental de laborator în care au fost utilizate probe de țesut uman – de cristalin și proteine omogenizate, precum și secțiuni subțiri de piele și țesut arterial – provenite de la donatori, prin intermediul National Disease Research Interchange. Oamenii de știință au testat peste 500 de milioane de variante enzimatice până când au ajuns la o formă eficientă, arată documentul citat. 

Potrivit cercetătorilor, această enzimă are capacitatea de a repara țesutul afectat, fiind o primă dovadă că deteriorarea moleculară asociată îmbătrânirii ar putea deveni, pe viitor, o țintă terapeutică. Pentru ca enzima să poată fi evaluată ca posibil tratament, vor fi necesare studii pe animale și, ulterior, studii clinice, precum și teste privind siguranța și capacitatea de a pătrunde în țesuturile vii. 

„Este un pas mic într-o direcție mai amplă, întrucât procesul de îmbătrânire este extrem de complex. Este pentru prima dată când cineva demonstrează, la nivel structural, că unele dintre modificări ar putea fi inversate”, a declarat Aaron Cravens, fondator și director executiv al Revel Pharmaceuticals, compania care a dezvoltat noua enzimă, citat de New York Times. 

Până la această descoperire, eforturile depuse de cercetători s-au concentrat asupra modificărilor celulare, precum pierderea capacității de a se regenera și de a se divide corespunzător. Pe de altă parte, oamenii de știință cunosc rolul compușilor AGE în procesul de îmbătrânire de foarte multă vreme, completează Cravens. „Se acumulează pe proteinele din țesuturi precum rugina”, spune și John Baynes, biochimist. 

Zeci de mii de structuri proteice analizate

Deși produșii de glicare se numără printre cele mai rezistente molecule care se acumulează în organism odată cu înaintarea în vârstă, atunci când au pornit studiul cercetătorii au plecat de la o observație simplă: după moarte, toate țesuturile umane sunt descompuse și reintegrate în natură. 

„Dacă acest lucru este posibil înseamnă că există un mecanism biologic capabil să degradeze inclusiv acești compuși. În căutarea lui, ne-am îndreptat atenția către enzimele produse de microorganisme, responsabile de descompunerea materiei organice”, a explicat reprezentantul Revel Pharmaceuticals.

Astfel, echipa coordonată de Cravens a analizat zeci de mii de secvențe de enzime microbiene și structurile proteice asociate. Ulterior, cercetătorii au restrâns rezultatele la câțiva candidați care păreau capabili să elimine produșii de glicare din țesutul uman.

Piele de 70 de ani reîntinerită în laborator

În cele din urmă, cercetătorii au identificat enzima promițătoare, adică CMLase, și au modificat-o pentru a-i crește eficiența. „În cel mai spectaculos caz, am tratat o probă de piele provenită de la o persoană în vârstă și am reușit să readucem nivelurile de CML la valori comparabile cu cele observate la pielea unei persoane de 30 de ani”, a explicat Cravens. Specialistul estimează că, dacă va deveni un tratament, enzima ar putea fi administrată periodic sau, în unele situații, o singură dată. Această ipoteză nu a fost însă testată.

Echipa de cercetători intenționează să testeze enzima pentru tratarea unor boli oculare și a unor complicații asociate diabetului, care apar pe fondul acumulării de AGE în retină și cristalin, completează cercetătorul. Dacă rezultatele vor fi confirmate în studiile clinice, enzima ar putea avea aplicații într-o gamă largă de afecțiuni legate de acumularea AGE. Printre altele, ar putea fi investigată pentru a vedea dacă reducerea CML îmbunătățește elasticitatea țesuturilor bogate în colagen și ar putea fi studiată în afecțiuni renale sau cardiovasculare în care acumularea de AGE joacă un rol.

„Acest studiu este un exemplu remarcabil de inginerie enzimatică. Cred că această clasă de proteine are un potențial uriaș, încă insuficient explorat, pentru tratarea unui număr mare de boli umane”, conchide, pentru NYT, Michael C. Jewett, bioinginer la Universitatea Stanford, neimplicat în cercetare.

Totuși, rezultatele reprezintă, deocamdată, o dovadă obținută în laborator. Enzima nu a fost testată pe animale sau oameni, iar cercetătorii nu au demonstrat că reducerea CML reface funcția țesuturilor. De asemenea, rămâne de stabilit dacă enzima poate pătrunde în organele vii și dacă este sigură, având în vedere inclusiv posibilitatea unui răspuns imun.